Bucureștenii se plâng de traficul din Iași. Și atunci, nouă, ce ne mai rămâne de făcut?

Există în momentul de față o serie de propuneri fezabile, pe termen lung, care înglobează ideea de Iași – centru metropolitan. Cea mai avansată e cea despre care „Ziarul de Iași” a scris în detaliu: un concept de proiect demarat prin Banca Mondială prin care se poate dezvolta o rețea rutieră complexă, cu inele și radiale, care să transforme din temelii circulația în oraș și zona periurbană. Și mai sunt, la sertar, o serie de proiecte care propun soluții de trafic integrate inclusiv cu așa-zisele „comune” limitrofe, care au populații mai mari decât așa-zisele municipii.

Dar până să existe orice formă de concretizare a unor astfel de inițiative, Primăria vine și scoate de la sertar același proiect prăfuit pe care n-a fost în stare să-l ducă la bun sfârșit nici ultima oară: pasajele supraterane din Podu Roș. Până la lipsa de tenacitate administrativă de a atrage fonduri, a demara și a finaliza proiectul, nu trebuie să uităm și faptul că întreaga societate civilă, inclusiv nume cu greutate din zona arhitecturii, au contestat conceptul. Au spus că respectivele construcții pur și simplu nu se potrivesc în peisaj, ar avea o funcționalitate limitată. Până la urmă, de aceea toată lumea sapă când caută astfel de soluții și nu ridică noi și noi construcții.

De altfel, e de mirare cât de des renaște subiectul metroului la Iași, despre care s-a scris în mod repetat că ar fi nefezabil din punct de vedere tehnic, dincolo de faptul că ar costa cât o autostradă, dar ideea unei subtraversări a Bahluiului pare din domeniul science-fiction. Pare mai plauzibil, în spațiul public, să săpăm un tunel kilometric prin toate colinele de la noi decât unul de 500 de metri pe sub un râu și-o intersecție.

Avem un râu și o cale ferată – cum conviețuim cu ele?

Dar dacă tot Primăria dezgroapă proiecte din sertare și dacă ideile de rețea rutieră finanțate de Banca Mondială încă trenează, de ce nu ne întoarcem, un pic, la niște idei fundamentale. Ca important oraș regional, Iașul este străbătut de un râu și de o importantă rețea de cale ferată. Râul trece efectiv prin buricul târgului, iar calea ferată a fost înghițită de extinderea orașului. Dacă nu reușim să rezolvăm problema intersecției principale, Podu Roș, care reunește toate drumurile de pe ambele jumătăți ale orașului, împărțit de Bahlui, logica ne spune: hai să creăm mai multe.

Mai multe astfel de intersecții. Să construim încă cinci poduri de patru benzi peste Bahlui, de la Politehnică și până la cel de pe Cicoarei. Uitați-vă și la acel pod, despre care se spunea că duce nicăieri, cât de bine face acum, mai ales dacă va apărea o extensie Dacia – viitoare (sau chiar actuala) centură.

Și apoi, haideți să nu mai stăm doar în bariera de la BJATM, care a crăpat de două ori în ultimele două săptămâni, creând cozi pe toate străzile din cartier. Haideți să facem alte 5 poduri peste calea ferată, împânzite în tot orașul. Măcar vreo două în Bucium. Probabil costurile sunt foarte mari, dar e mai fezabil acum să gândești așa ceva decât metroul subteran (că ideea de tren metropolitan e mai avansată, mai convenabilă financiar și mult mai fezabilă).

Nu avem infrastructura necesară nici pentru jumătate din numărul de mașini

Atunci, cu alte măcar zece poduri, pasarele, pasaje peste Bahlui și calea ferată, vom arăta ca un oraș normal. Cu probleme normale de trafic, fiindcă specialiștii nu se înșală: cu cât construiești mai multe drumuri, cu atât vor veni mai multe mașini. Dar nu suntem încă la punctul în care să ne plângem că avem prea multe mașini în oraș, deși probabil e adevărat, nu mă înțelegeți greșit. Momentan infrastructura nu ar permite o tranzitare eficientă, la ore de vârf, nici măcar la o jumătate din volumul existent actual. Știți ecuația la fel de bine ca mine: dacă plouă un pic, dacă e o lucrare pe-undeva, dacă se organizează raliul sau vreun concert în centru, e blocat tot orașul. Iar blocajele sistemice arată că problemele nu sunt punctuale, ci sunt la rândul lor sistemice.

Desigur că problema traficului în Iași trebuie să o vedem și din perspectiva unei mobilități urbane integrate, care acum e evident că lipsește. Bicicliștii se luptă cu pietonii pe niște trotuare înguste, șerpuind pe niște linii roșii ridicole, care nu oferă siguranță pentru nimeni. Primăria a început să regândească spațiile verzi din spatele blocurilor, o rană sângerândă a orașului, dar încă nu avem soluții pentru opțiunile de trafic alternativ. Nebunia cu trotinetele electrice, care au început să fie interzise în marile orașe europene, pare că s-a stins la noi, cu zeci de modele aruncate în Bahlui, unde pot fi văzute și astăzi.

Benzile unice din oraș au creat mai multe frustrare pentru rezidenții cartierelor în care au apărut, ce au pierdut sute de locuri de parcare. Iar Primăria încă nu pare capabilă să creeze noi locuri de parcare, măcar 1-2 structuri supraetajate, însă de la o lună la alta mai lipește niște afișe de parcare cu plata la marginea bulevardelor principale, unde iseșenii își parcau de luni de zile mașinile. Și acum trebuie să și plătească pentru asta.

Când încă era primar interimar, după scandalurile rușinoase de mită și amantlâcuri ale lui Gheorghe Nichita, Mihai Chirica promitea rezolvarea situației din Podu Roșu. Suntem în 2025 – facem și noi o încercare? Măcar pentru cărțile de istorie.

Publicitate și alte recomandări video