Armăsarul a atacat calul priponit, muşcându-l şi lovindu-l cu copitele, rupându-i un picior şi călcându-l pe cap. Din cauza rănilor grave, calul a murit în aceeaşi zi. Iniţial, Eugen Ş. s-a declarat de acord să-l despăgubească pe proprietarul calului, dar ulterior s-a răzgândit, cazul ajungând în instanţă. Şi în faţa magistraţilor Judecătoriei Hârlău, Eugen Ş. şi-a susţinut nevinovăţia, afirmând că nu-şi lăsase liber armăsarul, ci acesta fugise. Pe de altă parte, nici nu s-ar fi făcut dovada că animalul său l-ar fi rănit pe cel al reclamantului.

Bazându-se pe constatările Poliţiei Focuri, judecătorii au apreciat însă că faptele erau clare, calul fiind ucis de armăsar. Or, conform Codului Civil, „proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.

În plus, „o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului”. În aceste condiţii, magistraţii au apreciat că Eugen Ş. acţionase cu neglijenţă ori imprudenţă, vina aparţinându-i în mod exclusiv. Ca urmare, Eugen Ş. a fost obligat la plata a 2.500 lei către Dumitru M., suma reprezentând contravaloarea cabalinei ucise.