Brexit: timpul, un adversar al premierului Theresa May
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco
agri.shop

Brexit: timpul, un adversar al premierului Theresa May

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă discuţia nu ar fi fost atât de ideologizată, iar politicienii n-ar fi căutat profit din discursul de gen „totul sau nimic”, rămânerea temporară în Aria Economică Europeană (EEA) sau măcar în uniunea vamală ar fi oferit suficient timp pentru negocierea liniştită a problemei nord-irlandeze.

Mai sunt puţine zile până la începutul primăverii, un anotimp ce nu se anunţă deloc blând cu persoanele hipersensibile la tulburările din politica internaţională. Amatorii de suspans vor avea, însă, un meniu cât se poate de bogat, iar felul principal poartă numele de Brexit.

Eforturile de căutare a unei soluţii de evitare a Brexit-ului dur reprezintă o temă ce îi preocupă mai ales pe britanici şi într-o mult mai mică măsură pe „ceilalţi 27”. Premierul Theresa May a constatat deja cât de greu este să obţii un acord internaţional acceptabil atunci când nu ai o majoritate reală pe plan intern - şi a mai avut parte şi de alte suprize de acest gen, asociate aşa-numitelor „jocuri binivel” (marcate de interferenţa negocierilor interstatale cu cele de pe scena politică internă). Acum, însă, observă ceva mult mai grav: deşi referendumul popular a legitimat un curs de acţiune, această legitimitate scade repede în timp, iar în momentul în care se pune problema unei alegeri suplimentare (hard versus soft Brexit), guvernul său este expus tirului politic, mai ales că a cedat deja iniţiativa către Parlament.

Dacă discuţia nu ar fi fost atât de ideologizată, iar politicienii n-ar fi căutat profit din discursul de gen „totul sau nimic”, rămânerea temporară în Aria Economică Europeană (EEA) sau măcar în uniunea vamală ar fi oferit suficient timp pentru negocierea liniştită a problemei nord-irlandeze. Evident că, până la urmă, tot s-ar fi ajuns la întrebarea esenţială: odată ce Regatul Unit părăseşte uniunea vamală şi îşi asumă independenţa politicii comericale, cum s-ar putea evita apariţia unei graniţe economice între Sudul şi Nordul insulei? Evident, ideea ca Irlanda de Nord să capete un alt regim comercial decât celelalte trei entităţi ale Regatului Unit n-ar fi devenit mai acceptabilă la Londra. Dar, între timp, poate că s-ar fi putut declanşa discuţii politice spre a atenua temerile catolicilor nord-irlandezi, spre a-i face să nu resimtă atât de acut detaşarea de Republica Irlanda. Sau, cine ştie, s-ar fi imaginat şi alte soluţii mai convingătoare decât cea potrivit căreia ar putea apărea o graniţă, dar ea ar fi gestionată cu ajutorul tehnologiei moderne - aşadar, fără vameşi şi poliţişti de frontieră.

Cu alte cuvinte, ar fi apărut tot ceea ce „limbajul Brexit” numeşte Irish backstop, tot nu s-ar fi scăpat de presiunea politicii, însă cea a timpului ar fi devenit mai puţin apăsătoare. Dar, aşa cum ştim, în 2016 s-au dorit soluţii rapide şi tranşante. Premierul de atunci, David Cameron, a convocat un referendum rapid, ceea ce putea fi de înţeles: orice prelungire a discuţiei - în fapt, a campaniei - defavoriza tabăra Remain. Nici nu se punea problema ca, în acest interval, să se discute aşezat când şi cum ar trebui Marea Britanie să plece (dacă avea să plece). Victoria taberei Leave a creat, însă, un mediu politic favorabil unei dezbateri de acest gen, pe care premierul Theresa May nu l-a valorificat.

În mod normal, doamna May ar fi putut declanşa imediat noi alegeri - să presupunem că rezultatul ar fi fost acelaşi - şi ar fi lansat procesul de ieşire, menţinând temporar Regatul Unit în uniunea vamală. Dar, totodată, s-ar fi angajat politic să scoată ţara din această structură la sfârşitul mandatului. În mod normal, ar fi trebuit să reziste unui contraatac furibund al partizanilor unui Brexit total, rapid şi hard, în interiorul propriului partid. Totuşi, probabil că nu s-ar fi ajuns la debarcarea ei, de teama destrămării majorităţii şi pierderii puterii. Prezenţa protestanţilor unionişti nord-irlandezi în rândul majorităţii pro-guvernamentale ar fi stimulat un dialog inter-secţional în respectiva provincie, cu implicarea guvernului Republicii Irlanda. Dacă presupunem că pregătirea lui ar fi durat un an, s-ar fi obţinut, totuşi, o perioadă de negocieri de patru ani, în loc de doi.

Nu intrăm aici în speculaţii despre posibilele beneficii şi riscuri de natură economică ale unui astfel de Brexit cu tranziţie. Este clar că el nu s-a materializat - şi nici nu a apărut ca opţiune - din motive politice. Varianta rămânerii în uniunea vamală a fost îmbrăţişată (fără convingere) de opoziţia laburistă, dar este clar că puţini dintre parlamentarii respectivi o văd ca soluţie preferată - cel mult, ea le apare ca second best. În tabăra conservatoare, ea aproape că nu a avut susţinători. În orice caz, de nicăieri nu au venit idei sau sugestii despre o tranziţie. Partizanii cei mai vehemenţi ai Brexit-ului ar fi respins-o de teamă că, odată cu trecerea timpului, chestiunea ieşirii din uniunea vamală va dispărea de pe agendă.

Dorinţa premierului Theresa May de a duce la îndeplinire mandatul trasat de electorat este normală pentru un lider politic democratic. De asemenea, nu era de conceput o amânare a ieşirii din UE. Dar în privinţa paşilor următori era posibilă o gradare, astfel încât negocierile într-o chestiune atât de dificilă precum cea nord-irlandeză să aibă mai multe şanse de succes. Evident că argumentaţia din acest text nu-şi propune decât să sugereze că viteza şi promptitudinea nu sunt întotdeauna călăuze bune în decizia democratică: uneori, liderii politici pot câştiga timp pentru dialog chiar dacă aceasta înseamnă să fie acuzaţi de slăbiciune.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

Cosmin PAȘCA

„Câtă populaţie din oraş poate să vorbească cu un robot?”

De la o vreme, nu există discurs public (de obicei, agramat) în care Chirica să nu folosească în sens peiorativ „progresul” şi „progresiştii”. Iar mesajul său prinde, pentru că cei mai mulţi ieşeni, care au înlocuit relativ de curând căruţa cu maşina, se simt inconfortabili cu traiul într-un oraş la început de secol 21.

Filmuletul zilei

opinii

Experimentalism

Codrin Liviu CUȚITARU

Experimentalism

„Am compulsia irepresibilă a ordinii perfecte, a alinierii simetrice a lucrurilor. Câtă vreme ea, obsesia, mă tulbura strict în zona domestică - pantaloni puşi la dungă, haine încadrate morbid de simetric în şifonier, tablouri aşezate perfect pe pereţi, mobilier rânduit milimetric-infinitezimal, precum soldaţii la paradele militare din Piaţa Roşie moscovită, şi alimente puse în frigider pe categorii şi sub-categorii draconic delimitate -, viaţa mea mai era cum mai era, dar, brusc, nebunia mi-a infectat şi munca de cercetare şi, mai ales, de scris academic.”

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

Bogdan ILIESCU

Farfuria care nu e niciodată fierbinte - Capcana Facebook (II)

„The single biggest problem in communication is the illusion that it has taken place./ Cea mai mare problemă în comunicare este iluzia că a avut loc.” George Bernard Shaw

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

George ŢURCĂNAŞU

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (ultima parte)

Repertoriul creării inegalităţilor e unul vast, atât timp cât fiecare structură teritorială se găseşte într-o situaţie particulară, dar dincolo de fiecare acţiune luată separat a ingineriei teritoriale la care a fost supusă Moldova, acumularea şi cronicizarea acestora a creat spaţiul marginal de astăzi, arhetipul teritoriilor interstiţiale.

pulspulspuls

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Pod de lemne politice între Iaşi, Suceava şi Neamţ: iaca filiera!

Că tot încă mai avem salate beof prin frigidere unii dintre noi, iacătă ca să vedeţi cum se mai leagă câteodată maioneza asta nu numai în bucătăriile gospodinelor din Iaşi, dar şi prin laboratoarele politichiei de Bahlui sau din judeţele vecine, conectate la Iaşi! 

Caricatura zilei

Două măști

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.