Potrivit preşedintelui Societăţii Academice Române (SAR), Alina Mungiu Pippidi, indicatorii non financiari sunt mai relevanţi pentru pesimismul analiştilor, indicând pe rând favoritismul companiilor de către guvernanţi, timpii de plată a taxelor, sau de a face importuri şi exporturi, capacitatea de combatere a corupţiei, sau transaparenţa administraţiei. În ceea ce priveşte favoritismul, Pippidi a amintit că România se află pe al doilea loc, după Slovacia, cu o notă de 2, dintr-o scală de la 1 - întotdeauna se favorizeazã la 7 - niciodatã nu se favorizează. Media eruropeană este de 3,6, iar Suedia este cea mai bine plasată ţară, cu o notă de 6. Pippidi a arătat că se poate observa o relaţie direct proporţională între rata de investire a unui guvern şi nivelul coruţiei, ceea ce înseamnă că ţările unde statul se implică mai mult în economie, prin proiecte şi investiţii, au şi un grad mai mare de corupţie. România este un exemplu elocvent în privinţa acestui paraleleism. O relaţie invers proporţională, mult mai uşor observabilă, se regăseşte şi între parametri birocraţie (traduşi prin timp necesari pentru diverse acţiuni care ţin de interacţiunea cu autorităţile) - capacitatea de combatere a corupţiei. De asemenea, raportul anual al SAR reiterează că lipsa de transparenţă favorizează corupţia, relaţia fiind demonstrată de această dată prin comparaţie cu gradul de dotare cu servicii online puse la dispoziţie de autorităţile publice, centrale şi locale. Un studiu al Băncii Mondiale arată şi relaţia directă dintre controlul corupţiei şi rata de absorbţie. “Cu alte cuvinte, dacă ştiu controlul corupţiei ştiu cât va fi absorbţia”, a spus Pippidi. Un alt clasament care plasează România pe o poziţie foarte slabă este cel al timpului necesar pentru racordarea la reţeaua de electricitate, unde România se află printre ultimele 10 state, dintr-un studiu pe 185 de ţări. Prima recomandare a raportului SAR vizează reducerea barierelor de creştere, prin simplificarea procedurilor administrative cu îmbunătăţirea indicatorilor de impact (timpul de plată a taxelor, import-export) pentru a ajuta economia măcar în zona care nu are contracte cu statul.