Citiți aici integral Ziarul de Sănătate nr. 15

Fiindcă această boală este una care „se ascunde” cu foarte mare ușurință, spun specialiștii, mai ales în cazul fumătorilor. Este a treia cauză de mortalitate din lume și strâns legat de zona cardiovasculară: nu doar pentru că plămânii și inima împart cutia toracică, deși asta facilitează mult influențarea directă, ci și pentru că ambele afecțiuni sunt co-morbidități majore una pentru cealaltă.

„BPOC poate să vină cu mai multe simptome. Fumatul este primul risc în această patologie, iar spirometria este cel mai simplu test respirator pe care-l puteți face pentru a interoga puterea plămânilor. Este importantă să identificăm corect simptomele pacienților la debut pentru că ei adesea trec peste fazele incipiente. Dacă tușim, uneori ignorăm, mai ales fumătorii. Dacă respirăm greu, reducem efortul, nu mai urcăm zece etaje, urcăm șapte, apoi două și luăm liftul. Alegem să asimilăm dispneea, nu să o identificăm ca fiind o cauză a problemelor noastre”, a punctat prof.dr. Roxana Nemeș.

Pacienții cu BPOC trec prin așa-numitele „exacerbări”, care sunt agravări bruște ale bolii, care de regulă sunt momentul declanșator în care aceștia cer ajutor de specialitate. Medicii spun că mulți dintre români nu au făcut niciodată în viața lor o spirometrie, deși este unul dintre cele mai simple teste și ar trebui făcut cel puțin anual, la fel ca o electrocardiogramă. Spirometria măsoară capacitatea pulmonară – primele semne ale BPOC, de obstrucție, vor apărea pe o spirometrie, chiar dacă pacienții vor avea simptome pe care le ignoră.

„BPOC-ul distruge structura anatomică pulmonară care nu poate fi refăcută niciodată. Sunt distruși pereții alveolelor, e ca și cum într-un apartament nu ai mai avea camere și facem un «open space» care comprimă vasele de sânge. Da, cea mai importantă cauză este fumatul, dar nu doar cel activ, ci inclusiv fumatul pasiv, expunerea într-un mediu provocator cum sunt spațiile închise, vapingul, care nu este cu nimic mai prejos decât țigara clasică, poluarea care devine inevitabilă”, a punctat prof.dr. Roxana Nemeș.

„Spirala morții” și afecțiunile cardiovasculare

În ultimii ani, spun medicii, a apărut pe piață o medicamentație care funcționează ca un „3 în 1” pentru pacienții cu BPOC și care poate fi dată toată într-un singur inhalator. Este singurul medicament de până acum care a reușit activ să reducă rata de mortalitate, de aceea unul dintre apelurile pe care le fac statului român este să îl compenseze integral. Majoritatea celor care sunt diagnosticați cu BPOC sunt persoane ieșite la pensie, iar compensarea de 50% îi va face adesea să nu îi ducă la bun sfârșit tratamentul, când trebuie să mai scoată circa 100 de lei din buzunar.

„Facem apel la autorități pentru compensarea integrală a acestei medicații. Majoritatea celor diagnosticați cu BPOC sunt pensionari, pentru că nu avem acces la cei de peste 40 de ani să îi depistăm mai devreme, din primele faze. Fiind fumători, nu își dau seama că tusea și expectorația sunt simptome ale unei boli, ci doar agravarea dispneei, când rămân fără aer, îi aduce la spital. Și infecțiile din copilărie sunt importante fiindcă ele se regăsesc în structura pulmonară pe care o avem ca adult. Chiar și infecțiile din cursul vieții experimentează suprainfecții respiratorii, de aceea este foarte importantă vaccinarea cu vaccinul pneumococic, dar și cu cel antigripal”, a detaliat prof.dr. Roxana Nemeș.

Cifrele pentru pacienții diagnosticați cu BPOC, mai ales după o exacerbare, sunt îngrijorătoare. În primele cinci zile, un pacient internat care a suferit o exacerbare severă sau moderată a bolii are risc dublu de a face un infarct miocardic, arată datele prezentate de prof.dr. Roxana Nemeș. 39% dintre decesele de BPOC sunt completate de cauze cardiovasculare, agravate de complicațiile date de BPOC.

Este o „spirală a morții”, punctează specialistul, în care oamenii se adâncesc din ce în ce mai puternic, pierzând din ce în ce mai multă funcție respiratorie odată cu agravarea în boală, iar de cele mai multe ori aceasta nu mai poate fi recuperată.

Unii pacienți nu își permit costurile medicamentelor

„Avem o cămară de aer din punct de vedere funcțional din care tot luăm. Dar mai și îmbătrânim și se pierde și natural, chiar dacă nu avem această patologie. De aceea vrem să fim proactivi, atât cu vaccinarea, cât și cu inițierea unei terapii și diagnosticarea la timp. Avem acces la această triplă terapie pe teritoriul României care are impact pe reducerea ratei de mortalitate. A devenit o prioritate pentru medicii care tratează acești pacienți”, a remarcat prof.dr. Roxana Nemeș.

Doar că există o problemă semnificativă atunci când discutăm despre complianța pacienților. Deși medicamentația reduce agravarea bolii care, la rândul ei, scade riscul de deces, oamenii nu respectă întotdeauna indicațiile terapeutice. Unii nu cer ajutor de specialitate în lipsa consultației la 6 luni pentru refacerea prescripției, deși suferă de evenimente care duc la agravarea bolii. Alții drămuiesc medicamentele, „fac economii”, pentru a nu da la fel de mulți bani luna următoare, în timp ce unii pacienți pur și simplu nu își permit acei 100 lei / lună pe care statul român nu îi compensează.

„Ajungem la o discuție care arată că se creează o povară importantă pentru sistemul de sănătate din România. BPOC este a doua cea mai frecventă cauză de spitalizare, 40% dintre pacienții care au fost în spital ajung să fie respitalizați sau mor în primele nouă zile de la momentul exacerbării. Și este greu de privit pentru că aceste exacerbări pot fi prevenite și evitate, dacă boala este depistată din timp. În realitate, 50% dintre pacienții cu BPOC pot fi subdiagnosticați. Noi facem campanii de spirometrie gratuite, la nivelul Societății Române de Pneumologie, care sunt prea puține pentru ceea ce înseamnă acest iceberg: pacientul cu BPOC nediagnosticat și lăsat într-o mare de pacienți cu simptome care ajung târziu la medic”, a completat prof.dr. Roxana Nemeș.

„Pierdem zeci de mii de pacienți pe care i-am putea salva”

Ce ar trebui să facă pacienții pentru a recunoaște boala? În primul rând să își facă o spirometrie periodic, iar atunci când recunosc dispneea, lipsa de aer, să acționeze, pentru că este un simptom foarte important. Dacă pacienții sunt opriți de la o exacerbare care le poate pune viața în pericol, spune medicul, atunci evită să aibă un astfel de istoric și un profil pe care și l-ar păstra, de altfel, toată viața. Fiindcă cine face o astfel de criză o dată, este predispus în permanență la o recădere.

Iar medicii nu știu gravitatea unui caz până nu ajunge pacientul respectiv la spital, fiindcă un procent mare de persoane aleg să se trateze singuri, acasă, atunci când fac o astfel de criză medie ca intensitate. Ulterior, statistica arată că un pacient din cinci moare în primul an după spitalizare când trece printr-o exacerbare severă. Studiile foarte ample, realizate pe cohorte mari de pacienți timp de mai mulți ani, arată că doar 50% dintre pacienții care au suferit o exacerbare severă mai erau în viață la o medie de 3,6 ani de când s-a produs această criză.

„Pierdem zeci de mii de pacienți, inclusiv la nivel mondial, pe care am putea să îi repoziționăm. Dincolo de riscul major de infarct miocardic în primele zile cinci zile de la internare, există și un risc cu 40% mai crescut de accident vascular cerebral în același interval. Toate se adaugă la aceste spirale, indiferent dacă au fost comorbidități cardiovasculare sau nu. Inima va fi afectată. În ultimii ani, riscul de deces a crescut cu 80% la exacerbările moderate, iar dacă ai două astfel de exacerbări e echivalent cu una severă și poate că nu ai mers la ambele la spital și vii doar când te agravezi. Mortalitatea la boală după prima exacerbare este de 23% la un an și de 70% la șapte ani. Riscul de deces este maximum în prima săptămână de la internare și rămâne ridicat în primele trei luni de la spitalizare”, a conchis prof.dr. Roxana Nemeș.

 

Publicitate și alte recomandări video