Târgovişte. Oraşul unde nomenclaturiştii de rang al doilea au executat la 25 decembrie '89, după o înscenare de proces tipic comunistă, pe şeful nomenclaturiştilor de rangul întâi - Ceauşescu. Şi de atunci, de peste un sfert de veac, aceşti nomenclaturişti, fii şi nepoţii lor, conduc în stil mafiotico-comunist ţara. Azi le zice PSD, dar titulatura e ca şi cum ar scrie „agealâc” la „bordel”. Desigur, a existat mincinoasa „alternanţă democratică” la guvernare, dar, de fapt, ei au condus mereu cu oameni infiltraţi în toate partidele. Iar partidele care puteau fi cu adevărat alternative (ţărăniştii mai întâi, acum liberalii) au fost implodate tot de ei cu metode kaghebistice, prin „cârtiţe”, modelul exemplar de cârtiţă fiind Tăriceanu - ca să vă faceţi o idee. S-au democratizat şi occidentalizat neo-nomenclaturiştii, dar doar ca să-i pupe-n bot pe occidentali şi să pape tot, orice fond european. Bruma lor de occidentalizare constă în faptul că-şi petrec vacanţele la Ibiza, că-şi trimit odraslele la studii în ţări occidentale sau că dăruiesc desuuri de milaneză amantelor, care nu-s altceva decât nişte boarfe, înainte numite grizete, iar mai înainte - podărese.

Şi iată că, la 27 de ani de la împuşcarea lui Ceaşcă, tot pe un 25, dar nu decembrie, ci februarie, are loc o mare adunare populară la Târgovişte. Merită să ne oprim un pic asupra acesteia, fiindcă avem aici tot tacâmul pesedistic, aşa cum în fiece fir de păr din capul organizatorului Adrian Ţuţuianu avem toată pădurea suverană PSD.

De fapt, despre un singur lucru vreau să vorbesc. Cei mai mulţi, care au văzut imagini de la adunare sau fotografii după aceea, au remarcat ceva: feţele triste, nedumerite, speriate, pe alocuri jalnice ale oamenilor. Oamenii aceştia nu ştiu ce li se întâmplă. Mila este cuvântul care descrie cel mai bine senzaţia dată de imagini. Sigur, erau acolo şi destui hoţi mai mari sau mai mici, toţi cu familiile lor, destui şmenari care gravitează în siajul celor de la putere, destui bugetari aduşi cu turma, fiindcă Marele Partid are grijă să-şi pună şefi în fiecare şcoală, în fiece spital sau birou cât de mic, prea destui asistaţi social care se mulţumesc cu atâta, care trăiesc în promiscuitate şi, sunt sigur, nu ştiau să citească pancartele, fiindcă mulţi n-au mers la şcoală şi nu-şi trimit copiii la şcoală (judeţul Dâmboviţa are o populaţie consistentă de „alte naţionalităţi”, ştiţi dumneavoastră care, aşa că mitingul a fost pentru această populaţie un fel de prestaţie comunitară).

Dar cele mai multe erau nişte feţe triste de pensionari, oameni necăjiţi, zăpăciţi, cărora li s-a dat de la partid până şi pancardele. Am văzut pe diverse site-uri injurii la adresa lor. De ce? De oamenii ăştia îşi bat joc toţi politicienii venali, ei, sărmanii, sunt călcaţi în picioare, şantajaţi şi manipulaţi de lichelele politice. De ce să ne batem joc şi noi? Ei, pensionarii aceştia, prima generaţie care a sărit din opinci în pantofi descleiaţi la prima ploaie, au făcut termocentralele şi hidrocentralele, Transfăgărăşanul, Oltchim-ul, ei, veniţi de la sate, au muncit o viaţă în combinate şi uzine ceauşiste, ei au avut iluzia că trăiesc bine sub Ceauşescu (nu trăiau!), iar acum sunt batjocoriţi din nou şi manevraţi ca întotdeauna. Trist!

Ei, pensionarii, manifestează acum pentru susţinerea celor care sunt vinovaţi de năuceala şi amărăciunea lor. În vremea asta pensionarii din mult hulitul Occident sunt în vacanţă în Baleare sau la Copacabana, beneficiind de extra-sezon, pe când ei doar belesc ochii la televizor, că de atât au bani. Şi demonstrează civicalmente! Bieţii pensionari agită pancardele primite pe care scrie „Noi votăm, nu rezistăm”, dar de fapt aceste pancarte înseamnă „Noi muncim, nu gândim” sau, şi mai clar, „Ceauşescu şi poporul.”

Se văd clar pancardele cu litere roşii şi negre, corecte, ordonate, totul uniform. N-am văzut nici una haioasă, ieşită din albie. Săracii pensionari, au venit şi le-au dat de la partid inclusiv pancarde. Aş fi vrut să văd o pancardă: „Vreau să fur ca aleşii noştri!” Sau: „În cuget şi simţiri cu sfertul de infractori al Parlamentului!” Dar ce s-a scandat? Poftim? Pe cine au apărat? Ce s-a strigat, domnule? Hai cu hoţii afară din puşcărie?

Strămoşii voştri, dragi pensionari, au pus mâna pe furci şi pe topoare, când n-au mai purtut răbda. Doamne fereşte, nu vă sfătuiesc să faceţi aşa, dar măcar faceţi câîte o vizită din când în când la vilele lui Ţuţuianu, ale lui Dragnea, ale primarilor din Dâmboviţa, mulţi condamnaţi şi cu probleme penale. Atunci veţi fi „popor suveran”, cum bolmojeşte Ţuţuianu, care bate în ciocoi, adică în Soros şi fiul lui ilegitim, în multinaţionale şi în tot ce ne mănâncă ţărişoara Rrrromânia, că mănâncă sudoarea poporului suveran... ştii… masă... sufragiu. Când veţi înţelege că nu străinii vă fură ţara, ci chiar politicienii voştri, dragi ameţiţi, atunci veţi fi „popor suveran” şi nu veţi mai avea meclele astea triste, speriate, nedumerite şi jalnice. Până atunci sunteţi „popor pâsâdâ”, cei 18% care aţi votat, sau, mai bine zis, un bobor de carne de tun manevrabilă. Atât.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist