Brain rot, manifest, brat… și servitutea voluntară

Așadar, brain rot a fost opțiunea Oxford University Press (OUP) pentru „cuvântul anului 2024” – e o sintagmă puternică și, foarte important, una care se poziționează ușor în toate argumentațiile zilei. Putrezirea sau putreziciunea creierului omenesc a preocupat și a alarmat generații succesive, chiar și înainte de inventarea tehnologiilor ce fac posibile interacțiunile online. Ar fi putut fi „cuvântul anului” și în 1974 sau 1924. Definiția Oxford vizează „presupusa deteriorare a stării mentale sau intelectuale a unei persoane, în special ca urmare a unui supraconsum de material (acum, cu precădere conținut online) considerat a fi trivial sau incapabil să ridice probleme” – așadar, nu este vorba doar de online și doar de epoca noastră.

Pesimismul OUP trebuie testat și prin consultarea concurenței. Opțiunea Cambridge University Press (CUP) a fost, de această dată, to manifest – mai precis, un nou sens atribuit verbului „a se manifesta”, pe care CUP îl enunță astfel: „a-ți imagina că dobândești ceva ce-ți dorești, în speranța că astfel devine mai probabilă îndeplinirea dorinței”. E vorba, după cum explica un psiholog citat în presa britanică, de așa-numita „gândire magică” – iluzia potrivit căreia un ritual mental poate schimba lumea din jurul nostru. În ceea ce privește cuvântul anului la Collins (parte a gigantului editorial americano-britanic Harper Collins), și el pare a ținti actualitatea – este vorba de brat, un adjectiv definit în felul următor: „caracterizat de o atitudine încrezătoare, independentă și hedonistă”. Este un termen propulsat, așa cum se menționează în explicația furnizată de Collins, de faptul că este titlul unui album de succes lansat în 2024 de o solistă de muzică pop care, desigur, încearcă să transmită tocmai mesajul rezumat în definiție.

Fără a încerca să trasăm conexiuni forțate între cei trei termeni învingători, să convenim că o anumită legătură există, deși opțiunea OUP (brain rot) pare să critice, chiar să denunțe moda vremii și a vremurilor. Da, cei care se orientează cu precădere către un conținut online facil sunt adesea tentați a se „manifesta” și apoi a acționa, în viața reală și în online, într-un mod care să le arate celorlalți că sunt încrezătoare, independente și, nu în ultimul rând, deloc timide în a-și satisface plăcerile. Dar se poate discuta și despre alte posibile corelații, toate având legătură cu influențele exercitate asupra comportamentului și personalității noastre de legăturile extrem de intense pe care alegem – este, totuși, o alegere! – să le stabilim cu „alții”.

Dar nu orice act de „manifestare” (în sensul dat de CUP), fie el și provocat de contactul cu un conținut online banal, duce la putrezirea creierului. Unele o pot face – psihologii ar putea decide dacă în acest punct ar merita să ne gândim la bovarism –, altele s-ar putea dovedi chiar benefice, dacă se opresc la timp și lasă loc acțiunii. Sunt atâția mari creatori care au mărturisit trecerea prin etape de gândire magică, înainte de a trece la exprimare, la acțiune. Și nu e obligatoriu ca atitudinea brat să derive din – și să pledeze pentru – acumularea de nimicuri la modă. Se poate și altfel, dar este tot mai greu.

Este tot mai greu pentru că nu suntem (încă?) pregătiți să ne apărăm așa cum se cuvine individualitatea în condițiile în care am devenit, uneori fără să știm și adesea fără să vrem, noduri ale unor rețele vaste și caracterizate de interacțiuni intense. Înainte de revoluția social media, probabil că asemenea situații erau mai rare. Intram în legături strânse cu persoane din medii diverse, de la familie la colectivul profesional și diverse grupuri de prieteni, dar anvergura acestor conexiuni nu era una atât de mare încât să ne împiedice să cunoaștem, cât de cât, celelalte „noduri”. Intram, pe de altă parte, și în rețele mai largi – grupuri asociate de obicei noțiunii de societate civilă –, dar asemenea interacțiuni voluntare nu ne supuneau decât arareori unei presiuni semnificative din calea căreia să nu putem găsi refugiu. Acum, extensiunea și intensitatea comunicării sunt mult mai mari, iar riscurile la adresa individualității au crescut, la rândul lor. Brain rot, mecanismul prin care individualitatea noastră se estompează și ne lasă vulnerabili în fața opiniei și atitudinii majoritare, „la modă”, este și un însoțitor de nădejde al servituții voluntare pe care și-au asumat-o atâția oameni bine intenționați, în era tehnologiei avansate.

Publicitate și alte recomandări video