Prima instanță l-a achitat pe cel care îi lăsase pe 13 ieșeni cu ochii în soare. A doua instanță l-a găsit vinovat, dar președintele completului a făcut opinie separată. Cazul a rămas interesant ca subiect de dezbatere juridică, dar păgubiții vor rămâne fără măcar satisfacția unei condamnări. Răspunderea penală pentru faptele comise s-a prescris.

Hachi Motors: un proces început acum șapte ani

Administratorul Hachi Motors, Ionuț Saviuc, a fost trimis în judecată în 2018 pentru înșelăciune. În perioada 2013-2014, un număr de 13 clienți ai salonului auto plătiseră în avans pentru achiziționarea unor mașini sau motociclete, fără a mai intra însă în posesia acestora. Acționând ca intermediar, Hachi Motors ar fi trebuit să rezerve mașina și să achite furnizorilor banii necesari pentru preluarea vehiculului. Banii se opreau însă la Saviuc, acesta amânându-i pe clienți de la lună la lună sub diverse pretexte. În total, administratorul salonului încasase de la clienți aproape un milion de lei. În procesul început în 2018, el a fost judecat doar pentru șapte fapte de înșelăciune, celelalte fiind disjunse într-un alt dosar.

• Citiți și: 13 ieşeni au plătit bani grei pe maşini noi, dar nu le-au mai văzut. Înşelăciune sau gestiune defectuoasă?

Magistrații Judecătoriei l-au absolvit de orice vină pe Saviuc, dispunând în mai 2023 achitarea acestuia. Judecătorii au apreciat că aveau în față nu un infractor, ci un om de afaceri neinspirat. În a doua jumătate a lui 2013, Hachi Motors se confrunta cu probleme financiare serioase. Adaosul comercial mic pe care îl practica nu-i lăsa suficiente lichidităţi pentru plata automobilelor şi nici măcar pentru achitarea chiriei showroom-ului. Din octombrie 2013, şi salariile erau plătite cu întârziere. Înregistrările de la Oficiul Comerţului arătau că se încercase găsirea unor investitori în vederea redresării firmei, dar fără succes. Saviuc nu voise să-și înșele clienții, dar pur și simplu nu-i ajunseseră banii pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale. De altfel, nu el negocia cu clienții și nu el încheia contractele, ci agenții de vânzări. Saviuc nu avea deci nicio implicare în încheierea contractelor. În plus, nu se putea vorbi de înșelăciune în lipsa unui beneficiu încasat de cineva. Hachi Motors nu prosperase însă de pe urma banilor încasați, aceștia fiind dirijați probabil spre diverse cheltuieli urgente. Lui Saviuc i se putea imputa eventual o gestionare defectuoasă a resurselor firmei, ceea ce nu însemna însă înșelăciune.

Avocatul plătise 15.600 lei ca avans de 20% pentru o mașină Honda Civic

Sentința a fost contestată de Parchetul de pe lângă Judecătorie, dar și de un avocat băcăuan, care se numărase printre clienții lui Saviuc. În februarie 2014, avocatul plătise 15.600 lei ca avans de 20% pentru o mașină Honda Civic. Livrarea mașinii fusese amânată lună după lună. Avocatul nu reușise să-și mai recupereze banii.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

În apelul lor, procurorii au arătat că Saviuc era perfect conștient că nu va putea cumpăra autoturismele doreite de clienți. Le lua banii și îi folosea în alte scopuri, ceea ce reprezenta o înșelăciune. „Salvarea” firmei de către un alt investitor era doar un basm.

„Persoana care urma să asigure sporirea capitalului nu a intervenit deloc în acționariatul firmei, ci a ales să interpună o persoană fără pregătire în domeniul afacerilor (soacra sa), o «inginerie financiară» menită să sporească nesiguranța derulării în bune condiții a activității firmei”, au afirmat procurorii.

Cei trei membri ai completului Curții de Apel care au analizat contestația nu s-au putut pune de acord asupra unei interpretări unice a faptelor. Doi dintre ei au apreciat că instanța inferioară greșise grav. Faptul că nu Saviuc, ci agenții de vânzări negociau contractele era irelevant. În fond, Saviuc era șeful și de el depindea virarea banilor mai departe, spre importatorul autoturismelor. Tot el avea reprezentarea imaginii de ansamblu a solvabilității firmei. Saviuc încasase bani pentru șapte autovehicule, dar nu virase niciun leu mai departe. Or, firma nu putea supraviețui fără vânzări. Oricât de grea i-ar fi fost situația financiară, pentru simpla funcționare a firmei, cel puțin o parte a banilor ar fi trebuit să ajungă la importator. Altfel, se putea pune lacătul pe ușă.

„Nu au fost identificate evenimente imprevizibile care să fi survenit în mod intempestiv, care să fi afectat activitatea societății și nici cheltuieli excepționale survenite. În mod evident, dacă societatea nu înregistra vânzări și era în dificultate financiară, ar fi fost de datoria inculpatului de a-și restrânge sau înceta activitatea, fără a angaja alte cheltuieli sau contracta alte obligații pe care nu le putea onora și care măreau starea de insolvabilitate”, au apreciat judecătorii.

Nu a putut explica pe ce cheltuise peste jumătate de milion de lei

Aceștia au remarcat că Saviuc nu a putut explica pe ce cheltuise peste o jumătate de milion de lei reprezentând sumele încasate de la clienți în intervalul decembrie 2013 – martie 2014. Restanța de 226.000 lei la plata facturilor pieselor de schimb rămăsese neachitată. Nici măcar obligațiile fiscale de 38.000 lei nu fuseseră plătite. În schimb, în perioada respectivă, Saviuc retrăsese din firmă 207.000 lei pentru „diverse”, față de un necesar pentru salarii de doar 84.000 lei. Cei doi judecători au fost convinși că acțiunile lui Saviuc demonstrau intenția sa de a-și înșela clienții.

„Convingerea instaței de apel cu privire la lipsa unei intenții a inculpatului de a-și onora obligația încă de la momentul încheierii promisiunii de vânzare inculpatului (și nu a unei simple imposibilități ulterioare de executare a obligației) se bazează și pe lipsa de transparență în comunicarea ulterioară cu clienții și menținerea acestora într-o stare de amăgire continuă, inculpatul asigurându-i că își va executa obligația, deşi acesta nu făcuse nimic concret între timp în direcția aceasta”, au arătat magistrații.

Aceștia au constatat însă că, deși vinovat, Saviuc nu mai putea fi pedepsit. O decizie a Curții Constituționale din mai 2022 a înjumătățit practic termenele de prescripție a răspunderii penale. În cazul administratorului Hachi Motors, termenul s-a împlinit în timpul procesului. Ca urmare, nu mai putea fi aplicată nicio pedeapsă penală. Plângerile civile ale clienților păgubiți au fost parțial acceptate, instanța stabilind în sarcina lui Saviuc obligația de plată a 454.600 lei și 14.350 euro.

Înșelăciunea presupune, ca infracțiune, o intenție directă. Era sau nu cazul?

Fără a schimba decizia finală, președintele completului de judecată a văzut altfel lucrurile față de colegii săi. El a apreciat că prezumția de nevinovăție nu fusese înfrântă de argumentele procurorilor. Nu fuseseră prezentate suficiente date pentru susținerea vinovăției lui Saviuc. Magistratul și-a însușit argumentația Judecătoriei că, pentru a se putea vorbi de înșelăciune, ar fi trebuit să existe o interacțiune directă a lui Saviuc cu clienții. Înșelăciunea, care presupune o inducere în eroare conștientă, nu putea fi comisă de Saviuc prin intermediari, respectiv prin agenții de vânzări.

„Din probele administrate nu rezultă că agenții de vânzări ar fi fost la curent, chiar și spre sfârșitul anului 2013, cu vreo atitudine constantă și bine definită a conducerii societății, mai exact a administratorului Saviuc, în sensul de a fi încheiate în continuare antecontracte și a fi încasate sume de bani ca avans sau preț cu intenția de a nu onora promisiunile de vânzare sau măcar cu conștientizarea unor dificultăți severe în onorarea acestora. Din probele administrate rezultă că agenții de vânzări își făceau treaba și contractau cu persoanele vătămate cu bună-credință”, a arătat judecătorul.

• Citiți și: A plătit pentru o maşină 18.000 de euro în ianuarie şi nu a primit-o nici astăzi

Lui Saviuc i se putea reproșa o atitudine de indiferență față de buna derulare a contractelor, care este specifică intenției indirecte. Or, înșelăciunea presupune, ca infracțiune, o intenție directă. Probele prezentate de procurori nu indicau așa ceva. „Sentimentul de revoltă al persoanelor vătămate, convingerea că au fost victimele unei înșelăciuni sunt de înțeles, fără a putea reprezenta însă un substitut pentru probe certe și argumente logice, coerente, pentru care să se rețină în sarcina inculpatului Saviuc, în concret, comiterea infracțiunii de înșelăciune astfel cum este ea reglementată de legislația penală română”, a argumentat președintele completului de judecată.

Publicitate și alte recomandări video