anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Bătrânul Robert Schuman

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

După aproape şapte decenii, nu ni se pare anormal ca aspiraţia spre o federaţie paşnică în Europa să vină din partea unui om pentru care prima limbă era luxemburgheza, a doua - germana standard, iar a treia - franceza - a fost învăţată în timpul studiilor.

Anul acesta, Ziua Europei a fost pusă în umbră de aniversarea semnării tratatelor de la Roma. Au contat cifra rotundă (60 de ani de la naşterea Comunităţii Economice Europene şi a Euratom), dorinţa de a legitima eforturile politice de relansare şi, posibil, calendarul alegerilor prezidenţiale franceze. În ultimele zile, atenţia s-a îndreptat din nou spre Planul Schuman şi spre momentul 9 mai 1950, ceea ce justifică o rememorare a personalităţii fostului ministru de externe francez, Robert Schuman.

Sigur că noi - asemenea cetăţenilor din alte state intrate mult mai târziu în Uniune - nu putem încorpora, pur şi simplu, istoria primilor ani de integrare est-europeană. Figuri precum Schuman sau Jean Monnet, Alcide de Gasperi, Paul-Henri Spaak sau Konrad Adenauer ne pot deveni familiare, dar atât. În Europa de Est, sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 marchează instaurarea şi consolidarea comunismului totalitar. Este adevărat că, dacă ducem discuţia spre valorile politice ce aveau să inspire procesul de integrare, Estul are destule personalităţi animate de aceste idealuri - şi nu sunt puţini cei care au luptat şi au murit pentru ele. Poate că aceşti oameni pot completa părţile nescrise din istoria noastră europeană. În Vest, însă, a fost momentul celor care, indiferent de formaţie, orientare doctrinară sau de experienţele anterioare, învăţaseră ceva din lecţia fascismului, războiului şi ocupaţiei. Robert Schuman a fost unul dintre ei.

După aproape şapte decenii, nu ni se pare anormal ca aspiraţia spre o federaţie paşnică în Europa să vină din partea unui om pentru care prima limbă era luxemburgheza, a doua - germana standard, iar a treia - franceza - a fost învăţată în timpul studiilor. Şi care s-a născut (în 1886) la Luxemburg cu naţionalitatea germană, pentru că tatăl său - francez vorbitor de luxemburgheză din Lorena - a trebuit să-şi schimbe naţionalitatea după războiul franco-prusian. Iar apoi a îmbrăcat uniforma Germaniei imperiale - fără a lupta pe front - în 1915, pentru ca trei ani mai târziu să devină francez şi să intre în politica noii sale ţări.

Robert Schuman şi-a câştigat o reputaţie de competenţă şi respectabilitate, în timpul celei de-a Treia Republici, dar nu s-a evidenţiat ca lider politic în peisajul unei clase politice inerte ce patrona drumul spre dezastru. Parlamentar şi subsecretar de stat pentru refugiaţi, în momentul capitulării, rămâne în guvern şi votează, în iulie 1940, acordarea de puteri depline mareşalului Pétain - începutul regimului colaboraţionist. Mai târziu părăseşte guvernul, este încarcerat de nazişti, evadează şi reuşeşte să ajungă în „zona liberă” din sudul ţării, iar după plasarea teritoriului sub administraţie germană va rămâne în clandestinitate. După eliberare, însă, activitatea din 1940 îl va expune lustraţiei şi aşa-numitei indignité nationale, dar apelul direct la generalul de Gaulle va duce la o sentinţă favorabilă şi îi va permite lui Schuman să-şi reia activitatea politică.

Va urma o ascensiune rapidă, în cadrul unei formaţiuni de factură creştin-democrată, Mişcarea Republicană Populară (MRP). Catolic practicant, animat de o viziune mai degrabă conservatoare, Schuman găseşte în MRP un cadru potrivit pentru eforturile sale de a contracara procesul de laicizare promovat de socialişti şi comunişti. Succesul electoral nu reuşeşte să creeze echilibru în partid şi, în general, în tabăra moderaţilor ce susţineau cea de-a Patra Republică. Schuman însuşi devine de două ori prim-ministru, în 1947-1948, cel de-al doilea cabinet al său durând doar câteva zile. Atras de politica externă, îşi asumă acest portofoliu şi îl păstrează, în diverse guverne, până în 1953, aducând o relativă stabilitate în linia Parisului, inclusiv faţă de primele eforturi de integrare.

Probabil că unul dintre meritele importante ale lui Schuman a fost capacitatea sa de cooperare cu un tehnocrat prea puţin răbdător faţă de politicieni, precum Jean Monnet. Ministrul de externe a reuşit să atenueze duritatea abordării franceze faţă de Germania occidentală, făcând planul acceptabil pentru cancelarul Konrad Adenauer şi dându-le celorlalţi parteneri garanţia că vor participa la un efort legitim, nu la o încercare de a-i subordona politic şi economic pe germani. Ideile bune au nevoie de oameni capabili să le articuleze şi, totodată, credibili. Schuman satisfăcea, în acel moment, ambele exigenţe, iar experienţa l-a ajutat să valorifice fereastra de oportunitate deschisă după ce temerile de securitate ale vest-europenilor fuseseră atenuate prin înfiinţarea NATO. A fost, indiscutabil, cea mai importantă realizare a bătrânului politician.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.