Buletin (de vot) de București (I)

La aproape un an de la anularea alegerilor prezidențiale, alegătorii din București se pregătesc să își aleagă primarul general. Suprapunerea temporală cu turul secund „care n-a mai fost” a creat un mediu foarte favorabil pentru segmentul naționalist-tradiționalist, iar aceasta face ca rezultatul scrutinului de duminică să fie unul foarte greu de prevăzut. În cele ce urmează vor fi expuse, fără ambiții analitice, câteva idei ce pot orienta așteptările referitoare la acest eveniment, urmând ca săptămâna viitoare să comentăm rezultatele.

În primul rând, orice analiză politică de acest gen trebuie să pornească de la intuiția că, deși uneori este greu sau incomplet surprinsă de sondaje, starea electoratului pro-Georgescu și/sau pro-Simion continuă să fie una de revoltă. Formațiunile de la putere și, în general, zona moderată au sperat atenuarea acestei ostilități, însă ea nu s-a produs – și nu e exclus ca tensiunea să fi crescut între timp.

În mod normal, politicile guvernamentale de austeritate din ultimele luni ar fi trebuit să afecteze, chiar și în București, unde se presupune că publicul este relativ informat și matur, scorurile candidaților puterii. Alegerile pentru primăria generală au și o puternică semnificație politică, iar localele au fost adesea – și sunt, în orice democrație – ocazii de a protesta împotriva guvernelor.

În aceste condiții, a fost de la bun început o greșeală tratarea candidatei antisistem drept un competitor fără șanse. Da, pentru cineva care dorește soluții raționale la problemele capitalei votul în favoarea acestei candidate ar fi irațional, însă pentru segmentul înstrăinat și ostil clasei politice tradiționale s-ar putea ca exprimarea politică să fie mai importantă decât prioritățile administrative.

În ceea ce privește coaliția la putere, alegerile locale din București au reprezentat un risc maxim de deraiere. Faptul că nu s-a ajuns la ruperea „alianței” guvernamentale este demn de notat, mai ales că între timp s-a desfășurat și congresul PSD. Oricum, această formulă nu pare capabilă să dureze mult timp, cel puțin nu în această configurație. PSD, PNL și USR nu prea seamănă cu cei trei muschetari.

În aceste condiții, implicarea mai mult sau mai puțin directă a figurilor de la vârful puterii nu a surprins și probabil că nici nu a stricat. Președintele, premierul, șeful PSD sau cel al USR și-au putut exprima netulburați preferințele. Chiar și în cazul președintelui, e bine să renunțăm la iluziile de neutralitate politică – aceasta nu prea poate exista în cazul unui ales și, de altfel, nici nu se număra printre obiectivele făuritorilor legii fundamentale, un act adaptat (în mod deliberat) personalității și stilului lui Ion Iliescu.

Candidații propuși de partidele din coaliție, plus vreo doi-trei competitori susținuți de formațiuni mai mici, ar fi putut constitui, în condiții normale, un „câmp de dezbateri” foarte bun. Dezbaterile între candidați, așa cum sunt ele concepute în democrațiile așezate, devin din ce în ce mai rare la noi, și vina nu trebuie căutată doar pe partea de ofertă. Cererea publicului este astăzi mult mai mică decât în epoca anterioară rețelelor sociale și „bulelor” aferente.

În mod oarecum paradoxal, plecarea fostului primar general la Palatul Cotroceni a fost urmată de cea mai „non-politizată” campanie din ultima vreme. Candidații din mainstream au părut mai degrabă jenați de întrebările persistente despre eventuale intenții prezidențiale în viitor (un viitor îndepărtat), în caz de victorie. Și adevărul este că au avut dreptate să procedeze așa: orice conexiune cu politicul îi dezavantajează.

Fără a face analize despre logica și sensurile frazelor domnului Călin Georgescu, n-ar fi cazul să-l suspectăm de ipocrizie atunci când spune că nu susține pe nimeni în aceste alegeri. Și nu doar pentru că sprijinitorii săi vor vota oricum, ci și dintr-un alt posibil motiv. O eventuală victorie a candidatei sprijinite de George Simion – și care se revendică de la Călin Georgescu – ar reprezenta mai degrabă o problemă pentru fostul candidat prezidențial (despre care avem toate motivele să presupunem că dorește în continuare să preia conducerea patriei). Toată construcția de idei care îl are în centru pe domnul Georgescu este greu compatibilă cu ideea de înainte-mergător/oare. Emoția și revolta trebuie păstrate nealterate pentru momentul adevăratei eliberări, iar previzibilele bătălii cu gropile sau inundațiile nu ajută cu nimic marea cauză.

Publicitate și alte recomandări video