Banii jos, ca să nu zici că te-am furat

Plătim toți (adică din bugetul de stat) partidele politice din Parlament, ca să aibă bani cu care să cumpere presa, ca aceasta să închidă ochii la ce fac politicienii lor (să fure, în principal) și să le facă propagandă, ca să-i alegem din nou. Ca să ne fure în continuare.

Pe scurt, plătim partidele ca să ne poată fura în liniște. Anul ăsta, până la jumătatea lui, le-am dat celor patru partide parlamentare, PSD, PNL, USR și AUR, circa 26 milioane de euro. Până la sfârșitul anului, le vom plăti aproximativ 52 de milioane de euro, adică „echivalentul sumei cu care ONG-ul «Dăruiește Viața» a construit un spital pentru copiii bolnavi de cancer”. Comparația aparține site-ului defapt.ro de unde am luat și cifrele.

Cum asta se întâmplă din 2006, de când și-au votat legea asta, dacă banii ăștia nu s-ar fi dus în contul partidelor ca să poată fura liniștite în continuare, cu ei s-ar fi putut construi, teoretic, cel puțin 18 mari spitale de tipul celui de mai sus. Sau orice altceva cu adevărat important pentru români, din suma totală de aproape 1 miliard de euro.

Ce-i strigător la cer cu legea asta, care dăinuie neatinsă de 18 ani, este că ea a fost justificată de către autorii ei ca un mijloc de a reduce corupția generată de finanțarea privată a partidelor politice. Cu alte cuvinte, facem o lege prin care să plătim hoțul, ca să-l descurajăm să ne mai fure. E ca și cum ți-ar intra un hoț în casă și tu îi zici, uite, ia banii ăștia, ca să nu se spună că mi i-ai furat tu. Nu i-am furat, dom polițist, eu doar am intrat în casă, el a scos banii și mi i-a dat de bună voie. A, păi așa spuneți, mă scuzați de deranj. Și de-atunci, ocrotiți de lege, hoții, care deja nu mai sunt numiți astfel, continuă să intre în casele oamenilor, oamenii îi plătesc, că așa îi obligă legea, altfel o încalcă și devin ei penali și totul e în regulă.

Eu nu știu ceva mai tupeist, mai nesimțit și mai pervers în materie de legislație românească.

Hai să vedem și cum s-au împărțit banii ăștia. Ca să nu ne fure și anul ăsta (teoretic, că de furat fură de rup din toate celelalte părți) legea lor ne-a obligat să-i plătim pe pesediști în primele șase luni cu peste 10 milioane de euro, pe liberali cu peste 8 milioane de euro, pe useriști (ăia cu „fără penali în funcții publice”) cu aproape 5 milioane de euro și pe auriști, care acum patru ani au promis că nu se ating de subvențiile astea sau că le vor dona, dar doar vorbele au rămas de ei, i-am plătit cu peste 2 milioane de euro. Diferențele vin din ponderea diferită a fiecărui partid în Parlament. Adică cu cât ești mai mare, deci ai o capacitate mai mare de a fura, cu atât te plătim mai bine.

Bun, și acum să vedem și ce-au făcut cu banii ăștia. Păi, au făcut fix ce era de așteptat să facă un hoț. Să plătească martorii sau potențialii martori, adică presa, ca să le închidă gura și, mai mult, să-i și laude. Adică să le facă propagandă ca să rămână în Parlament, ca să ne poată lua banii în continuare. Iar cifrele sunt cât se poate de convingătoare: peste 80 la sută din subvențiile, adică din banii noștri, ai tuturor, pe care și i-au însușit cele patru partide s-au dus către presă. 21 de milioane de euro, mai exact.

Care presă? Păi, în principal, televiziunile naționale, alea au luat grosul. Iar dacă ți se pare că unele dintre ele mai fac chipurile și dezvăluiri și îți spun adevărul, asta se întâmplă doar la comanda unui partid sau politician sau businessman sau „securist” care are ceva de împărțit cu un altul sau, în unele cazuri, doar ca o formă de presiune și șantaj a televiziunii respective, ca să mai obțină niște bani sau să-și mai rezolve patronul vreo problemă.

Cam asta e cu subvenția pentru partide, care este cea mai avansată formă de furt inventată vreodată în România. Furtul reglementat legal, prin care cetățenii își plătesc hoțul lună de lună, ca să nu se spună că le-a luat el banii.

Publicitate și alte recomandări video