BRICS la Kazan (II)

Dimensiune financiară, geo-economică, a competiției globale este mult mai puțin discutată decât latura militară, dar este cel puțin la fel de importantă ca aceasta. Controlul exercitat de America asupra sistemului financiar internațional și statutul USD ca monedă de referință globală au permis Occidentului să impună sancțiuni fără a recurge la acțiuni militare. Dar ca orice armă de acest gen, dacă este utilizată excesiv generează contrareacții. Unul dintre motivele importante ale interesului mare pentru asocierea multor țări la BRICS Plus este tocmai dorința de a nu fi afectate de astfel de sancțiuni. Sancțiunile severe aplicate unei țări de dimensiunea Rusiei după invazia din 2022 au fost un semnal de alarmă. Văd în BRICS Plus o contrapondere politică și economică la Occident.

Numai că ritmul în care s-ar putea merge din acest punct de vedere și interese divergente creează tensiuni în interiorul organizației. De pildă, în timp ce toți membrii favorizează o mai mare utilizare a monedelor naționale în comerțul bilateral, unii dintre ei, un exemplu este India, resping încercările de a promova yuanul chinezesc ca monedă de rezervă alternativă la dolarul american. Chiar și China are rezerve față de ideea de a iniția în acest moment un sistem de plăți fără dolari, îl consideră prea ambițios, a declarat pentru Bloomberg Wang Yiwei, director al Centrului pentru Studii Europene al Universității Renmin din Beijing.

Dar chiar dacă o astfel de decizie nu a fost luată pentru moment există impresia destul de larg răspândită că procesul de de-dolarizare a lumii, asumat la Moscova și Beijing deja de ceva vreme, își va urma drumul în continuare. Potrivit cotidianului Jerusalem Post, China ar avea un plan de a utiliza un yuan garantat cu aur. Oricum, creșterea semnificativă a rezervelor de aur ale țările BRICS sugerează clar interesul față de o diminuare a dependenței de dolar. Procesul este favorizat și de incertitudinea crescută reprezentată de creșterea accelerată a datoriei publice a Statelor Unite. În ultima perioadă, achizițiile de aur ale băncilor centrale au depășit semnificativ achizițiile de titluri de trezorerie americane.

Dincolo de evoluțiile în plan geo-economic, reuniunea BRICS Plus de la Kazan marchează accelerarea tendințelor de reașezare a sferelor de influență din lume. E semnificativ faptul că țări ca Egiptul (recipient regulat al unui consistent ajutor financiar anual american) sau Emiratele Arabe Unite au decis să se alăture BRICS. Și mai ales faptul că președintele turc Erdogan a declarat și el că țara sa, membru NATO, este interesată și ea să se alăture unei structuri dominate de China și Rusia.

BRICS Plus nu este însă o structură extrem de coerentă. Există în interior nu doar interese divergente, dar chiar tensiuni serioase. Între Egipt și Etiopia, între Iran și țările din Golf, reprezentate de către Emiratele Arabe Unite, între India și China. Ce le unește? Nu doar pe cele care fac parte din organizație, ci și pe celelalte state care au decis să vină la Kazan. În parte resentimentele față de Occident, în parte dorința de a-și putea negocia mai bine interesele în relația cu acesta sau dorința de a evita eventuale sancțiuni în viitor. Preocupantă pentru Occident este și pierderea de influență într-o regiune cheie a planetei din punct de vedere economic, Asia de Sud-Est. Malaezia, Thailanda și Vietnamul și-au exprimat și ele dorința de a se alătura BRICS.

Iar faptul că Rusia s-a alăturat Iranului și Omanului pentru a efectua exerciții navale în Oceanul Indian, la care Arabia Saudită, India, Thailanda, Pakistan, Qatar și Bangladesh au participat în calitate de observatori, iată un detaliu care nu face decât să confirme această modificare semnificativă a hărții geopolitice.

Paradoxal, războiul din Ucraina a oferit Rusiei, din postura de stat agresor, un levier pe care l-a exploatat abil pentru a grăbi coagularea acestui front anti-occidental militând pentru schimbarea actualei ordini internaționale. Vestul a văzut cum, în ciuda sutelor de miliarde oferite anual pe post de ajutor extern în special țărilor din Africa, dar și în alte regiuni ale planetei, capacitatea sa de a le atrage de partea sa, de pildă în Adunările Generale ONU, la UNESCO, în diferitele agenții ONU, sau în alte situații, s-a diminuat constant. Rusia și China s-au dovedit mult mai eficiente.

Prezența lui Erdogan la Kazan, unde s-a întreținut cordial cu liderul de la Kremlin pe care îl consideră un „prieten drag”, a fost desigur un element simbolic important, de impact. „Ankara crede că ordinea mondială condusă de SUA este în declin și dorește să supraviețuiască într-o lume multipolară, având un picior în fiecare tabără”, a declarat Asli Aydintasbas, de la Brookings Institution, citată de The New York Times. „Vrea să rămână în NATO și să facă comerț cu BRICS – iar lumea este atât de fragmentată în acest moment încât poate face asta.” Adăugând că „Erdogan și Putin au nevoie unul de celălalt din motive diferite, iar BRICS este o acoperire bună pentru discuțiile bilaterale”. „Este o relație complicată și cu siguranță nu este o căsătorie. Turcia și Rusia sunt în același timp prieteni și rivali, iar modul în care gestionează acest echilibru este prin relația personală a lui Erdogan cu Putin.”

Însă probabil cea mai importantă întâlnire bilaterală de la Kazan, cu consecințe potențial majore în viitor, a fost aceea dintre prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, și președintele Chinei, Xi Jinping. A fost prima lor discuție față în față din ultimii cinci ani pe fondul tensiunile și incidentelor din ultima vreme de la granița comună, din cauza cărora Modi și-a anulat participarea la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai de la Astana, în Kazahstan.

Este încă neclar care vor fi consecințele concrete ale întâlnirii, dar e clar că ambele țări au motivații geopolitice și economice să dorească îmbunătățirea relațiilor bilaterale rezolvând chestiunea fricțiunilor de la frontieră. Beijingul, de pildă, nu dorește ca India să devină parte a demersul occidental, în principal american, de contrabalansare a Chinei în Asia. Interesul său este ca India să rămână oarecum neutră între cele două blocuri. La rândul ei, India se folosește de America, Australia și Japonia (partenerii săi din Quad) pentru a ține cumva în șah China, dar interesele sale nu coincid neapărat cu cele occidentale. Vrea în același timp să-și extindă relațiile cu Beijingul, cu care are un mare deficit comercial, și vrea investiții chinezești pentru a nu fi prea dependentă de partenerii occidentali, în special America, Japonia și Coreea de Sud.

Expansiunea BRICS „este un semn clar că echilibrul global al puterii se schimbă”, este de părere Alicia Garcia-Herrero, de la think tank-ul Bruegel. „Dar viitorul grupării este incert, având în vedere dependența sa economică puternică de China și deteriorarea sentimentului față de China în rândul membrilor săi.” Este poate adevărat, dar Vestul trebuie să ia în serios provocarea.

E adevărat, în acest moment profilul geopolitic al organizației BRICS Plus este încă fluid. Nucleul dur – Rusia, China, Iran – ar dori să-l transforme într-un bloc explicit și ferm anti-occidental. Nu asta își doresc neapărat alți membri, în primul rând India. Motiv pentru care New Delhi s-a opus aderării unor noi membri cu drept de vot care să întărească nucleul dur. La fel, Emiratele Arabe Unite se opun demersului BRICS de a ralia Sudul Global împotriva Occidentului pentru că nu doresc să-și afecteze relațiile cu acesta, în special cu America.

Însă aceste dinamici interne din BRICS care limitează posibilitatea nucleului dur de a formula o agendă coerentă anti-occidentală și mai ambițioasă de modificare a actualei ordini internaționale se pot modifica în timp. După cum observa un analist, nu e o strategie credibilă, sustenabilă, pe termen lung. Întrebarea nu e doar dacă este Occidentul conștient de asta, poate că este, ci dacă va avea voința, resursele, capacitatea, de a găsi un răspuns coerent.

Publicitate și alte recomandări video