Bordelurile Botosaniului

Se vorbeste tot mai insistent prin mediile politice si administrative de posibilitatea reinfiintarii bordelurilor, invocindu-se ca argumente atit intrarea in legalitate a unei activitati deja existente, cit si aspecte igienico-sanitare. Deocamdata, discutiile sint purtate cu jumatate de gura si nu prea intelegem de ce, atita timp cit ziarele ne-au furnizat suficiente dovezi ca mai marilor zilei le plac femeile.
Orasul nostru a avut si el bordeluri odinioara, iar cei care au prins vremurile dinainte de ’46, daca nu le-ar fi jena de urmasii mai tineri, ar putea invoca aventurile lor romantice in sustinerea reinfiintarii caselor de toleranta. Pe la finele secolului trecut, Consiliul Comunal Botosani adopta un regulament de practicare a prostitutiei pe raza tirgului prin care se interzicea amplasarea bordelurilor linga scoli si biserici. In acelasi regulament se mentiona ca un bordel putea fi administrat doar de persoane de sex feminin. Este primul document care atesta intrarea in legalitate a bordelurilor in orasul in care traim. Existau in acea perioada mai mult de zece bordeluri in Botosani, in fiecare "lucrind" cel putin zece femei, angajate dupa toate regulile protectiei sociale de atunci. Orasul nu avea mai mult de 40.000 de locuitori, insa cele peste o suta de practicante ale celei mai vechi meserii pareau a fi suficiente numarului solicitantilor de astfel de servicii. Sa nu mire, dar din cei 40.000 de locuitori, mai bine de un sfert au intrat cel putin odata intr-o casa de toleranta.
Cea mai cunoscuta casa de toleranta din Botosani era cea de linga cinematograful "Melodia", undeva prin apropierea Oficiului Postal 1 de astazi, denumita "Crucea de piatra", care rivaliza cu arhicunoscutul bordel omonim din Bucuresti. Era dotat cu un restaurant si vreo zece camere. Taxele nu erau mari, insa o regula nescrisa ii impiedica pe cei de conditie medie sa-l frecventeze.

Publicitate și alte recomandări video