Banul Ghica de la Casa Fotbalului

Corvinul Hunedoara, fosta echipă inventată cândva de Mircea Lucescu, a stârnit o brumă de senzație în mucedul fotbal românesc, la pachet cu calificarea mult prea răsunătoare a naționalei la Euro 2024 și isprăvile relativ onorabile din cele ținuturi teutone. În anul de grație pe care îl parcurgem, Corvinul, „echipa de lângă furnale”, conform unei străvechi metafore proletcultiste, a devenit cea de-a patra câștigătoare a „competiției KO” din întreaga istorie a fotbalului românesc. Spre aducere aminte sau informare, după Metalul Reșița (1954), Arieșul Turda (1961), Chimia Râmnicu Vâlcea (1972) și Rapid București (1975). Cu două precizări: victoria vâlcenilor din 1972 a fost „și mai istorică” (dacă permiteți o exprimare nițel deochiată) fiindcă echipa de Divizia B din Zăvoi a câștigat o finală cu rejucare împotriva unei divizionare C, Constructorul Galați, care venise de hac și dinamoviștilor și steliștilor; apoi, Rapid s-a încununat cu trofeul în anul în care promovase din „B” unde ajunsese din cauza unui ieșean numit Simionaș Vasile. Revenind la timpurile noastre, a fost – poate – un moment scurt în care toată suflarea fotbalistică românească – incluzând pe lângă cei meseriași și fanii din peluze, sămânțarii și chiar chibiții de pe terase – toată era la picioarele Corvinului. Să bați minunea de la Galați a unui alt demiurg într-ale fotbalului, Dorinel Munteanu, e un eveniment la care trebuie să te închini cu pioșenie. O minune care l-a derutat chiar și pe lucidul Răzvan Burleanu, păstorul fotbalului românesc.

Așadar, minunea Corvinul a înșfăcat Cupa, a început pregătirile pentru „Europa League”, iar multe grupări cu ștaif mai moale sau mai dur se gândeau cum să-l îmbie pe „magul de lângă furnale, Florin Maxim, până mai ieri, un anonim în ale antrenoratului. Un singur lucru n-a reușit Corvinul. Să promoveze în Liga I, deși sportiv avea tot dreptul. Se opunea o lege antică, veche și de demult, de prin mileniul trecut, care interzicea participarea în sportul (y compris fotbalul) profesionist a echipelor cu finanțare directă de la bugetul de stat. Pentru toate cluburile (Iașul, „U”Cluj, Oțelul, FC Argeș ca ultim exemplu) a existat „Înalta Portiță”, adică asocierea cu un privat, ca să se evite proprietatea directă a statului. Exact ce n-a acceptat la Steaua, ciudatul judecător Florin Talpan, din motive lesne de înțeles. Discuții și săgeți către Burleanu &Co au fost duium, pentru că era greu de înțeles cum să dai drumul unei echipe spre Europa League și în biata noastră „Superligă” nu! De fapt, UEFA admite anumite derogări de la sistemul de licențiere pentru echipele de eșaloane inferioare câștigătoare de Cupe, derogări la care forma de administrare contează mai puțin. Deci nu FRF a trimis Corvinul în Europa, ci Europa însăși a chemat-o la ea! Tragicomedia Corvinului a fost – lucru bine știut – că oficialii săi și-au făcut temele pentru licența viitoare, dar nu puteau să anunțe asta, pentru că UEFA ar fi exclus-o din Europa League, asimilând-o cu un club nou, cu formă de administrare schimbată.

A fost lucru bine știut de directorul sportiv Anton Heleșteanu (fost arbitru de marcă), impresarul Bogdan Apostu (un fel de scouter și eminență cenușie) sau antrenorul Maxim, chiar și de primarul Dan Bobouțanu, care a găsit portița fermecată. Dilema a fost, realmente, de tip solomonic. Adică, ori te retragi din Europa League și depui actele, ori mergi înainte, dar mai stai un an în liga secundă. Grea alegere, dar ardelenii au preferat să continue în Europa, o onoare greu de întâlnit cu repetiție. Atunci a intervenit ca un înger salvator, Răzvan Burleanu. „Nu începeți campionatul până nu terminați cu Europa. Puteți amâna câte meciuri vreți, voie de la FRF ca de la banul Ghica! După aia, depuneți actele ca să puteți promova instant.” Corvinul a uimit un timp și în Europa League, unde a zdrobit vicecampioana Ungariei (echipă care e la un pas de tabloul Conference League!), a amânat trei meciuri de campionat și a dat drumul la hârtii.

Și taman acum, la debutul Corvinului în sezonul intern (ca să nu existe pauză de respirație!) apare contestația care retează brusc speranțele de promovare imediată ale hunedorenilor și o dată cu asta, iese în evidență eroarea de apreciere a lui Răzvan Burleanu. În atmosfera aceea de euforie național-corvinistă, președintele FRF a fost furat de peisaj. E de mirare că un tip inteligent ca amintitul nu și-a dat seama că admițând prin derogare promovarea Corvinului, diminuează indirect șansele contracandidatelor din competiție. Dar e și mai de mirare că nu a sesizat un amănunt tehnic aparent minor; documentația echipei hunedorene trebuia depusă înaintea începerii competiției, NU ÎNAINTE DE INTRAREA Corvinului în competiție. Pe acest detaliu scriptologic (care amintește de contestația câștigată la TAS de FR de Gimnastică) s-au bazat cele patru cluburi contestatare, toate favorite la promovare: FC Voluntari (inițiatoarea „puciului”), FCU Craiova – ambele proaspăt retrogradate, FC Argeș și Miercurea Ciuc sau Csikszereda, după denumirea oficială, ultima care arată (cu voie de la Budapesta, sau fără) năzuințe noi, diferite de statutul de pepinieră pentru Academia Puskas. Toate aceste cluburi nu s-au lăsat amețite de fenomenul Corvinul, ci și-au văzut de interesul propriu.

Clar este că, în ciuda unor declarații la cald, corviniștii nu au motive de adversitate față de grupul celor patru. Și în orice caz, față de FRF care a vrut să le întindă o mână de ajutor. Partea proastă este că mâna aceea omenească a încercat să plesnească pe alții. Ceea ce nu e fair!

Publicitate și alte recomandări video