Încă din vremuri de demult apuse au existat schimburi de mărfuri. Și chiar de nu exista o monedă schimbul se făcea direct în produse, cunoscut sub denumirea de troc sau, mai nou, barter. Țăranii, precum negustorii, știau mereu valoarea a ceea ce aveau de vânzare, astfel că schimbul era echitabil sau devenea astfel după o prealabilă negociere.

Istoria a oferit prilejul unor schimbări ce s-au dorit a fi tot mai facile în relațiile comerciale. Astfel, au apărut monezi sub mai multe denumiri, de diferite mărimi și valori, apoi bacnote, de asemenea de diferite valori, în funcție de potențialul economic dintr-o anumită perioadă, de evoluția sau involuția acestuia. Leul ca monedă a apărut abia în 1867, după care a avut o evoluție interesantă, aceasta fiind influențată și de evenimentele sociale, politice și economice ce au urmat.

Ei bine, cum toate lucrurile au suferit schimbări majore, mai cu seamă în ultimii 30 de ani, nu se putea ca banii de azi, leul în speță, să rămână neafectați. Grație politicilor de tot felul, guvernate de nici nu mai știi cine, leul românesc a ajuns mai întâi chel, apoi schilod, urmează să i se ia pielea și treaba-i gata.

Glumim noi dar, purceaua-i moartă-n coteț… Plastică expresie, dar ea reflectă cum nu se poate mai bine realitatea zilelor noastre percepută astfel până și de către cei mai neinițiați în ale economiei. Evident, referirea este la devalorizarea leului, devalizarea economiei și, ca o consecință, la criza economică pe care guvernanții încearcă s-o mascheze inclusiv prin împrumuturi uriașe prin care se străduiesc să dea impresia unei... creșteri economice. Și mai trist este că se acceptă împrumuturi la un nivel al dobânzilor uriaș – până la 2,75%, față de 0,2-0,5% negociate de alte state. Cert este că acestea vor fi greu de suportat pe termen lung de o economie în colaps.

Pe de altă parte, se vorbește tot mai des în ultima vreme despre bani, despre leul românesc, valoarea și viitorul lui incert și poate invizibil peste nu prea mult timp. Ofertele băncilor tot mai încurajatoare în a folosi bani virtuali vor duce cu siguranță monezile actuale către muzee. Să ne gândim totuși la partea practică a lucrurilor, la stilul de viață al celor mai mulți, la obiceiuri și tradiții.

Dintotdeauna banii au avut corespondență materială, echivalând valoarea mărfurilor, a diverselor produse și servicii. Poate mai puțin astăzi! Cert este că cei mai mulți se întreabă, de vor lipsi fizic banii din buzunar, cum o să mai poată plăti marfa unui mic producător în piață ori micile servicii oferite ocazional de către unii întreprinzători? Este de apreciat intenția generală de a se supune fiscalizării veniturile, indiferent de proveniență, dar oricum ar fi, banii trebuie să existe și fizic alături de cei virtuali. Se spune că ei, banii, nu aduc fericirea, dar fără ei se pare că ești tot mai nefericit.