Ca-n vis...
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Ca-n vis...

GALERIE
nicolae turtureanu
  • nicolae turtureanu
- +

Ieri, o zi în care „m-am simţit”, adică n-am fost aşa nesimţit, ca-n altele. Dar proiectele matinale s-au zburătăcit. Mai întâi, am cedat insistenţelor (de câteva zile) ale „ăstora”, de-a-mi instala un nou program pe computer. La naiba, acum toate-s puse altfel, iar eu umblu ca un elefănţel printre porţelanuri... Şi nu pricep mai nimic. 

Aşa că, pe la 11, am închis măgă/oaia şi m-am dedat altor suficienţe/ iminenţe. Mi-am, de fapt mi s-a tuns/ ras barba. M-am uitat într-o oglindă: îngrozitor! I-am şi spus „frizerului” (improvizat) că barba asta („de scrum”) avea vreo jumate de veac vechime, ieşind victorioasă din multe războaie în care unii (şi alţii) au vrut s-o radă. Întrucât, încadrându-mi armonios faciesul, nu „cadra” cu est/etica socializdă (ar fi zis eternul şi fascinantul Luca Piţu) a unui redactor radio, mai apoi a unui redactor de revistă. Frizerul s-a scuzat că maşinuţei de tuns îi lipsesc nişte lame fine... În plus, văgăunile şi dâmburile feţei nu stimulează arta şi precizia execuţiei...

***

... Apoi am mâncat şi-am băut - un vinişor rubiniu, de ţară, atrăgător. Şi pe urmă... somn lăbărţat, pe canapea . „Întinsă, leneşă, pe canapea,/ Domniţa suferă în cartea mea”. La Arghezi, desigur, la mine-n carte nu suferă nicio domniţă: toate-s fericite. Pe la 5 p.m., când m-am trezit, „era ceaţă peste tot,/ ca-n borcanul cu compot” (azi am ce am cu Arghezi)... A trebuit s-aprind lampa. Veioza mea-i ca o lampă, are nişte tije, nişte frunzuliţe de-oţel, de jur împrejur. Avea şi-un abajur galben-cerat... care cam prea-mi obtura luminaţia. Aşa că l-am înlocuit c-o diplomă-carton, primită acu vreo două decenii, când eram „mai-marele”/ tartorul Concursului (astral) de poezie „Veronica Micle”. Cartonul s-a tot îndoit, de-atâta ab/uz, are şi nişte fracturi, da’ încă-şi face datoria: luminează, însă nu deşteaptă. Şi-mi alină doru de poezia Muzei eminesciene, inscripţionată fiindu-i una, pe verso. Iat-o: „Frumoasă, sfântă poezie,/ Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu/ Pe dulcea ta zădărnicie/ Cât preţ a pus sufletul meu.// Cât îmi părea că sunt de mare/ Că idol eu mi te-am ales,/ Cu ce avânt şi adorare/ Prinos adusu-ţi-am ades.// Adânca mea cucernicie/ De mitul tău când s-a legat,/ Pe dulcea ta zădărnicie,/ Sufletu-mi jertfă ţi l-am dat. („Convorbiri literare”, XX, 1886, nr. 9, 1 dec., p. 799). Ce-ar zice un eminescolog vânjos (am câteva nume pe limbă), citind o aşa idolatră poemă? Da-i la mintea cocoşului (din „Punguţa cu doi bani”) că nu poezia a sedus-o pe Muză, nu aceasta i-a fost idol şi i s-a jerfit, ci, desigur, dumnealui, Poetul, musagetul (cum zice colega mea de filoloagă studenţie, Viorica S.Constantinescu). Însă convenţia etică şi poetică i-a dictat să recurgă la o stratagemă, ca să înşele vigilenţa copoilor de la „Convorbiri”, între care dulăul Titu (Maiorescu) încă o hămăia peste tot. Dreptu-i că, cei de la „Convorbiri” luaseră ţepe şi mai şi, de-ar fi să amintim doar poema „La noi e putred mărul”, a Hasdeului den betrani, pe care o panotaseră pe chiar prima pagină...

***

...Efectul întârziat al rubiniului, plus „vremea închisă şi umedă”, plus ne-mplinitul somn, din precedente zile şi nopţi, m-au făcut să trag la pat implacabil. Am deschis, totuşi, tv, pe snooker, ăsta-i somnifer garantat, şi (pare-se) fără efecte secundare. Când m-am trezit, ceasul arăta 0,01. Ăia, pe micul ecran continuau să bage biluţa-n găurică. Şi-acum ce fac, după atâtea ore de somn, neîntrerupt nici măcar de obişnuita-mi corvoadă nocturnă? M-am foit, m-am, cât de cât, animat, până la fereastra din bucătărie. Plouase, era răcoare şi întunecime cât cuprinde.

***

Şi visul? Când m-am trezit, la miezul nopţii, îmi era foarte clar, dar încă un somn l-a estompat, l-a destrămat. În toţi aceşti ani cred că te-am visat doar de două-trei ori. Vise puternice, mici naraţiuni. Sigur, vise ale frustrării. Le-am şi consemnat pe unde am apucat – când ţineam Jurnal, sau în câte-o aşa zisă scriere „de ficţie”. Acum? Eram cu o femeie, contur neclar, aproape imaterial. Îi reproşam că nu mi-a spus niciodată că mă iubeşte. Atunci ai apărut tu, într-o cămaşă albă, lungă, vaporoasă. M-ai îmbrăţişat, m-ai şi consolat, parcă-ai fi vrut să mă îmbuni: „Las’ că-ţi spun eu cuvântul acela..., să ştii că l-am simţit mereu, chiar dacă nu ţi l-am spus niciodată...” Dar nu mi l-ai spus nici în vis. (12.6. 020)

***

Am pierdut şirul acestor consemnări, de-atunci, din iunie. Şi-ale altora, din interval, arhivate sub diverse titluri, care, după o vreme, nu mai ştiu la ce se referă. Şi-ar trebui să accesez multe texte, ca să aflu despre ce-i vorba în propoziţie.

Penultimele zile au fost... cum au fost, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ci doar despre visul de ast-noapte. Da, l-am visat pe Tata. Nu-mi amintesc să-l mai fi visat, deşi aproape sigur că s-a mai petrecut, cine ştie când. Acum era într-o casă nouă, într-o vilă, de vreo două-trei etaje, foarte arătoasă, cum noi n-am avut niciodată. (Semăna oarecum cu „Vila Sonet”, unde am muzeografiat, la început de veac nou şi de mileniu.) Tata se afla undeva la etaj, era şi Mama acolo, o simţeam, parcă-i auzeam respiraţia. Dar nu mi s-au arătat, nici el, nici ea. Măi, da’ ce casă grozavă aveţi, am zis. Tata a râs, râsul lui scurt şi... cuprinzător, fără înflorituri. Culege nişte ceapă din grădină, mi-a zis, că n-am luat ceapă... Am înţeles că pregăteau prânzul, masa, iar lui îi venea greu să coboare după ceapă. Da, tată, uite-acum o culeg...

Şi m-am trezit.

Acum îl văd cu ochii minţii pe Tata, în diverse ipostaze, împrejurări. Şi mă gândesc la faptul că, uite, sunt pe punctul de-a depăşi (cu puţin) vârsta lui. Ca-n vis. (23.11.020)

Nicolae Turtureanu este poet şi eseist, director-fondator al revistei „Cronica veche”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

PNL Iaşi, mână moartă în jocurile de putere din partid

Cosmin PAȘCA

PNL Iaşi, mână moartă în jocurile de putere din partid

Fără un transfer rapid şi real de putere la nivel local, PNL Iaşi nu va avea niciun cuvânt de spus în transferul de putere de la Bucureşti. Va rămâne o organizaţie orfană, o gaşcă tolerată în partid, cu lideri lăsaţi să-şi facă şmenurile prin judeţ, atâta vreme cât nu emit pretenţii la funcţii şi bani de la centru.

Filmuletul zilei

opinii

Tutoriat

Codrin Liviu CUȚITARU

Tutoriat

Drăguşilă a fost întrerupt de un tinerel apărut subit lângă noi: „Nenea îndrumătoru’, nenea îndrumătoru’, ce bine că te întâlnesc! Plănuiam să te textuiesc, dar mai bine-i face-to-face. Sunt Ţiţi Bâtă de la anul I. Nu vrei să mergi matale la Becanat să-mi iei adeverinţă de student? Îmi trebuie iute pentru abonamentul la transporturi.”

Despre oraşele creative ale României (IV)

George ŢURCĂNAŞU

Despre oraşele creative ale României (IV)

Domeniile considerate creative au înregistrat o creştere importantă a numărului de angajaţi, de la 335,9 mii, în 2011, primul an de creştere economică semnificativă după criza de la finalul primului deceniu al secolului actual, la 506,2 mii angajaţi, în 2019, ultimul an pentru care avem date. Din perspectiva procentuală, creşterea e de aproape 50,7%.

Intermedierea financiară şi băncile străine

Alin ANDRIEȘ

Intermedierea financiară şi băncile străine

În România se înregistrează cel mai scăzut nivel al intermedierii financiare din Uniunea Europeană, nivelul creditelor acordate mediului privat fiind de doar 24,7% din Produsul Intern Brut, comparativ cu un nivel mediu în ţările UE de 85,8%. Acest nivel scăzut al intermedierii financiare are ca efect un acces dificil şi redus la finanţare a populaţiei şi a firmelor private, precum şi costuri mai mari de finanţare. 

pulspulspuls

Ce să te faci cu aceşti bambilici politici împiedicaţi, nene Relu?

Ce să te faci cu aceşti bambilici politici împiedicaţi, nene Relu?

Am zis că, pe azi, să sărim faza cu jongleriile de bambilici ale băieţilor ăştia noi de la liberalii ieşeni unşi pe funcţii, căci, ne sugerează amicul Archibald Tănase, îi enervăm deja prea tare pe cei ce i-au votat şi văd acuma cât de tare s-au păcălit. 

Caricatura zilei

Febra

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.