"Beneficiile pot fi însă imense, chiar dacă greu cuantificabile". Un incitant interviu cu organizatorul FILIT 2017
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Interviu

"Beneficiile pot fi însă imense, chiar dacă greu cuantificabile". Un incitant interviu cu organizatorul FILIT 2017

GALERIE
Lucian_Dan_TeodoroviciCasa FILIT
  • Lucian_Dan_Teodorovici
  • Casa FILIT
- +

Lucian Dan Teodorovici, director al Muzeului Național al Literaturii Române din Iași (MNLR), crede că ediția această a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) va fi cea mai mare de până acum și va întări locul festivalului în peisajul cultural european, știrbit de scandaluri politice ce au gravitat în jurul său în ultimii ani. Cu două noutăți majore - Casa Copilăriei și Casa Fantasy, cu doi laureați ai premiului Nobel pentru literatură ce vor fi prezenți la Iași, Lucian Dan Teodorovici atrage însă atenția că lucrurile se pot îmbunătăți. Că ideea unui ONG, a unei fundații, care să coordoneze organizarea FILIT-ului, care să poată implica o echipă mai mare de oameni în eforturile organizatorice și care să fie scutită de birocratizarea „de la stat” ar ajuta mult echipa de la MNLR. Și publicul ieșean, până la urmă, fiindcă „literatura, de orice tip ar fi ea, atunci când e valoroasă, merită cititori, merită să fie iubită”.

Unde credeți că se situează FILIT în peisajul literar actual românesc? Dar în cel internațional?

Nu trebuie s-o spunem noi, organizatorii, cred că se vede cu „ochiul liber”: în România, FILIT este indiscutabil cel mai mare festival de acest tip. La nivel internațional, orice am spune, riscăm puțină emfază. Așa că o să mă limitez să observ doar că nu sunt multe festivaluri în lume care să aibă ca invitați doi laureați Nobel la aceeași ediție și atâtea nume mari ale literaturii mondiale.

Iașul a fost considerat mereu o capitală informală a culturii românești, dar există totuși un apetit ridicat pentru lectură aici? Sau pur și simplu la Iași s-a găsit un nucleu de oameni care să gândească un festival de literatură și traducere care să devină relevant în contextul în care nu există o astfel de manifestare puternică în România și exista o cerință pentru asta?

Cred că e suficient răspunsul la prima întrebare: sigur că da, sigur că există public, adică există cititori. Un festival de acest tip nu și-ar avea rostul în afara publicului. Nu suntem un târg de carte, axat pe întâlnirile între profesioniști din lumea editorială și scriitori sau traducători. Un festival, prin chiar termenul care-l definește, trebuie să devină o sărbătoare a unei comunități. FILIT nu poate exista fără publicul său, nu poate exista în afara bucuriei pe care o oferă permanent atât de mulți cititori. Nu sunt cuvinte puse aici ca să sune bine, acoperă o realitate obiectivă, exact acea realitate care ne asigură an de an motivația de a continua proiectul.  

Ați găsit o soluție care să asigure soliditate FILIT pe termen lung. Care este rolul MLNR, dar al Consiliului Județean? Credeți că este o formulă care se va așeza pe un făgaș de acum încolo sau mai există risc de derapaj?

În momentul actual, rolul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași este covârșitor, pentru că festivalul se face, practic, cu oamenii din interiorul instituției. Ni s-au alăturat foarte puțini oameni din exterior, care ne ajută din drag de FILIT, ca să spun așa. Efortul este însă foarte mare – n-o spun ca să mă plâng, nici măcar să trag vreun semnal de alarmă neapărat, ci doar pentru că mi-aș dori să se înțeleagă că un asemenea festival implică o coordonare maximă în interiorul instituției, o axare majoră pe acest proiect timp de câteva luni pe an, ceea ce lasă în continuare loc ideii că el ar putea fi bine sprijinit de o fundație culturală, care să permită implicarea unui număr mai mare de oameni. În fine, nu vreau să insist acum, spun doar că fundația nu poate fi o idee la care să renunțăm. Altfel, apreciem sprijinul CJ-ului, evident, finanțarea vine în cea mai mare proporție dinspre comunitatea locală, prin Consiliul Județean. Mai mult, mă bucur că în cadrul CJ s-a înțeles necesitatea unui asemenea festival pentru Iași, iar atitudinea e în consecință. Nu pot spune decât că sper în existența unui făgaș normal, așa pare până acum. Dar, bineînțeles, vom căuta an de an să creăm un cadru cât mai bun pentru desfășurarea festivalului.

Unii acuză o oarecare politizare a acestui eveniment în trecut și acum. Este acest lucru real? Cât este normalitate și cât exces în folosirea unui festival cultural în propaganda politică, judecând și după exemplele existente la nivel internațional?

Mi-aș dori, sincer, să avem posibilitatea să discutăm mai puțin despre asta. Aș vrea să spun totuși că, precum se întâmplă în toată lumea când vorbim despre asemenea festivaluri, finanțarea publică este practica obișnuită. Chiar nu știu să existe vreun festival mare susținut de bani privați. Sigur că, atunci când vorbim despre finanțare publică, administrația comunității este prezentă prin reprezentanții ei: nu doar la noi, peste tot în lume. Asta însă, aș vrea să cred, nu înseamnă politizare, nu ar trebui să însemne. Vă pot spune, și îmi asum asta, că pentru ediția actuală nu a existat, de pildă, absolut nici un fel de presiune politică, nici măcar nu ni s-a „semnalat” vreun posibil invitat, prin urmare, azi, când vorbim, aș fi incorect dacă aș spune că există în vreun fel o politizare a FILIT. Și așa e normal să fie. Au existat anumite probleme în trecut, sper doar ca ele să nu se mai repete.

Mai există discuții cu privire la organizarea FILIT de către un ONG care să nu fie subordonat politic și care să aibă propriul buget și stabilitate financiară astfel încât să poată face plăți pentru evenimente ce vor avea loc peste trei ani, în funcție de agenda invitațiilor? Credeți într-un astfel de proiect sau în fezabilitatea sa?

Am spus deja că nu avem cum să excludem pentru viitor o asemenea discuție. Să ne înțelegem: necesitatea asta nu e dată de faptul că MNLR face față cu mari eforturi organizării profesioniste a festivalului. Dimpotrivă, o spun recunoscător, de când am venit la conducerea instituției, m-am bucurat să observ câți oameni entuziaști și realmente profesioniști sunt în jur, în ciuda multor prejudecăți, pe care le-am avut inclusiv eu, cu privire la oamenii care lucrează la stat. Am fost surprins și realmente bucuros să văd că lucrurile stau astfel. Dar, când vorbim de ONG, nu o facem doar pentru a semnala că eforturile din interior sunt prea mari și avem nevoie de o deschidere și de mai mulți oameni. La fel de important e faptul că am elimina extrem de multă birocrație, acea birocrație care ne ține în tensiune ediție de ediție: oricând, din cauza unor proceduri sufocante, ceva ce nu ține de tine se poate prăbuși și poate angrena întregul festival pe panta asta. Aici e partea foarte dificilă. La fel cum, de pildă, ca instituție de stat, nu poți face anul acesta contract cu un invitat pentru anul viitor, deși practica internațională e ca un nume mare al literaturii să fie invitat cu doi ani înainte. Sigur că ne-am descurcat, folosesc cuvântul ăsta, să avem invitați extraordinari. Dar e foarte dificil și riscant. Așa încât, revin, va fi permanent o temă de discuție posibilitatea unui ONG care să organizeze festivalul.    

Care este cel mai dificil lucru la organizarea FILIT?

Sunt multe de spus, dar n-o să mă mai refer la munca propriu-zisă. O să subliniez însă o idee tocmai expusă: faptul că nu ai siguranța că, la o licitație spre exemplu, se va înscrie cineva. Ce faci dacă, într-un an, nu vine nimeni să îți asigure cazările? Muzeul nu poate achiziționa direct spații de cazare, un ONG ar putea-o face. Aici e deci partea cea mai dificilă: emoția enormă pe care o avem când vedem că am scos o dată la licitație un serviciu, nu s-a înscris nimeni; am scos a doua oară, nu s-a înscris nimeni; s-a întâmplat chiar să scoatem a treia oară, și tot nu s-a înscris nimeni; abia a patra oară au venit, spre ușurarea noastră, înscrierile. Or, să ai deja invitați, să faci tot ce ține de tine să fie o ediție spectaculoasă, iar apoi să te trezești că nu se înscrie nimeni să asigure transportul, cazarea sau masa invitaților, ca să dau doar niște exemple, este, vă rog să mă credeți, mult mai greu decât pare a fi când o spui în câteva cuvinte.   

Poate fi un asemenea festival o afacere? Sunt bani și din alte surse în afară de Consiliul Județean? Dacă există sponsori - cum reușiți să îi convingeți și care este argumentul cel mai puternic în discuțiile cu ei?

O afacere nu poate fi. Festivalul nu produce direct, intrarea la evenimente e gratuită. Beneficiile pot fi însă imense, chiar dacă greu cuantificabile. Vin în Iași în perioada asta o mulțime de turiști special pentru festival. Iașul apare cu spații semnificative în presa națională și în presa lumii. Invitații înșiși sunt niște promotori excelenți: îmi amintesc acum cum Guillermo Arriaga, care are peste 2 milioane de urmăritori pe Twitter, a scris în două rânduri extrem de elogios la adresa Iașului, invitând oamenii să vină în România. Au făcut-o și alți invitați. Cum cuantifici așa ceva? Este prestigiul o afacere? Dar mândria locală? Turiștii potențiali pe care îi atrage festivalul sunt sau nu o afacere? Este o afacere felul în care presa națională și internațională vorbește despre noi, ieșenii? Sunt întrebări retorice, evident. Cât despre sponsori, mă bucură faptul că încep să vină alături de noi. Sigur că sponsorii urmăresc să obțină vizibilitate. Faptul că vin tot mai mulți arată că au înțeles că FILIT oferă cu adevărat o vizibilitate care merită tratată cu toată atenția.

Cum ați descrie publicul căruia vă adresați? Simțiți vreo presiune din partea acestuia?

Presiunea publicului e cel mai frumos lucru al acestui festival. Da, există o presiune, oamenii își doresc anumiți invitați, spre exemplu, anumite tipuri de evenimente și ne cer asta. Există apoi o presiune pentru Serile FILIT – din păcate spațiul, deși vorbim de Sala Mare a Teatrului Național, nu permite tuturor doritorilor să participe la Serile FILIT. Există însă ansamblul de corturi din Piața Unirii, sperăm din suflet ca oamenii să vină și acolo, căci avem oaspeți grozavi, care vor fi prezenți cu numeroase evenimente și acolo, dar și în multe alte locuri din Iași.

Cine stabilește lista invitaților? Se poate vorbi – cu trimitere la selecția acestora – de vreo diferență de „orientare” între festivalul lui Lungu și cel al lui Teodorovici?

Aș vrea să fac o remarcă aici: nu există festivalul lui Lungu, nu există nicidecum festivalul lui Teodorovici. Nu o spun cu falsă modestie: mi se pare nedrept să fie privit așa în presă sau de către oricine. Mi se pare nedrept să spui: „Dan Lungu și echipa lui”, la fel cum mi s-ar părea extrem de nedrept să spui „Teodorovici și echipa”. Am pornit, e adevărat, trei oameni la construirea, ca proiect, a acestui festival: Dan Lungu, Florin Lăzărescu și cu mine. În urmă cu mulți ani încă, chiar cu mulți ani înainte de prima ediție. Am contactat diverși oameni, diverse instituții, ne-am străduit să obținem sprijin pentru idee. Dar apoi meritele noastre s-au împărțit cu toți oamenii care au lucrat cu un entuziasm extraordinar la construirea acestui eveniment. Nu-i pot numi pe toți, iar dacă aș pomeni doar câțiva ar fi iarăși nepotrivit. Dar mi-aș dori, vă rog să mă credeți, să fim priviți toți ca o echipă. Toți suntem „echipa FILIT”, ne asumăm bunele și relele, doar că pornim cu speranța, an de an, de a avea parte doar de bune, evident. Și-ar mai fi de pomenit voluntarii, tineri mai mult decât surprinzători, emoționanți, care au contribuit enorm la proiect… Cam așa stau lucrurile. Altfel, între primele patru ediții și cea de-acum sunt mici diferențe de structură: am inclus Casa Fantasy în festival, de asemenea Casa Copilăriei. Foarte important, de asemenea, este așa-numitul „Muzeu al Spiritualității Evreiești”, trei expoziții temporare care vor ocupa anul acesta toate palierele Casei Pogor, realizate în colaborare cu Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Biblioteca Națională a României și Muzeul Brăilei „Carol I”. E important atât pentru Iași, care și-a construit modernitatea incluzând comunitatea evreiască, cât și pentru cultura română, avangarda noastră fiind datoare multor creatori de origine evreiască. Casa Pogor, de altfel, va fi și pentru edițiile viitoare un centru al unor expoziții tematice, deschise special pentru FILIT, în fiecare an axându-ne pe o temă expozițională diferită. Ne-am dorit lucrul ăsta tocmai pentru a atrage atenția oaspeților străini și români asupra instituției organizatoare a FILIT, anume MNLR Iași. Cât privește invitații, îi stabilim în ședințe repetate, suntem mai mulți oameni care participăm la ele – bineînțeles, îi stabilim și în funcție de accesul pe care-l avem la agenți literari, editori români sau străini, la scriitorii înșiși. Din fericire, există o deschidere spre aceste medii pe care o avem mai mulți dintre noi.  

Cât a pierdut festivalul prin acea „pauză” în timpul căreia au fost organizate ediții de mai mică amploare ale FILIT?

Păi, n-aș fi sincer dacă aș spune că n-a pierdut nimic. S-a creat senzația că e încă un proiect frumos intrat sub un mare risc, ceea ce nu pică deloc bine la nivel de imagine. Anul acesta am avut parte, inițial, de destule rețineri: dar o să fie iar scandaluri sau nu?; sigur aveți finanțare?; sigur va continua? Întrebări de genul ăsta, firești până la urmă. Pe de altă parte însă, cu atât mai mult cu cât eu, personal, m-am retras înainte de aceste două ediții și nu am avut nici o contribuție la ele, n-aș vrea să ignor câștigurile: faptul că au existat a asigurat totuși ideea de continuitate. În plus, oaspeții prezenți la aceste două ediții au fost de asemenea bine primiți, au fost la rându-le plăcut impresionați și ei au făcut în continuare o bună promovare festivalului. Cele două ediții mai mici nu au fost nicidecum tratate neprofesionist. Dimpotrivă, s-a muncit la ele la fel de mult și, datorită lor, FILIT își poate regăsi acum cadența de la primele două ediții.

Care sunt noutățile ediției din acest an? Încercați o apropiere mai mare de cinefili prin acele maratonuri cinematografice?

Nu acesta e neapărat scopul. Acolo vorbim despre un proiect realizat împreună cu Biblioteca Județeană „Gh. Asachi”, așa-numita „Casă Fantasy”, care va fi coordonată de directorul bibliotecii și atât de apreciatul scriitor de literatură SF și fantasy Dan Doboș. A fost ideea domniei sale, noi am agreat-o, căci filmele respective, dacă ați observat, au la bază toate opere literare din domeniul fantasy. E o colaborare care sper să funcționeze bine, la fel cum ne dorim din suflet să funcționeze și colaborarea cu Palatul Copiilor, pe literatura pentru copii.

Este greu să aduci la festival un laureat al premiului Nobel? Cum au decurs demersurile pentru a asigura prezența Svetlanei Aleksievici și a lui Gao Xingjian la Iași?

E mult de discutat aici și intrăm în aceleași amănunte „tehnice”, să le spunem, care riscă să devină totuși plictisitoare. Sunt implicați editori străini, jurnaliști, agenți literari, traducători, e necesară multă insistență, sunt necesare multe argumente, o bună diplomație și așa mai departe. Și, evident, experiența de a-ți deschide toate aceste canale de comunicare. În ceea ce-i privește pe invitații străini, am fost implicați mai mulți oameni. Dacă l-am pomenit pe Florin Lăzărescu, care este și directorul de programe, ar fi cazul, măcar aici, să mai amintesc și de eforturile Monicăi Salvan și ale Ameliei Gheorghiță, care au fost la rându-le direct implicate în invitații. Dar deja am senzația că, amintind oamenii care s-au implicat în a aduce oaspeți, comit o nedreptate față de ceilalți, pentru că, se înțelege, programul și invitații sunt doar partea cea mai vizibilă a muncii la un asemenea festival.  

Reacția presei internaționale la prima ediție a fost una nesperat de pozitivă, după cum declara însuși Dan Lungu - din ce reacții aveți, cât au afectat scandalurile imaginea internațională a festivalului?

Din fericire, nu au afectat, cel puțin nu am senzația că au făcut-o. Oamenii au înțeles că a fost o sincopă, s-au bucurat de reluarea festivalului, iar prezența presei internaționale la această ediție sperăm să confirme lucrul ăsta, să dea siguranță și să aducă noi aprecieri.

Ați dedicat anul acesta o serie întreaga de evenimente literaturii fantasy. Traducerile au avut cifre bune la vânzări mereu, dar credeți că autorii români care încearcă să creeze acest tip de univers pot avea succes? Există un public pentru genul acesta de literatură?

Credem că există, altfel nu am fi încercat acest „proiect pilot”, să-i spunem. La fel cum n-am fi încercat proiectul privind literatura pentru copii. Uitați, noi am fost înconjurați de la început de rețineri. Ok, ni s-a spus, invitați asemenea scriitori, asemenea traducători și alți profesioniști ai domeniului, dar de unde public pentru ei? O să aveți săli goale, iar la asemenea invitați va fi cu atât mai deprimant. Ne-am temut de asta, dar am greșit temându-ne: publicul a fost permanent extraordinar, sunt mulți cititori în Iași, sunt mulți cititori în țară care vin special pentru festival. Astăzi poate nu avem prea multe argumente pentru a spune: cu siguranță va fi un succes și secțiunea dedicată literaturii fantasy sau cea dedicată literaturii pentru copii. Dar după 8 octombrie sper că vom avea acele argumente. Îmi doresc din suflet asta. Pentru că literatura, de orice tip ar fi ea, atunci când e valoroasă, merită cititori, merită să fie iubită. Și are prezent, are viitor. Cam asta am vrea să spunem cu fiecare ediție. Iar succesul mare al festivalului e să putem să spunem asta nu în presă, ci, fericiți, la niște discuții între noi înșine, după fiecare ediție a FILIT.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Despre importanţa îndoielii în ştiinţă şi falimentul calităţii în educaţie

Alexandru LĂZESCU

Despre importanţa îndoielii în ştiinţă şi falimentul calităţii în educaţie

Îndoiala şi spiritul critic nu mai sunt la modă. Un curent dominant în mass media şi pe reţelele sociale cultivă intoleranţa faţă de punctele de vedere care se abat de la cele considerate acceptabile, „corecte”, adesea, în mod ironic, „în numele ştiinţei”.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Liviu Suhar

Nichita DANILOV

Liviu Suhar

Senzaţia pe care o încearcă spectatorul privindu-i tablourile e una stranie. Cufundate într-o tăcere ce trece dincolo de cotidian, proiectându-şi umbra lăuntrică în spaţiul ancestral, obiectele par să comunice între ele într-un limbaj mut, prin intermediul ultrasunetelor transpuse într-o partitură muzicală. Tăcerea lor e înşelătoare.

Raportul dintre public şi privat, din perspectivă feministă

Dana ȚABREA

Raportul dintre public şi privat, din perspectivă feministă

Aparent, dacă e să-l avem în vedere pe Richard Rorty, distincţia dintre sferele publică şi privată sunt separate în măsura în care problemele care cad sub incidenţa fiecăreia dintre ele sunt diferite şi, desigur, întrebările adresate sunt altele. Cu privire la individul uman, cineva ar putea fi deopotrivă liberal şi ironist, ceea ce conduce la posibilitatea ca cele două sfere să nu prezinte o opoziţie ireconciliabilă. Dimpotrivă. Cele două sfere converg. Să luăm ca exemplu familia: prin definiţie familia presupune spaţiul privat şi discreţia, cu toate acestea familia este reglementată prin reguli şi norme care ţin de sfera publică.

O întâlnire nici măcar de gradul 7 şi o mică incursiune onomatologică

Michael ASTNER

O întâlnire nici măcar de gradul 7 şi o mică incursiune onomatologică

Acum trei ani, la început de martie - eram în drum spre Bucureşti (cu trenul) - m-am trezit cu un mesaj de la o persoană necunoscută, dar cu acelaşi nume de familie. Am avut o conversaţie ciudăţică pe messenger cu femeia în cauză, apoi am uitat de discuţie. 

pulspulspuls

Suferinţele discrete ale madamei

Suferinţele discrete ale madamei

Una mai molcuţă, de uichend, pe azi, dacă tot e sâmbătă şi e aşa frig afară. Şi ce ar putea fi mai moale şi mai pufos decât opera lirică, stimaţi telespectatori, şi mai ales graniţa penală a acesteia cu politichia mâloasă de Bahlui? 

Caricatura zilei

De 8 martie

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.