C.F.R. Trenuri de mare viteză (2)

Prima locomotivă cu aburi din lume, The Rocket, realizată în 1829 de către inginerul feroviar Robert Stephenson (1803-1859), atingea o viteză de 80 km /h. În zilele noastre, cel mai rapid tren care se deplasează pe șine este TGV-ul francez (TGV-Train à Grande Vitesse/ Tren de Mare Viteză) care deține recordul mondial cu viteza 574,8 km/ h, înregistrată în 2007.

Trenuri de mare viteză sunt exploatate în Franța, Japonia, China, Coreea de Sud, Germania, Anglia, Italia, Spania, Maroc etc. Aceste trenuri pot circula pe linii normale, cu viteze de maximum 200 km/ h sau pe linii de mare viteză, pentru atingerea de viteze de 300-350 km/h. Aceste linii trebuie să îndeplinească niște condiții speciale de proiectare și execuție, precum limitările impuse razei de curbură a traseului care trebuie să fie de maximum 4000 m. Astfel, cheltuielile pentru o astfel de linie sunt de câteva ori mai mari decât în cazul uneia normale, costurile fiind cuprinse între aprox. 15 şi 20 milioane de euro pe kilometru, în funcție de natura traseului.

Investiții și mai mari necesită trenurile de tip Maglev, adică acelea care plutesc pe o pernă magnetică, neavând contact cu solul. Maglev este prescurtarea de la Magnetic levitation (sustentație magnetică). Aceste trenuri se deplasează fără a exista frecări cu solul, problemele care se pun fiind cele legate de aerodinamica trenului, de frecările cu aerul etc. Acționarea se realizează cu ajutorul unor motoare electrice liniare, care rezultă, plastic vorbind, din secționarea și desfășurarea pe orizontală a rotorului și statorului unui motor electric rotativ. Cercetările asupra acestui tip de tren au început în 1962 în Japonia, iar, până în prezent, nu există în lume decât o singură linie exploatată comercial, în China, la Shanghai, între aeroport și centrul orașului. Recordul de viteză a variantei japoneze a trenului Maglev este de 603 km/ h, performanță atinsă în 2015, urmând ca trenul să devină operațional în 2027. Chinezii pregătesc un nou tren Maglev care, tot în 2027, ar trebui să se deplaseze cu 800 km/ h, adică viteza unui avion de pasageri.

Utilitatea  trenurilor de mare viteză rezultă prin comparația cu durata transportului cu avionul, care, în sine, este redusă, dar la care se adaugă aproape două ore necesare deplasării la aeroport, verificărilor de securitate, îmbarcării etc. Astfel, se consideră că TGV-urile sunt mai eficiente în raport cu avioanele, atunci când deplasarea cu trenul este de sub trei ore.

Până la extinderea TGV-ului în toată Europa, să vedem cam cum se descurcă lumea cu trenurile clasice, și nu în vest, ci în unele din fostele state socialiste. În Polonia, distanța de 327 km între Varșovia și Gdansk este parcursă în două ore şi jumătate de trenurile rapide și în trei ore și jumătate de cele mai lente. În Ungaria, distanța Budapesta-Pecs, de 237 km este parcursă în două ore și 47 minute. În Bulgaria, distanța de 540 km între Sofia și Varna necesită un interval de timp de cinci ore și jumătate. Cehia are o rețea feroviară extrem de densă, a doua în Europa după Elveția și mai deține și un poligon de testare a trenurilor, unde vin și francezii să-și verifice TGV-urile lor, produse de Alstom. În Ucraina, înainte de război, era nevoie de patru ore și 43 minute pentru a merge de la Kiev la Harkov (493 km) și de cinci ore și 15 minute de la Kiev la Lvov (627 km), situație care se menține și în prezent, numai că trenurile au întârzieri, explicabile totuși. România are aproximativ 10.900 km de reţea feroviară, din care 3.000 km sunt electrificaţi, iar distanța București-Cluj, 490 km, este parcursă în 10 ore. Cea mai mare viteză care poate fi atinsă pe căile ferate de la noi, este de 160 km/ h, pe traseul București-Constanța.

Bineînțeles că problema este infrastructura, care, încă de la început, din timpul afacerii Strousberg, nu a fost executată conform prevederilor contractuale. Dar au trecut 150 de ani de atunci și nu putem da vina la nesfârșit pe erorile trecutului. În prezent, se pune problema modernizării liniilor de cale ferată, cum este, de exemplu, linia București-Craiova, proiect care ar costa 2,14 miliarde de euro, după finalizarea căruia trenurile de călători ar trebui să poată circula cu viteze de până la 200 km/h, iar cele de marfă cu până la 120 km/h.

Rețeaua de linii de mare viteză s-a extins în toată Europa, punându-se problema racordării României la această rețea. Și în acest domeniu tehnologia vine peste noi, și, vrând-nevrând, va trebui să ne pregătim pentru a parcurge distanța Iași-București în două ore. Și atunci, oare cine va mai merge cu avionul? Evident, piloții și nostalgicii!

Poate că alăturarea C.F.R. – TGV din titlu poate părea exagerată, în condițiile în care, la noi, putem vorbi doar de TMV, adică Trenuri de Mică Viteză. Nu știm dacă Maria Tănase a fost o vizionară sau a avut o problemă legată de rimă atunci când a scris versurile cântecului Trenule, mașină mică, deoarece, chiar și acum, la noi, trenurile se deplasează cu viteza unui autoturism la mâna a doua și cu reviziile neefectuate la timp!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic și prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Publicitate și alte recomandări video