Câinele poștașului din Nicolina: poveste emoționantă despre relația om-câine într-un cartier din Iași. Jumătate din viață a dus scrisori

marți, 04 februarie 2025, 15:00
5 MIN
 Câinele poștașului din Nicolina: poveste emoționantă despre relația om-câine într-un cartier din Iași. Jumătate din viață a dus scrisori

În fiecare zi, când poștașul Costel își termină munca pe traseul său din cartierul ieșean Nicolina și se întoarce acasă, e condus până la ușa apartamentului său de la etajul al treilea de Negruțu, un câine din cartier care s-a atașat de angajatul Poștei Române și, de opt ani, îl asistă la distribuirea corespondenței.

Ritualul de despărțire nu se termină însă aici. Costel își lasă geanta și îl conduce pe Negruțu până la parter, la ieșirea din bloc. „După ce îl conduc, pleacă cu un gust amar. Pleacă supărat”, a povestit, pentru Ziarul de Iași, Costel Iftimie, curier poștal la OPD Iași. Povestea înduioșătoare a celor doi prieteni – câine și poștaș – a fost făcută pubică recent pe pagina companiei Poșta Română.

„L-am cunoscut acum opt ani, când era lovit”

„De opt ani, în fiecare zi lucrătoare, poștașul Costel Iftimie, din Iași, și prietenul său blănos, Negruțu, străbat străzile și aleile cartierului Nicolina, distribuind locuitorilor din zonă corespondența și drepturile bănești. Între ei s-a creat o relație trainică, de prietenie între om și câine, comparabilă cu multe povestiri asemănătoare ce au fost transpuse pe marele ecran”, se arată în comunicatul transmis de Poșta Română.

Negruțu și Costel Iftimie, „poștași” din Iași (sursă foto: Costel Iftimie)

Pentru Ziarul de Iași, Costel Iftimie vine cu detalii:

„L-am cunoscut acum opt ani, când era lovit. Fotografia asta în care eu sunt cu șapca roșie e de atunci, de când era rănit la una dintre lăbuțe. L-am îngrijit și de atunci ne-am împrietenit. E tot timpul lângă mine, mă așteaptă la bloc, dimineața, și mă conduce acasă, când ne întoarcem de la lucru.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Mă duce până la etajul trei, apoi îl conduc și eu până la ușa blocului. Pleacă trist. Nu îl pot lua în casă, din cauza unor probleme de sănătate nu mai țin animale de companie acasă, deși toată viața am fost înconjurat de câini și pisici. Dar ne întâlnim din nou a doua zi, „la muncă” și fără excepție în zilele de sâmbătă și duminicile, când merg să îl hrănesc și să-i dau să bea”.

Fotografie realizată în urmă cu opt ani: ”Negruțu era rănit când am făcut poza asta”, spune Costel Iftimie

Costel Iftimie are 58 de ani și jumătate din viață a fost poștaș. Cât despre Negruțu, el și-a petrecut două treimi din viață fiind „poștaș”, alături de Costel – sunt ani în care au străbătut zilnic împreună un traseu de 20 de km, pe care câinele îl cunoaște acum pe de rost.

„Negruțu are cam 12 ani acum. Unii ar spune că e maidanez, dar în cartier toată lumea îl știe drept câinele poștașului. De fapt, are niște stăpâni care locuiesc lângă blocul meu și are o cușcă în exteriorul casei, așa că poate pleca și se poate întoarce când are chef”.

Cu alte cuvinte, Negruțu are o „adresă de corespondență”, iar faptul că e vecin cu poștașul e convenabil pentru amândoi.

Fotografie din 2024 – Negruțu arată mai îmbătrînit, dar e mai experimenat în ce privește munca de poștaș

„La mormântul mamei, am observat că a început să-i curgă și lui lacrimile”

Și dacă poștașul l-a îngrijit pe Negruțu când era rănit fizic, Negruțu i-a oferit alinare poștașului într-un moment de mare tristețe.

„Acum trei ani, când a murit mama, mergeam zilnic la mormânt, îi aprindeam o candelă, îi duceam flori. De multe ori mă podidea plânsul. Într-o zi, Negruțu s-a așezat cu capul în brațele mele și am observat că a început să-i curgă și lui lacrimile. M-a emoționat așa de tare (…) Cred că are sufletul cuiva din familia mea, poate al tatălui meu, altfel nu-mi explic modul în care s-a atașat de mine”, povestește Costel Iftimie despre prietenia sa cu Negruțu.

Însă poștașul a simțit susținerea lui Negruțu și în alte momente dificile. „Într-o toamnă urâtă, era întuneric afară, vreme rea, eu aveam valori în geantă și mă gândeam cum am să merg așa, ce mă fac. Dar el a mers cu mine, din poartă în poartă și din ușă în ușă”, își amintește poștașul. E drept, mai mărturisește acesta, pe traseul lor zilnic e și o măcelărie, așa că Negruțu primește zilnic și o recompensă cărnoasă.

Cățelul a devenit vedeta Poștei Române

Negruțu, cățelul devenit vedeta Poștei Române, nu doar că-și susține protejatul uman, dar pare să aducă și o schimbare de imagine a „relației încordate” dintre poștași și câini.

În urmă cu patru ani, fostul director general al companiei Poșta Română, Horia Grigorescu, citat de DC News, spunea că unul dintre cele mai frecvente incidente în care sunt implicați angajații săi e cel în care poștașii sunt atacați de câini: „Cu tristeţe în suflet, vă zic că da, în continuare sunt cazuri. Acest incident este din păcate unul dintre cele mai frecvente”. Între timp, directorul general al companiei a fost schimbat, iar Horia Grigorescu a fost înlocuit cu Florin Valentin Ștefan, care, potrivit prezentării pe pagina www.poșta-română.ro, „a trăit visul american mai bine de zece ani (…), dar a experimentat și activități în mediul instituțiilor internaționale, în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU), în echipa de monitorizare a organizațiilor teroriste Al Qaida și Talibani”.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii