Broaștele din lac și zeii de pe mal

Comentatorism

– Nu țin cu ea, dar…

Comentatorul meciului Anisimova – Swiatek, la US Open, impresionat cum a jucat Anisimova o minge.

Păi, omul practic s-a dat de gol că ținea, totuși, cu Swiatek.

Ai voie să fii părtinitor din poziția de comentator sportiv? Hm, eu spun că nu – nu dă bine, pentru că dacă favorizezi pe cineva, înseamnă automat că defavorizezi pe adversar! Iar poziționarea normală ar fi să fii neutru. Neutralitate la care ai voie să renunți doar când joacă, de pildă, o româncă. Sau echipa națională de fotbal a României. Etc.

Constatare

Între aliniere și alienare diferența e dată de o singură literă.

Li-Tai-Pe

Am primit de ziua mea o carte cu poezii (Cele mai frumoase poezii) a poetului chinez Li-Tai-Pe (698/701?-762, pe timpul dinastiei Tang), alături de Du Fu, unul dintre cei mai importanți poeți chinezi.

Ei, chichirezul este că ediția („În romînește de Eusebiu Camilar”) a apărut la Editura Tineretului în chiar anul nașterii mele (1961)!

Altfel, pe mine unul m-a cam surprins faptul că se golesc zeci, sute de cești în poemele alese și nu, nu cu ceai, ci cu vin! Să reamintesc faptul că volumul a apărut în plin comunism la Editura Tineretului?

Oricum, merită să redau și niscaiva versuri. De pildă ultimele din partea a II-a a poemului Cîntec:

„Hai lună! Stai alături/ Să te cinstesc! Apoi,// O să-mi azvîrl, cu pumnii,/ Toți banii în noroi, –/ Căci vreau să fiu pe lume/ Sărac și-al nimănui!// Cu bani să se amăgească,/ Se află proști destui…

(…)

Turnați mai zdravăn,/ Căci azi, pe jurăminte,// Dau peste cap trei sute/ De cești, dintr-un avînt!// Să tot răsune zorii/ Din gonguri, cît or vrea// Răsună darabana/ Războiului și ea!//

De viitor nu-mi pasă!/ Trecutul nu mai e!// Nemuritor e numai/ Bețivul Li-Tai-Pe…”

Sau, poftim, finalul poeziei Chef:

„Turnați vîrtos! Tot vinul/ De nu l-om potopi,// Să știți că însuși Timpul/ De sete va pieri.”

În fine, două versuri din același univers:

„Sub bieții băutori de apă/ Miroase-n cimitir a smîrc!” (Zălogul)

Descoperire târzie

Stânga ta nu-i stânga mea și dreapta mea nu-i dreapta ta.

Roadhouse Romance

Hm, e interesant să vezi un film de duzină, de consum, dacă vreți, și să descoperi că personajul feminin principal e de fapt cântăreață de country cu acte-n regulă, ca să zic așa: Lauren Alaina, mai exact.

De ce m-am mirat, totuși? Pentru că am fost intrigat de vreo două melodii foarte faine pe care le interpretează în film, de mi-am zis: frate, astea-s prea mișto, te pomenești că…? Și m-am pomenit că e!

Ca fapt divers, am reținut și o zicere memorabilă (a personajului principal Callie/ Lauren Alaina, întoarsă din serviciul militar):

„I’m learning the difference between ballast and baggage. One keeps you down and the other holds you back.”

Cum ar veni: Învăț diferența dintre balast și bagaj. Primul te ține jos, iar al doilea te ține pe loc.

Filmul e din 2021.

Alt film, altă replică

Zice bătrâna Maeve în „Colecționara de scoici” (2022): „Life is rarely predictable, if you’re doing it right.”

Hm, de meditat pe bune: Viața-i arareori predictibilă dacă o trăiești cum trebuie…

Memento

Însemnare de jurnal din data de 12.08.87:

La restaurant

Două femei la o masă. Vine ospătarul

– Ce aveți de mâncare?, întreabă una dintre ele.

– De mâncare nu mai avem nimic.

Pauză și tăcere.

– Suc aveți?

– Nu, nici suc, nici apă minerală. Bere la halbă.

Pauză ceva mai lungă. Apoi:

– Două beri.

Revelație

„The man was a waste of space!”, zice cineva în serialul Lewis. Tradus de traducător: Omul făcea umbră pământului.

Vorbă care mi-a amintit una de-a mamei (spusă mie, nota bene!): Tia li’ewst en Louch ean de Wealt! Adică: Tu trăiești o gaură-n lume!

Și acum, revelația (ce-i drept, după doar cinci minute de soare în ultimele patru zile): Umbră pământului nu poți să faci decât atunci când e soare. Fără soare, zero umbră!

(Cârcotașii ar putea invoca alte surse de lumină, dar cred că ați înțeles ideea…)

Afacere stricată

Hm, profesorii înjură guvernul, iar florarii, îmi imaginez, au înjurat profesorii: precis le-au cam stricat greva și protestele și boicotarea începerii noului an școlar vânzările…

Broaștele din lac și zeii de pe mal

Cu întârziere de vreo trei luni, am ajuns la pagina din Dilema (29 mai a.c.) cu extrase în avanpremieră din Șapte ani stranii. Jurnal 2018-2024 de Mircea Cărtărescu.

„21 sept. Azi m-am simţit fericit toată dimineaţa, în ciuda a orice, eliberat de povara scrisului, de teroarea începerii unei cărţi noi, de gîndurile negre din ultimele luni. Ieri am fost cu Ioana la Mogoşoaia, am stat pe-o bancă pe malul lacului şi-am vorbit o oră-ntreagă despre situaţia umanităţii în cosmosul incomprehensibil, despre super-civilizaţiile care ne cultivă ca în nişte vase Petri, culturi de bacterii cu care nu e posibil nici un contact şi în care nu poţi investi decît pentru cine ştie ce proiecte de cercetare. Cine va dispărea şi cine va fi salvat? Iar dacă va fi salvat, pentru ce va fi salvat? Cum va arăta noul lui corp ceresc în noua lume cerească? De ce va voi el să trăiască mai departe? Ce vor recolta îngerii din ţestele noastre ca nişte măciulii de mac? Ce latex, ce substanţă halucinantă? Și-n timpu-ăsta cîte-o broască plescăia-n apă incapabilă să priceapă (şi-abia dacă să perceapă) conversaţia zeilor de pe mal.”

Apropo de vârstă

Mă trezesc eu într-o dimineață dintr-un vis cam stresant (fără să fi fost realmente un coșmar, dar am răsuflat ușurat când m-am trezit), reținând o frântură de replică dată cuiva care mă sfătuise să fac nu știu ce:

„La cei 64 de ani ai mei, cred că știu ce trebuie să fac, cum să…”

Mda, dar ce anume? Mister de mister forever.

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video