Birocrație absurdă – Povestea uluitoare a fostului hotel de pe strada Gării

Judecătorii ieșeni au apreciat totuși că ar fi imposibil ca pe aceeași stradă să se fi aflat două hoteluri identice, construite pe două parcele identice.

Actuala stradă a Gării s-a numit într-o vreme, în perioada comunistă, „bulevardul 30 Decembrie”, în amintirea zilei în care România a devenit republică populară. Înainte de acest moment, se numise „bulevardul Ferdinand”, în onoarea regelui întregitor al României. Încă mai înainte, pe când rege era Carol I, se numea „bulevardul Principele Ferdinand”. În perioada interbelică, pe bulevardul Ferdinand, I.K. era proprietarul unui mic hotel, cu trei camere la parter și 10 camere la etaj. La parter mai erau amenajate o cârciumă, un restaurant și o spălătorie. Construcția fusese edificată pe un teren de 677 mp.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Care a fost soarta hotelului după război

În 1950, „pentru întărirea şi dezvoltarea sectorului socialist în economia Republicii Populare Române, pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuinţe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii şi a exploatatorilor care deţin un mare număr de imobile; pentru a lua din mîna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”, în virtutea decretului 92, au fost confiscate mii de imobile în întreaga țară. Era vorba de hoteluri, dar și de casele avariate sau distruse de cutremurul din 1940 sau în timpul războiului, casele foștilor industriași sau bancheri, dar și locuințe obișnuite, atunci când un proprietar deținea mai mult de un apartament. Printre imobilele confiscate s-a numărat și hotelul de pe bulevardul Ferdinand. Ulterior, acesta avea să fie demolat, împreună cu întregul cartier, pentru a se construi blocuri.

I.K. nu a mai apucat să se vadă deposedat de avere. Murise pe 30 iunie 1941, în ultima zi a Pogromului ieșean. Lăsase în urmă doi fii, care au murit la rândul lor în 1986 și 1999. Moștenitorii prezumtivi ai averii dispărute au ajuns nepoții lui I.K., Camil C. și Tatiana M.

• Vezi și: Doi zarzări din zona Depoului de tramvaie de la Gară l-au lăsat pe un ieşean fără 1,5 mil. lei. O „epopee” demnă de un film

„La dosar nu s-a depus istoric de arteră”

Abia în 2001, foștii proprietari au putut să-și ceară casele confiscate înapoi. Procesul de retrocedare în natură a fost însă foarte lent. În cazul construcțiilor care nu mai existau, acordarea de despăgubiri a fost încă și mai lentă. Abia în 2006, Primăria a recunoscut dreptul celor doi nepoți de a primi despăgubiri în contul hotelului deținut de bunic. Dosarul a fost trimis la București, unde Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor fusese înființată tocmai pentru calcularea despăgubirilor.

Nici funcționarii comisiei nu s-au grăbit prea mult să soluționeze dosarele. Au trecut 17 ani până ce CNCI a luat în lucru cazul hotelului de pe bulevardul Ferdinand. Deși singura atribuție a CNCI era cea de calculare a despăgubirilor, în numeroase cazuri comisia a dublat atribuțiile primăriilor, analizând încă o dată dreptul de proprietate al petenților. În martie 2023, CNCI a emis o decizie de invalidare, prin care respingea solicitarea celor doi moștenitori și desființa dispoziția Primăriei, de acordare de despăgubiri. Motivul era acela că în dosar apăreau documente referitoare la două adrese diferite. Astfel, un certificat din 1948 menționa un hotel amplasat pe bulevardul Ferdinand nr. 19. Decretul 92/1950 menționa confiscarea unui imobil situat pe bulevardul 30 Decembrie nr. 31. „La dosar nu s-a depus istoric de arteră și număr poștal din care să reiasă dacă există identitate între imobilul situat în Iași, bd. Principele Ferdinand nr. 19 și imobilul situat în Iași, bd. 30 Decembrie nr. 31”, a justificat CNCI invalidarea dreptului de proprietate.

Ce a decis în final instanța

Decizia CNCI a fost contestată de cei doi nepoți ai lui I.K., dosarul ajungând pe masa magistraților Tribunalului. Aici, procesul propriu-zis a avut doar două termene de judecată. În primul, judecătorii au cerut ca la dosar fiecare parte să depună actele pe care își fundamentează argumentele. În al doilea, magistrații au întrebat dacă mai are cineva ceva de zis. Doar avocatul moștenitorilor a spus că solicită admiterea acțiunii, după care instanța a rămas în pronunțare. De încă 12 ori, termen după termen, instanța anunța că mai are nevoie de timp pentru deliberare. S-a pronunțat în cele din urmă, constatând că poziția CNCI nu era susținută decât de speculații și eventualități. „Privitor la susţinerea pârâtei că nu există identitate între imobilul deţinut în proprietate şi imobilul preluat abuziv, instanţa constată netemeinicia acesteia, raportat la situaţia de fapt, fiind greu de apreciat existenţa a două proprietăţi de asemenea dimensiuni şi structură (clădire cu restaurant şi hotel pe o suprafaţă de 677 mp)”, au arătat judecătorii. Actele erau mai mult decât clare. Era vorba de aceeași proprietate, trecută succesiv la altă adresă. În plus, era evident că I.K. deținuse un hotel care fusese confiscat de stat, iar moștenitorii proprietarului inițial nu beneficiaseră de nicio măsură reparatorie.

Magistrații Tribunalului au dispus anularea deciziei CNCI. Hotărârea instanței nu este însă definitivă. Ea a fost contestată de CNCI, procesul urmând să se reia în fața Curții de Apel.

• Vezi și: Povestea absurdă, de 32 de ani, a retrocedării unui hectar în Galata. Protagonistul a murit, feciorul a fost păcălit. Nu au dat şpagă?

Publicitate și alte recomandări video