BIROUL DE MEDIERE: „Nu mă simt respectată de părinţii mei, ci implicată fără voia mea, în conflictul lor”

Mama, în cazul acesta, are 42 de ani şi lucrează la un magazin. În ultimul timp, ea a descoperit dovezile unei infidelităţi a soţului şi a hotârât că nu-l poate ierta cu nici un chip. Sub acest aspect, deocamdată, nu se poate discuta cu ea în termeni mai raţionali, cum ar fi faptul că el regretă, că ar putea să mai dea o şansă căsniciei lor… nici nu le ia în seamă. Orgoliul ei este rănit şi toate măsurile pe care le ia sunt legate de obiectivul numărul 1.: ”Ia să vadă cum îl distrug eu, exact cum şi-a bătut el joc de mine!”, exprimat clar în şedinţa de mediere separată.  

Acum uitaţi-vă la paragraful de mai sus: vedeţi vreo referire la fiica lor de 19 ani?! Nici una. Este vorba despre doi oameni preocupaţi de criza vârstei de mijloc, fiecare cu orgoliul lui, manifestat în moduri diferite: el, crezând că vârsta nu contează într-o relaţie extraconjugală (umilitoare greşeală pentru un bărbat) şi ea, crezând că dacă îl distruge financiar şi social pe fostul partener de viaţă, satisfacţia va acoperi sentimentul de singurătate care urmează. 

Tot acest zbucium în interiorul familiei, legat de certuri şi reproşuri interminabile între soţi, care nu au de-a face cu copilul, se repercutează tocmai asupra lui, ca şi când el ar fi în plus, un element agravant în situaţia creată. În căsnicia despre care relatez, mama părea să fie nedreptăţită şi fata s-a poziţionat, o bună perioadă de timp, de partea acesteia. Dar într-o ceartă cu tatăl ei, în care fata l-a învinuit că nu i-a mai păsat de familie, el i-a prezentat fetei varianta lui, în care mama apărea ca o persoană pragmatică, preocupată doar de siguranţa ei financiară, fără disponibilitatea de a-l asculta şi a-l înţelege pe el, ca om, atunci când are probleme la serviciu sau de sănătate. Şi părea să fie adevărat.

Dintr-o dată, fiica lor s-a detaşat de problemele părinţilor. Era un cuplu ajuns în impas, din lipsă de comunicare şi empatie. Pur şi simplu erau greşelile celor doi şi ea, copilul lor, conta doar pentru a înclina balanţa de partea unuia sau a altuia! După 20 de ani de căsnicie se ajunge aici?! O relaţie de iubire eşuează astfel?! Dezamăgirea asta a făcut-o pe fată să se concentreze doar asupra calităţii relaţiilor din viaţa ei. Nu a mai contat şcoala, deşi absolvirea liceului era obiectivul ei, personal.

Am întrebat-o: ”Ştii că timpul trece oricum, dar depinde de noi, ce facem cu el?!” Fata s-a uitat la mine şi a spus: ”Tocmai de asta, am simţit nevoia să le atrag atenţia părinţilor mei că vreau să nu fac aceleaşi greşeli ca ei doi, în relaţiile mele cu cei din jur. O să mă angajez, o să învăţ şi o să-mi plătesc chiria. Eu nu mă simt iubită şi respectată de părinţii mei, ci implicată fără voia mea, în conflictul lor".  

În cele din urmă, am schiţat un acord de mediere, între ea şi părinţii ei, aşa cum şi-a dorit să fie relaţia lor, şi, chiar dacă sunt divorţaţi, să îşi arate unul altuia, respect şi înţelegere. 

Mediator Roxana Cozma,
www.mediatoriautorizatiiasi.ro 
Pagina de FB: Mediatori Autorizati Iasi  

Publicitate și alte recomandări video