Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Brumaru şi Mălăncioiu: Ideea de poezie

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Înainte de toate, laude cu deplin temei Fi­lialei Iaşi a Academiei Române şi de­ciziei principalului amfitrion, acad. Bogdan Simionescu, de a celebra Ziua Limbii Române (31 august) prin cuvântul poeziei şi al poeţilor: doi autori proeminenţi şi atât de diferiţi unul de celălalt, ca Ileana Mălăncioiu şi Emil Brumaru, de a căror substanţială rostire (lectură publică şi confesiuni) ieşenii prezenţi în Aula Magna a Filialei, am avut privilegiul de a ne bucura, profitabil inte­lec­tual şi pe o largă gamă de tonalităţi şi accente de sensibilitate lirică la o astfel de întâlnire de excelent nivel, ieşită cu mult din tiparele previzibile ale atâtor sărbătoriri şi evenimente culturale obişnuite.

Începând chiar cu, aşa zicând, distribuţia „rolurilor“ anunţată pe afiş, mai exact cel revenind „moderatorilor“ (amfitrionului-iniţiator alăturându-i-se într-o asemenea postură, neconfirmată, de fapt, şi Bogdan Creţu), de vreme ce, de o autentică moderare, nici nu avea de ce să fie nevoie şi cei doi invitaţi nu dădeau deloc semne că ar înclina să se lase „moderaţi“. Aşa încât, cât se poate de firesc şi benefic, pentru toţi cei prezenţi, prevăzuţii, din start, moderatori şi-au jucat rolul foarte moderat, absorbiţi ei înşişi, ca şi noi, toţi ceilalţi, în dialogul dintre poezia însăşi (lectura unor pagini alese, mai întâi de Ileana Mălăncioiu, apoi de Emil Brumaru) şi amplele, preţioasele adnotări şi paranteze, nu doar de detalii, culoare, geneză, evocate confesiv, ci şi de sugerată, uneori explicită, definire a raportului creaţiei fiecăruia din cei doi cu Ideea sa de poezie. În fond, trimiteri la corelaţia de fineţe şi joc al nuanţelor dintre aspiraţia individualităţii creatoare, pe de o parte, şi dominantele propriului lirism, o de­venire a acestuia în timp, ca poiein şi dicţiune poetică, legate toate, deopotrivă, de tempe­rament, experienţe trăite, lecturi fecunde şi de fidelitatea faţă de propria vocaţie.

La drept vorbind, cu greu s-ar putea imagina, cunoscându-le amândurora opera, autori mai dificil de „alăturat“, pur şi simplu, unul altuia, decât Ileana Mălăncioiu, poetă de o gravitate funciară a întregii sale creaţii (aşadar şi dincolo de poezie), şi, de cealaltă parte, ludicul prin excelenţă Emil Brumaru. Cel puţin, aşa arată ceea ce ni se impune, încă din pragul procesului, de subtil şi durabil efect modelator, al intrării noastre de cititori de poezie, în climatul, tonul şi gestica, atmosfera apte să le distingă stilistic acea variantă de rostire ce-i face unici, inconfundabili. Am ascultat-o şi alte ori pe poeta Ileana Mălăn­cioiu alegându-şi ca text emblematic, dintre începuturile creaţiei sale, Pasărea tăiată: o preferinţă selectivă echivalentă cu o revela­toare mărturisire de sine, prin sugestii me­taforico-simbolice cu valenţe şi implicaţii psihanalizabile, dar imposibil de translat în reductive abordări alegorice. De fapt, tri­miţând către un fond benefic-„tulbure“ pentru poezia autoarei, încă de timpuriu înclinată spre captarea în verb a unor stări lăuntrice şi „climate“ de enigmatice esenţă şi tâlc, în rame doar aparent narative, abisal conotative, ca în orizontul vinovăţiei copilăreşti, din Pasărea tăiată, sau al unui chtonic amintitor de unele pagini din dramaturgia lui Blaga, propriu, de pildă, teluric-totemicei călcături de urs, cu rezonanţe mitic-ritualice ce ţin de „greul pământului“.

Reţelele de roluri distribuite într-un soi de casting simbolic şi onirico-fantasmatic proiec­tează în Ieronim, Ierodesa, Nathaniel aceleaşi tensiuni, clivaje şi părelnicii obsedante şi în monologul direct al instanţei lirice, căruia scenariul de siluete şi voci îi accentuează sugestia de adâncă, dar secretă, aluzivă şi himerică pseudo-ficţionalitate. Autoarea este creatoarea unui univers poetic numai al ei, ca şi a unei formule de lirism al vorbirii sub mască, centrat într-o sensibilitate specială la îngemănarea de eros şi thanatos a existenţei, asumată dramatic, chiar tragic, confruntare esenţială supusă, însă, unei developări adesea sub semnul grotescului şi cu accente de necruţător grotesc, de elegie ontologică, dură, nebemolizată. Părând să trimită la zone şi straturi autobiografice, infuză de ecouri livreşti, care nu sună abstract, şi nici inter­textual, parcă ezitând între nesigure chei de lectură simbolice şi fantasmatice mizan­scene de psihodramă pentru sine, lirica Ilenei Mălăncioiu este perfect convergentă şi solidară, ca asumare gravă, şi cu eseistica (Vina tragică) şi publicistica ei.

Credeţi că toate acestea nu pot decât s-o îndepărteze pe poeta Urcării muntelui de lirismul „cânticelor naive“ ale lui Emil Brumaru, de jocul său aluziv, mereu senzual, uneori chiar cu un strop de perversitate în stilizările de madrigal fantezist, de subminări ironice şi alunecuşuri parodice, de vitalizante copilăriri ale dicţiunii de monolog atribuit unui eu poetic înclinat spre „poză“, umor infuz, ambiguitate, dincolo de suprafeţele cărora, mai în adânc, nu lipsesc nici irizările de sugestii şi accente mai grave? De ce măştile unora ca Detectivul Artur şi Julien Ospita­lierul, alegeri simptomatice, ludic emblema­tizante şi de altfel menite să nu se limiteze la funcţia estetică, poietică prin excelenţă, de prezenţe-pretext pentru o asumat-provocatoa­re discursivizare a temelor şi leit motivelor brumariene în manieră indirectă (şi nu de Ich-lyrik) prin recurs la un astfel de melanj de narativizare, fantezism şi ludică figuraţie?

N-am văzut pe nimeni plecând, de-a lungul acelor bogate şi rodnice ceasuri, de Întâlnire cu autentica poezie şi cu reflecţia poeţilor înşişi despre scrisul lor, un elogiu implicit (şi explicit, prin dialog) adus artei şi inteligenţei invitaţilor, ca şi limbii române la Sărbătoarea ei, pe calea acestei trimiteri continui la poten­ţialul de creativitate al instrumentului lingvistic mânuit cu orgolioasa autoexigenţă a Poeziei.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri