Dr. Florin Roșu, managerul Spitalului de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” din Iași, avertizează că riscul de a intra în contact cu căpușe infectate cu Borrelia este crescut în zonele împădurite sau la marginea pădurilor, unde există un covor vegetal dens, alcătuit din ierburi de sub un metru înălțime și unde umiditatea este ridicată. Deși primăvara reprezintă sezonul de vârf, perioada de risc se întinde până în octombrie. Activitățile care presupun un risc mai mare de expunere la căpușele infectate includ plimbările prin pădure, campingul, grădinăritul, lucrările agricole sau forestiere. De aceea, boala Lyme este considerată o afecțiune profesională pentru agricultori, silvicultori, lucrători forestieri, vânători și alții.

 Citiți și: Cum să îndepărtezi corect căpușele la animalele de companie?

„Atunci când o căpușă infectată mușcă o persoană, bacteriile Borrelia din sistemul său digestiv ajung în glandele salivare ale căpușei și sunt transmise sub piele în momentul în care aceasta se hrănește, procesul durând câteva ore. De aceea, este foarte important ca, imediat ce căpușa se fixează pe piele, să fie îndepărtată cât mai repede posibil. Dacă nu se administrează tratament cu antibiotice la timp, bacteriile pot ajunge în apropierea locului unde a fost mușcătura și se pot răspândi în sânge, afectând articulațiile, sistemul nervos sau inima. De obicei, prima semnă de infecție este o erupție roșie pe piele, numită eritem migrator, care poate fi însoțită sau nu de simptome generale”, a explicat medicul.

Boala Lyme este cunoscută pentru diversitatea simptomelor sale

În 2018, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) din România și Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) au publicat datele privind incidența bolii Lyme la nivel național, care arată că aproximativ 38% dintre cazurile raportate au fost confirmate conform criteriilor CNSCBT. Boala Lyme este cunoscută pentru diversitatea simptomelor sale, motiv pentru care i se atribuie denumirea de „boala cu 100 de fețe”.

Medicul explică faptul că diagnosticul de boală Lyme se face prin recunoașterea simptomelor caracteristice și confirmarea prin analize de sânge, care „detectează anticorpii împotriva bacteriei Borrelia burgdorferi. Testul ELISA identifică anticorpi de tip IgM (pentru infecții recente) și IgG (pentru infecții mai vechi)”. Western Blot este un test mai precis, dar poate fi negativ chiar dacă infecția există, deoarece bacteriile se pot schimba și pot împiedica organismul să producă suficienți anticorpi. Microscopia în câmp întunecat poate confirma borrelioza și poate oferi informații despre alte infecții asociate. Cele mai precise teste sunt PCR și microscopia, care pot detecta bacteria în sânge sau în lichidul cefalorahidian.

„Rezultate fals pozitive pot apărea la persoanele care suferă de alte boli cauzate de spirochete, cum ar fi sifilisul, febra recurentă sau leptospiroza, sau în cazul bolilor autoimune. Deși nu este recomandată testarea de rutină pentru boala Lyme, o persoană mușcată de o căpușă poate face teste serologice specifice în două etape: unul imediat după mușcătură și altul după cel puțin o lună (perioadă în care este mai probabil să apară anticorpii împotriva Borreliei). Dacă primul test este negativ și al doilea este pozitiv, se consideră că a avut loc o „conversie serologică”, iar diagnosticul de borrelioză poate fi confirmat”, a precizat dr. Roșu.

Boala Lyme evoluează în trei etape

Stadiul I: La început, apare eritemul migrator, o erupție roșie care se extinde de la locul mușcăturii căpușei. Pot apărea și simptome asemănătoare unei gripe: febră, oboseală, dureri de cap și articulare. Uneori, erupția dispare singură în câteva săptămâni. Leziunile mici apărute imediat după mușcătură sunt de obicei alergice și nu sunt legate de Lyme.

Stadiul II: Dacă nu este tratată, bacteria se răspândește prin sânge și pot apărea erupții secundare pe corp. În această etapă, pot apărea simptome suplimentare: dureri articulare, probleme neurologice (ex. pareză facială) și cardiace (ex. tulburări de ritm).

Stadiul III: După câteva luni sau ani, pot apărea probleme cutanate severe (acrocdermatită), iar în cazuri rare, afecțiuni neurologice grave, cum ar fi hemipareză sau pierderea auzului. Aceasta poate evolua cu perioade de îmbunătățire și recidive.

Durata tratamentului poate varia de la câteva zile la câteva luni

Tratamentul pentru boala Lyme presupune administrarea de antibiotice, iar tipul și durata acestora sunt stabilite de medic în funcție de simptomele pacientului și de vârstă. Durata tratamentului poate varia de la câteva zile la câteva luni. Deși majoritatea cazurilor se vindecă cu antibioterapie, recidivele pot apărea și, în acest caz, poate fi necesar un nou tratament.

Citiți și: Avertisment de sezon de la DSP: apare riscul bolilor transmise de căpușe și țânțari

Anticorpii pot rămâne în sânge chiar și după tratament, așadar testele de sânge nu sunt întotdeauna un indicator precis al succesului tratamentului. Prognosticul este foarte bun dacă boala este depistată devreme, dar în stadii avansate, tratamentul poate necesita o perioadă mai lungă de recuperare, iar unele probleme neurologice sau cognitive pot persista chiar și după tratament.

Ce să faceți dacă ați fost mușcat de o căpușă

– Nu intrați în panică.

– Doar o mică parte dintre persoanele mușcate de căpușe dezvoltă boala Lyme, deoarece nu toate căpușele sunt infectate cu Borrelia burgdorferi.

– Este foarte important să îndepărtați căpușa cât mai repede posibil. Agenții patogeni ajung în organism doar dacă căpușa a stat atașată cel puțin 36-48 de ore.

– Evitați metodele folclorice, cum ar fi aplicarea de căldură, ceară, acetona, ulei, vaselină sau benzină, deoarece acestea pot face ca capusa să elimine agenții patogeni în corpul dumneavoastră.

– Folosiți o pensetă pentru a îndepărta căpușa.

– Prindeți capul căpușei cât mai aproape de piele și trageți cu atenție într-o mișcare continuă, fără a smulge sau răsuci capusa.

– Nu striviți corpul căpușei pentru a preveni eliberarea de substanțe dăunătoare.

– După îndepărtare, spălați-vă pe mâini cu apă și săpun și curățați zona afectată cu soluție antiseptică.

– Este recomandat să aplicați și un unguent cu antibiotic pe zona afectată.

– În anumite cazuri, medicul poate recomanda un tratament profilactic cu antibiotice.

Publicitate și alte recomandări video