* În octombrie, de la temperaturile mai blânde, frunzele au rămas lipite de crengi, ca prinse cu un clei de calitate; de-abia noiembrie a început să le coloreze în galben, să le usuce şi să le dea jos. Avem informaţii despre frunze, români şi luna noiembrie:

* Dispariţie misterioasă! Ieri, în jurul prânzului, la bufetul din Consumatori s-a isprăvit deja vinul acestei toamne, câteva zeci de butoaie mari, de parcă l-ar fi răpit careva! Părerile sunt împărţite: bărbaţii localităţii cred că este vorba despre nişte extratereştri care au venit, noaptea, cu nava lor, şi au tras vinul folosind o rază specială, în vreme ce femeile spun că, la halul în care s-au întors acasă seară de seară soţii lor, este de mirare că vinul s-a terminat atât de târziu, de vreme ce a fost destul de cald şi terasa este deschisă chiar şi acum...

* În localitatea învecinată, Machitori, localnicii de sex bărbătesc s-au bucurat mult de primele frunze ruginii şi uscate, căzute din copaci, şi s-au repezit să le adune. Cu ele au umplut, ca în fiecare toamnă, perne, saltele şi plăpumi, care să-i ferească de frigul iernii, dar cele mai multe au ajuns, tot ca în fiecare toamnă, după datina străbună, tot în căzănele. Din nefericire, pandemia a făcut să nu se mai organizeze tradiţionalul "târg al preparatelor din frunze"; un alt motiv de nemulţumire al sătenilor a fost, tot ca în fiecare toamnă, dispariţia melcilor, "din care ieşea un rachiu bun", din câte spun ei.

* Luna noiembrie a adus şi ceaţă peste mai multe regiuni ale patriei, care a afectat la rândul ei viaţa şi activitatea unor români. Din cauza sa vizibilitatea a fost redusă, aşa că nenumăraţi cetăţeni care au ieşit de la serviciu au ajuns la diverse terase, convinşi fiind că, de fapt, au nimerit la casele lor; deoarece şi la terase era ceaţă, amestecată cu fum de ţigară, confuzia a persistat până la ora închiderii, când mulţi dintre clienţi au pornit din nou spre casele lor, dar au ajuns, tot pe motiv de ceaţă, în şanţuri.

* Ceaţa a avut, din câte povestesc martorii oculari, şi o parte pozitivă: de exemplu, în localitatea Anemici, domnul Aurel Perciune a ieşit cu un par în mână să-şi pocnească vecinul, pe Marcel Meteahnă, dar nu l-a putut descoperi, din cauza vizibilităţii reduse; partea negativă a părţii pozitive, ca să-i spunem aşa, este că, tot din cauza vizibilităţii reduse, a pocnit-o pe soacră-sa. Din fericire, tot din cauza vizibilităţii reduse, el doar a crezut că a apucat în mână un par din gard; de fapt, nu fusese par, ci o crizantemă frumoasă, iar bătrâna doamnă i-a mulţumit, spunându-i "Ce drăguţ eşti!". Vom reveni.