În general, în acea perioadă Rusia apela la două metode simple și eficiente („Unu și Be”, cum enumera domnul Nicu Văcăroiu în mandatul său de Premier): cele diplomatice (Rusia influențând deciziile politice ale Republicii Moldova prin intermediul relaţiilor sale bilaterale cu acest stat și condiționând acordarea de ajutoare financiare sau de sprijin economic de adoptarea unor poziţii mai pro-ruse în chestiunile internaţionale), ori cele din plan economic, Rusia întreprinzând  măsuri menite să limiteze integrarea Republicii Moldova în economia europeană prin interzicerea importurilor de produse moldoveneşti sau limitarea accesului la resurse energetice din Rusia, acest lucru având un impact negativ asupra economiei Republicii Moldova şi reducând considerabil şansele acesteia de a se integra în mecanismele europene.

Obișnuiți doar să dea cu bățul, rușii nu au luat în calcul că aceste încercări de a împiedica aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană - chiar și având anumite efecte negative pe termen scurt și mediu asupra populației - au întărit şi mai mult dorinţa Republicii Moldova de a se alătura țărilor europene. Iar faptul că statele membre ale UE au oferit sprijin Chișinăului în procesul de integrare şi au încurajat continuarea reformelor necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană poate fi unul dintre motivele pentru care astăzi Republica Moldova este condusă de către un trio Președinte - Parlament - Guvern 100% orientat spre valorile democrației și a libertății și care progresează constant pe drumul către aderare.

Astăzi, în fața noii evidențe politice de la Chișinău, strategia rusă s-a schimbat și acționează în doi pași: mai întâi dezinformează după care amenință, pornind de la acea dezinformare. Iar cel mai recent exemplu este bazaconia cu candidatura Președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, la Președinția… României. Inițial, această trăsnaie a fost subtil testată și sugerată de canale media obscure din Republica Moldova afiliate propagandei ruse. Etapa următoare a fost ca această „informație” să fie oferită, „în secret”, către presa din România. Mai mulți politicieni tineri de pe la noi „află” acest lucru și - din goana după like&share - încep să promoveze această idee folosind-o mai degrabă pentru agenda lor electorală care urmărește deteriorarea imaginii Președintelui Iohannis decât din însuflețire „patriotică”. Tema crește și se rostogolește de la sine, făcând (gratuit) exact jocul propagandei ruse: „Putem vorbi, oare, despre un nou Cuza care va uni România?”. O mulțime de „ziariști” uită principiul de bază al jurnalismului, acela de a întreba direct sursa știrii dacă este sau nu adevărată povestea cu „candidatura”, și încep și ei să-și dea cu părerea în dezbateri televizate nocturne pe la tot felul de televiziuni. Oarecum firesc, mai mulți politicieni de-ai noștri simt și ei nevoia să se alăture corului de părerologi, declarațiile legate de „candidatura” Maiei Sandu în România făcute de către Eminențele Cenușii Marcel Ciolacu, Victor Viorel Ponta, distinsa doamnă Șoșoacă ori Gigi Becali (numai domî Profesor Dan Voiculescu - Varanul nu s-a exprimat încă despre Unire, dar nu e timpul pierdut) apărând acum pe (aproape) orice portal de știri. 

„Subiectul”, odată bine încălzit în România și Republica Moldova, se întoarce la matcă: „Pravda”, oficiosul propagandei de la Kremlin, se arată „îngrijorat” de „scenariul” prin care Președintele Republicii Moldova va deveni și Președintele României pregătind, astfel, „unirea Republicii Moldova cu România”. Iar dacă ziarul poporului rus este îngrijorat, atunci - cum altfel? - Ministrul de Externe al lui Putin trebuie să apară și el la rampă: „Maia Sandu este un președinte care pur și simplu tinde cu ardoare spre NATO. Ea deține cetățenia României, este gata să se unească cu România și în general e gata de orice”. Întrebat, în acest context, „care ar putea fi următoarea țară care va urma calea Ucrainei”, domnul Lavrov a răspuns fără să clipească: „În prezent, pentru acest rol este luată în calcul Moldova”. 

Replica Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene de la Chișinău nu s-a lăsat mult așteptată, ea fiind una fermă și clară: „Respingem categoric declarațiile șefului diplomației ruse care nu corespund adevărului și fac parte din retorica amenințătoare deja bine cunoscută a diplomației ruse. Ținem să amintim părții ruse că drumul pe care merge Republica Moldova este calea aderării la Uniunea Europeană. Acesta este proiectul de țară susținut de cetățeni. Moldova ca stat și moldovenii indiferent de preferințele politice sau geopolitice își doresc Pace, Libertate și Democrație. Vom aprecia ca toate țările lumii, inclusiv Federația Rusă să respecte decizia poporului nostru. Republica Moldova și-a ales clar viitorul, iar acest viitor este parte a lumii libere.”. 

Din păcate, atât timp cât ziariștii și politicienii noștri pică de bună voie (?) în plasa propagandei ruse (despre presa și politicienii pro-ruși de la Chișinău nici nu mai e cazul să vorbim aici), toate eforturile de dezmințire ale acestei intoxicări ca la carte vor fi exact ca-n povestea cu nebunul care a aruncat piatra în lac și apoi stă și râde de pe mal de eforturile altora de a o scoate de acolo.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova