Ziua de 24 ianuarie ne-a demonstrat că ieşenii încep să-şi piardă răbdarea. Afirmaţia potrivit căreia guvernul este abia la începutul mandatului - să-i acordăm aşadar timp să lucreze pentru ţară -, este falsă. Cu ajutorul USR, PNL conduce România din 2019 şi singura preocupare a liberalilor a fost să-şi căpătuiască rudele, amicii şi iubitele pentru câteva vieţi de acum încolo. Dacă peneliştii ar fi depus acelaşi efort titanic şi la guvernare, în ultimul an, am fi observat deja primele rezultate pozitive ale „noii” puteri de dreapta. Dar cum să-i ceri unui individ obscur şi indolent, ce nu a făcut nimic în politică vreme de 30 de ani (mă refer la Ludovic Orban), să devină marele reformator?

E limpede că oriunde în ţară există un nivel ridicat de nemulţumire în rândul populaţiei. Să ne înţelegem: nu este vorba doar de un efect al îngheţării salariilor bugetarilor şi al deciziei de a nu majora pensiile cu 40%. Sunt convins că, în majoritate zdrobitoare, nici pensionarii şi nici bugetarii activi nu au votat cu „dreapta”. Aceste categorii aparţin pentru eternitate PSD şi sunt foarte puţin interesate de autostrăzi, trenuri de mare viteză ori digitalizare. Crezul lor sună în felul următor (citez din memorie): „Guvernanţii trebuiau să facă reforme în urmă cu 25-30 de ani, nu după ce am ieşit eu la pensie. Pentru cine să mă mai sacrific dacă toţi copiii mei au părăsit ţara? Eu vreau doar să-mi crească pensia!”.

Problema coaliţiei de la guvernare constă în aceea că a pierdut deja incredibil de repede simpatia unui mare număr dintre cei care au sprijinit ideea unei alianţe „justiţiare” de dreapta. Dezamăgirea suporterilor PNL şi USR este vizibilă şi imprevizibilă. Dacă liberalii par a avea exact aceleaşi năravuri ca pesediştii, useriştii dau senzaţia că nu ştiu despre ce este vorba în propoziţie. Primii s-au apucat imediat de combinaţii profitabile pentru neamurile galbene, ceilalţi nu au înţeles încă de ce roata e rotundă.

Lipsa de reacţie a lui Orban la strigătele de revoltă din teritoriu faţă de abuzurile de putere - ilegale, imorale, dar şi de o crasă nesimţire - ale subordonaţilor săi, ca şi scandalul declanşat de Rareş Bogdan ne arată un PNL lipsit de unitate şi de caracter. La userişti miră în schimb şovăiala cu care şi-au început mandatul. Dacă multora români le era teamă de furia cu care USR va tăia în carne vie, din prima secundă a cooptării la guvernare, acum aceeaşi Uniune salvatoare se arată plină de înţelegere faţă de corupţi, incompetenţi şi imbecili. „Am găsit mulţi profesionişti!”, a povestit nu ştiu care ministru userist, deşi vreme de patru ani denunţase cu revoltă haosul din respectivul minister.    

Impresia generală este că va urma un mandat din care va lipsi din nou orice crâmpei de justiţie (socială). Unii vor rămâne cu pensiile speciale, alţii cu necazurile vieţii. Unii vor ieşi la pensie după 20 de ani, alţii, niciodată. Unii se vor angaja în joburi călduţe pe ochi frumoşi, alţii, mai bine pregătiţi, vor fi obligaţi să plece în străinătate. Unii vor primi salarii nesimţite de la stat, deşi nu vor performa în niciun fel, alţii, deşi vor munci mai mult la privat, abia îşi vor duce traiul de azi pe mâine. Se vor tăia în continuare pădurile, îţi va fi în continuare silă să mergi cu trenul şi să poposeşti într-o gară năpădită de buruieni şi boschetari, munţii de gunoaie vor modela şi în viitor relieful localităţilor patriei, iar clanurile de indoromâni vor trafica fără jenă copii şi femei - pentru că nimeni nu va fi tras la răspundere fiindcă încălca legea. Liberalii se vor uita concentraţi în altă parte, în timp ce useriştii vor discuta despre transcendenţă. 

De această nemulţumire va profita într-o primă fază AUR, după care pesediştii vor reveni fluierând la putere ca să crească pensiile. „Ei de unde găsesc mereu bani pentru oamenii săraci?”, mă va întreba plin de recunoştinţă faţă de Ciolacu acelaşi pensionar, în timp ce va introduce „atenţia” în buzunarul medicului, va uita rahatul câinelui pe trotuar, se va înghesui fericit alături de alţi pensionari ca să-şi plătească taxele într-o gheretă ce pute a pesedism şi va citi plângând în hohote scrisorile de la copiii scârbiţi de România. Oare de unde?