BRICS la Kazan (I)

Prezent la cel de-al 16-lea Summit BRICS Plus, găzduit la Kazan de către Federația Rusă, președintele chinez Xi Jinping a declarat, de pe poziția asumată de organizație de lider al Sudului Global că „ascensiunea colectivă a acestuia este o trăsătură distinctivă a marii transformări observate în întreaga lume”. După cum remarca o analiză din Asia Times, summit-ul a fost mai puțin notabil pentru ceea ce s-a întâmplat la reuniunea propriu-zisă decât pentru ceea ce s-a întâmplat înaintea acesteia, în marja conferinței sau ceea ce nu s-a întâmplat deloc, în principal lipsa inițierii unui nou demers de extindere a organizației, deși Vladimir Putin anunțase cu o lună înainte că 34 de țări și-au exprimat interesul pentru relații mai strânse cu BRICS într-o formă sau alta.

Cei nouă membri ai săi reprezintă 26% din economia mondială și 45% din populația lumii, față de 44% din produsul intern brut global și 10% din locuitorii G-7. China este de departe jucătorul dominant în această grupare, fiind responsabilă pentru aproape 70% din PIB-ul total al organizației, ceea ce duce la un aranjament în care în plan economic predomină legăturile bilaterale.

În noua sa alcătuire, începând din acest an, BRICS Plus are patru noi membri, Egipt, Etiopia, Emiratele Arabe Unite și Iran, care s-au alăturat celor cinci inițiali. Două țări invitate, Argentina și Arabia Saudită, au decis, prima să renunțe la aderare după alegerea președintelui Javier Millei, cea de-a doua să o lase în suspensie. Prințul moștenitor saudit, Mohamed bin Salman, liderul de facto al țării nu a fost prezent la Kazan, cu toate că întreține relații amicale cu Vladimir Putin, nedorind probabil să lase impresia la Washington că ar dori o ruptură față de Statele Unite.

E totuși important de precizat că în același timp Arabia Saudită nu a mai dorit să reînnoiască acordul prin care se obliga să facă tranzacțiile petroliere doar în USD și cultivă relații destul de strânse atât cu Rusia, cât și cu China. În alte cazuri e vorba de o opoziție în interior față de cererile de aderare ale unor membri. De pildă, Africa de Sud nu dorește o diminuare a influenței sale pe continent prin aderarea Marocului și mai ales a Nigeriei, o țară cu o populație de peste 220 de milioane de locuitori.

Un alt detaliu semnificativ este acela că puțin înainte de summit, Kazahstanul, o țară cu o suprafață de aproape 2,8 mil km², care ocupă o poziție cheie în arealul Asiei Centrale, a anunțat că nu mai dorește deocamdată să adere la BRICS, preferă actualul său statut de observator. Decizia a iritat Moscova care a impus imediat taxe vamale importurilor de produse agricole de acolo. O dovadă a relațiilor complicate dintr-o regiune în care influența tradițională a Rusiei s-a erodat în special în favoarea Chinei, în ciuda „partenariatului fără limite” enunțat în repetate rânduri de Putin și Xi Jinping. Kazahstanul știe că se poate baza pe sprijinul Chinei care îi va cere Moscovei să nu depășească o linie roșie.

Pentru Putin, una din mizele reuniunii BRICS Plus a fost aceea de a transmite Vestului mesajul că este departe de a fi izolat, scrie Bloomberg. Iar prezența la Kazan a peste 32 de state și a secretarului general ONU, Antonio Guterres (care a refuzat să participe la summitul Formula Păcii al președintelui Volodimir Zelenski din Elveția și se distinge prin pozițiile sale radicale anti-Israel), confirmă eșecul demersului occidental. Guterres a mai fost criticat și pentru că s-a întâlnit cu Putin în ciuda mandatului de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional împotriva liderului rus pentru presupusa sa responsabilitate pentru crime de război.

Cum era de așteptat liderii politici și mass-media din Rusia au exploatat din plin evenimentul folosind prilejul pentru a spune că țările din BRICS constituie „majoritatea globală”, iar organizația reprezintă o contrapondere la „hegemonia occidentală”. Înainte de summit, ViacheslavVolodin, președintele Dumei de Stat, a postat pe Telegram că „vremea hegemoniei Washington-ului și Bruxelles-ului este pe sfârșite”. Iar Evgheni Popov, gazda unui talk-show politic la canalul de stat Rossiya 1, a ținut să remarce și el că „Occidentul, Statele Unite, Washington, Bruxelles, Londra au sfârșit prin a se izola singuri”. Un mesaj important pentru consumul intern, dar și pentru recipienții din alte părți ale lumii. Încă de pe vremea KGB-ului, Kremlinul s-a dovedit extrem de sofisticat și eficient în ofensiva propagandistică care viza ceea ce se numea atunci Lumea a Treia, Sudul Global acum. În perioada Războiului Rece, ralierea în jurul Uniunii Sovietice a acestui grup numeros de state a constituit un obiectiv strategic al Moscovei.

Aceste atacuri au fost reluate de Vladimir Putin care a prezidat sesiunea de închidere a reuniunii. A acuzat Occidentul că încearcă să stăvilească ascensiunea Sudului Global prin „sancțiuni unilaterale ilegale, protecționism flagrant, manipularea piețelor valutare și bursiere și inițative care promovează aparent democrația, drepturile omului și agenda privind schimbările climatice”. Folosind prilejul pentru a justifica și intervenția în Ucraina despre care a spus că este folosită de Occident „pentru a crea amenințări critice la adresa securității Rusiei, ignorând în același timp interesele noastre vitale, preocupările noastre juste și încălcarea drepturilor poporului vorbitor de limbă rusă”.

În fapt ceea ce s-a realizat efectiv, ca acțiuni concrete, la Kazan, probabil nu foarte mult, cel puțin pe moment, e mai puțin important decât succesul imagologic proiectat de o reuniune în centrul căreia s-a aflat Vladimir Putin flancat de șefi de stat de relevanța lui Modi, Xi Jinping sau Erdogan. Acest mesaj a fost proiectat pe plan global, drept un semn al declinului ordinii occidentale și ascensiunii unui nou centru de putere global. Un aspect care pare să fi fost oarecum subestimat de cercurile politice și mass-media din Occident.

Declarația comună de 32 de pagini de la sfârșitul Summit-ului este un adevărat ghiveci cu obiective care merg de la promovarea turismului și alfabetizarea digitală la protecția unor animale sălbatice. Semnatarii fac trimitere, între altele, la respectarea dreptului internațional, în condițiile în care Rusia este implicată într-o invazie a Ucrainei sau vorbesc despre „promovarea și protecția democrației, drepturilor omului și libertăților fundamentale”, concepte pe care și Moscova și Beijingul le interpretează, puțin zis, creativ. În timp ce este criticat dur Israelul de o manieră care ignoră complet situația reală dintr-o regiune în care acesta s-a aflat permanent sub asaltul rețelei de grupări teroriste sprijinite logistic și financiar de către Iran.

De reținut sunt mai ales condamnarea „măsurilor coercitive unilaterale ilegale, inclusiv sancțiunile economice ilegale” și trimiterile la nevoia de a reforma actuala arhitectură financiară internațională și de a studia „fezabilității creării unei infrastructuri independente transfrontaliere de decontare și depozitare BRICS Clear, care să completeze infrastructura existentă a piețelor financiare”. În traducere asta înseamnă luarea în calcul a unui alternative la actualul sistem internațional de tranzacții financiare SWIFT, din care Rusia a fost exclusă.

Moscova și-ar fi dorit ceva mai concret: un nou sistem de plăți BRICS, analog SWIFT, o monedă digitală BRICS, o alternativă la Fondul Monetar Internațional (FMI). Poate merită de remarcat faptul că, poate deloc întâmplător, summit-ul de la Kazan a fost programat în paralel cu reuniunea de toamnă a Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale, instituțiile financiare cheie din sistemul Bretton Woods, pentru unele țări BRICS Plus vor să construiască alternative.

Publicitate și alte recomandări video