Să încep cu “La mulţi şi buni ani!”, poate nouă ăstora mulţi ne-o fi mai bine. După ce ne-am agitat teribil în zilele premergătoare Crăciunului, cu voia Celui de sus am ajuns în cea de-a patra zi a Sfintelor Sărbători; zi în care dacă ne-am dezmeticit câtuşi de puţin, ne-apucăm să facem bilanţul sarmalelor, cârnaţilor şi caltaboşilor devoraţi în aceste zile. N-am mai amintit de licorile lui Bachus că aici e simplu; adică nu facem altceva decât să numărăm sticlele şi damingenile goale de prin cămară.

Eu personal m-am străduit să respect recomandările medicilor întru evitarea consumului exagerat de grăsimi şi alcool; în schimb n-am putut rezista ispitei şi m-am apucat să pun cap-coadă darurile aduse în acest an de Moş Crăciun, să le însumez şi să văd dacă merită să-i trimit o telegramă de sincere mulţumiri.

Aşadar, le-am luat sistematic şi citiţi ce-a rezultat. Am luat la disecat câteva domenii cheie de prin astă ţară, între care economicul şi socialul, domenii în care mai marii noştri de prin ministere şi structurile administrative locale s-au duelat în idei şi concepte din care au rezultat minunile şi minunăţiile legislative, necunoscute şi nebănuite nici de Moş Crăciun, nici de Santa Claus – americanul şi nici de Pere Noel – francezul.

Păi, în domeniul economic toate au mers strună, începând cu insolvenţele, falimentele şi lichidările, continuând cu vânzările eşuate, chiar dacă s-au gândit pe principiul dării de pomană a multor obiective industriale strategice, că doar noi suntem un popor darnic prin tradiţie şi nu ne putem dezminte în faţa celor ce aşteaptă o pleaşcă de undeva; pe la noi pomanagii li se spune sau mă rog, ceva pe aproape. Am sperat ca mult trâmbiţatul reviriment economic să se producă măcar la vreo două decenii şi ceva de la acea revoluţie, lovitură de stat, revoltă populară sau ce-o fi fost ea. Da’ de unde atâta fericire pe capul nostru! Oricum la români se poartă chestia cu “... la Sfântul Aşteaptă”, dragi conaţionali.  Cum bine ştiţi economicul e strâns legat de financiar, da’ atâta-i de strâns că aproape nu mai suflă, bineînţeles pentru unii, că ... pentru alţii acest suflu a devenit crivăţ, uragan sau taifun, funcţie de continentul acţionarului şi de culoarea fluturaşilor valorici, mai verzişori, mai roşiori, ... de!, funcţie de climă.

Nu trebuie să vă mai aduc aminte de promisiunea cu relaxarea fiscală, că le-am luat-o înainte guvernanţilor şi ne-am relaxat anticipat. Adică, ce să ne mai batem capul, stăm relaxaţi şi la locul de muncă (pentru cei care îl mai au) şi acasă; şi aşa se produce relaxarea generală atât de mediatizată şi atât de aşteptată, fără să mai pierdem timpul cu trecerea ei pe la nu ştiu ce comisii  ori prin cele două camere ... ale Parlamentului, evident, căci aici nu intră în discuţie două camere de apartament. Oricum e un articol care pe la noi nu se mai produce, fiindcă toţi vor vile pentru a avea de unde şterge praful!!!

Dacă tot ne-am pus pe aduceri aminte, haideţi să ne-amintim în ce culori rozalii era prezentată protecţia socială pe la un inceput de an! Ehei, numai ce vedeam bătrânii noştri  prosperând ca în poveşti, adică într-o zi cât alţii în trei, tinerii aveau locuri de muncă, case şi mulţi copii frumoşi şi sănătoşi; şi ... auziţi că a sunat ceasul sfârşitului de an şi s-a evaporat frumosul vis. Nu vă mai zic de propusa occidentalizare a serviciilor medicale. Iertaţi, aici am dat-o-n bară puţin. Să vă explic! Mergi la doctor că de atâta prosperitate au dat boalele în tine şi acolo primele întrebări sună cam aşa: eşti asigurat?, eşti din localitate?; şi într-un final vine întrebarea cheie: ce te doare? Dacă eşti iubit acolo-n ceruri mai ai o şansă, dacă nu Dumnezeu cu mila. Deci, pasul către Occident l-am făcut, adică am inceput cu partea plătibilă, de noi bineînţeles şi dacă toate urmează un parcurs normal ar trebui să se continuie cu îmbunătăţirea serviciilor medicale, dotarea spitalelor, eradicarea şpăgii ... de peste tot. Deja am obosit încercând să depistez cadourile Moşului din acest an. Şi nici n-am apucat să cotrobăi prin toate ungherele, poate, poate, … cine ştie, găseam şi eu ceva.

Şi totuşi, ceva am găsit! Speranţa în ziua de mâine, pacea sufletului şi dragostea celor ce îmi sunteţi aproape, implicarea şi devotamentul colegilor, prietenilor şi colaboratorilor, precum şi drumul călăuzitor oferit de Pruncul născut în ieslea din Bethleem. Mai presus de toate, acestea contează pentru fiecare dintre noi. Sărbători fericite tuturor şi ... La mulţi ani!, pentru noi aştia mulţi!    

Ing.dr.ec Traian Dobre