anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Brexit: timpul, un adversar al premierului Theresa May

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă discuţia nu ar fi fost atât de ideologizată, iar politicienii n-ar fi căutat profit din discursul de gen „totul sau nimic”, rămânerea temporară în Aria Economică Europeană (EEA) sau măcar în uniunea vamală ar fi oferit suficient timp pentru negocierea liniştită a problemei nord-irlandeze.

Mai sunt puţine zile până la începutul primăverii, un anotimp ce nu se anunţă deloc blând cu persoanele hipersensibile la tulburările din politica internaţională. Amatorii de suspans vor avea, însă, un meniu cât se poate de bogat, iar felul principal poartă numele de Brexit.

Eforturile de căutare a unei soluţii de evitare a Brexit-ului dur reprezintă o temă ce îi preocupă mai ales pe britanici şi într-o mult mai mică măsură pe „ceilalţi 27”. Premierul Theresa May a constatat deja cât de greu este să obţii un acord internaţional acceptabil atunci când nu ai o majoritate reală pe plan intern - şi a mai avut parte şi de alte suprize de acest gen, asociate aşa-numitelor „jocuri binivel” (marcate de interferenţa negocierilor interstatale cu cele de pe scena politică internă). Acum, însă, observă ceva mult mai grav: deşi referendumul popular a legitimat un curs de acţiune, această legitimitate scade repede în timp, iar în momentul în care se pune problema unei alegeri suplimentare (hard versus soft Brexit), guvernul său este expus tirului politic, mai ales că a cedat deja iniţiativa către Parlament.

Dacă discuţia nu ar fi fost atât de ideologizată, iar politicienii n-ar fi căutat profit din discursul de gen „totul sau nimic”, rămânerea temporară în Aria Economică Europeană (EEA) sau măcar în uniunea vamală ar fi oferit suficient timp pentru negocierea liniştită a problemei nord-irlandeze. Evident că, până la urmă, tot s-ar fi ajuns la întrebarea esenţială: odată ce Regatul Unit părăseşte uniunea vamală şi îşi asumă independenţa politicii comericale, cum s-ar putea evita apariţia unei graniţe economice între Sudul şi Nordul insulei? Evident, ideea ca Irlanda de Nord să capete un alt regim comercial decât celelalte trei entităţi ale Regatului Unit n-ar fi devenit mai acceptabilă la Londra. Dar, între timp, poate că s-ar fi putut declanşa discuţii politice spre a atenua temerile catolicilor nord-irlandezi, spre a-i face să nu resimtă atât de acut detaşarea de Republica Irlanda. Sau, cine ştie, s-ar fi imaginat şi alte soluţii mai convingătoare decât cea potrivit căreia ar putea apărea o graniţă, dar ea ar fi gestionată cu ajutorul tehnologiei moderne - aşadar, fără vameşi şi poliţişti de frontieră.

Cu alte cuvinte, ar fi apărut tot ceea ce „limbajul Brexit” numeşte Irish backstop, tot nu s-ar fi scăpat de presiunea politicii, însă cea a timpului ar fi devenit mai puţin apăsătoare. Dar, aşa cum ştim, în 2016 s-au dorit soluţii rapide şi tranşante. Premierul de atunci, David Cameron, a convocat un referendum rapid, ceea ce putea fi de înţeles: orice prelungire a discuţiei - în fapt, a campaniei - defavoriza tabăra Remain. Nici nu se punea problema ca, în acest interval, să se discute aşezat când şi cum ar trebui Marea Britanie să plece (dacă avea să plece). Victoria taberei Leave a creat, însă, un mediu politic favorabil unei dezbateri de acest gen, pe care premierul Theresa May nu l-a valorificat.

În mod normal, doamna May ar fi putut declanşa imediat noi alegeri - să presupunem că rezultatul ar fi fost acelaşi - şi ar fi lansat procesul de ieşire, menţinând temporar Regatul Unit în uniunea vamală. Dar, totodată, s-ar fi angajat politic să scoată ţara din această structură la sfârşitul mandatului. În mod normal, ar fi trebuit să reziste unui contraatac furibund al partizanilor unui Brexit total, rapid şi hard, în interiorul propriului partid. Totuşi, probabil că nu s-ar fi ajuns la debarcarea ei, de teama destrămării majorităţii şi pierderii puterii. Prezenţa protestanţilor unionişti nord-irlandezi în rândul majorităţii pro-guvernamentale ar fi stimulat un dialog inter-secţional în respectiva provincie, cu implicarea guvernului Republicii Irlanda. Dacă presupunem că pregătirea lui ar fi durat un an, s-ar fi obţinut, totuşi, o perioadă de negocieri de patru ani, în loc de doi.

Nu intrăm aici în speculaţii despre posibilele beneficii şi riscuri de natură economică ale unui astfel de Brexit cu tranziţie. Este clar că el nu s-a materializat - şi nici nu a apărut ca opţiune - din motive politice. Varianta rămânerii în uniunea vamală a fost îmbrăţişată (fără convingere) de opoziţia laburistă, dar este clar că puţini dintre parlamentarii respectivi o văd ca soluţie preferată - cel mult, ea le apare ca second best. În tabăra conservatoare, ea aproape că nu a avut susţinători. În orice caz, de nicăieri nu au venit idei sau sugestii despre o tranziţie. Partizanii cei mai vehemenţi ai Brexit-ului ar fi respins-o de teamă că, odată cu trecerea timpului, chestiunea ieşirii din uniunea vamală va dispărea de pe agendă.

Dorinţa premierului Theresa May de a duce la îndeplinire mandatul trasat de electorat este normală pentru un lider politic democratic. De asemenea, nu era de conceput o amânare a ieşirii din UE. Dar în privinţa paşilor următori era posibilă o gradare, astfel încât negocierile într-o chestiune atât de dificilă precum cea nord-irlandeză să aibă mai multe şanse de succes. Evident că argumentaţia din acest text nu-şi propune decât să sugereze că viteza şi promptitudinea nu sunt întotdeauna călăuze bune în decizia democratică: uneori, liderii politici pot câştiga timp pentru dialog chiar dacă aceasta înseamnă să fie acuzaţi de slăbiciune.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.