Cale bătută de la ţară la oraş
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 23.06.2021

Cale bătută de la ţară la oraş

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Gata. Bagajele-s făcute.

Rucsacul mare, de munte, cu care n-am fost niciodată pe munte, dar pe care-l folosesc curent de de-acum peste 20 de ani în călătoriile mele, fie ele de la Iaşi la Amnaş (şi retur), fie din România-n Germania (şi retur, of course), e cântărit: 17 kg - e bine, e foarte bine. Ar mai fi încăput una-alta, dar evit, dacă pot, să depăşesc 20 de kilograme - nu de alta, dar aş avea ceva probleme de-ar trebui să-l salt sus, la bagaje, în tren. Toamna am mai păţit-o (de-am umplut cam tare rucsacul), iar ca să-l salt la bagaje a trebuit să mă chinui precum un halterofil la stilul „aruncat”!

S-a oprit ploaia? S-a oprit. Fac ultimele verificări. Borseta. Mobilul. Cheile. Scot bagajele pe holul de la intrare. Închid oblonul de la odăiţa din spate. Scot siguranţele de la panoul electric. Încui uşa veche a casei cu cheia mare (pentru broasca originală, de epocă), cu cheia de yală, yala de deasupra montată abia prin 1990. Duc bagajele în faţa portiţei, încui portiţa. Îmi aprind o ţigară. Mereu aştept câteva minute - poate trece o maşină de ocazie. Foarte rar s-a întâmplat să treacă una cu un şofer disponibil (ori cu loc) să mă ia. Apoi pornesc pe jos, ca de atâtea şi atâtea ori din 2004 încoace.

Niciodată nu mi-am organizat cumva vreun transport până la Gara Sălişte (cu excepţia unei dăţi când trebuia să plec de la Amnaş, via Sibiu, spre Germania şi ploua în draci în dimineaţa plecării - ad hoc am sunat la un cunoscut şi m-a dus el la gară, contra cost, desigur). Mereu am ajuns, iar ca să n-am niciun fel de stres, pornesc din timp, cu cel puţin 90 de minute înainte (îndeobşte îmi trebuie 65), astfel încât să ştiu că voi ajunge negreşit la tren, având timp, la o adică, să mai fac şi câte-o poză şi o pauză de rehidratare sus, deasupra hulei.

Nici n-am ieşit bine din sat, că văd prima poză: scot digitalul, fotografiez cd-ul aruncat pe marginea drumului de vreun automobilist nervos că, să zicem, nu mai funcţiona compact-discul: Iubeşte!!!!!!!!cu Adriana Andoni (n-am auzit de ea). Asta aşa, pentru „rubrica” mea de pe FB Ce mai aruncă unii-n peisaj ori Gunoiadul românesc, la alegere.

Din când în când, mă depăşeşte câte o maşină. N-am făcut vreun semn niciuneia să mă ia. Din când în când, desigur, coboară câte-o maşină spre sat. Pauză de rehidratare sus, pe hulă, n-am mai făcut. Nici altă poză - de pildă cu râpa din hula Amnaşului umplută de gunoaie: prea urâtă şi lumina, cu cerul acoperit complet de-o pătură de nori. Am mai făcut eu, totuşi, trei fotografii cam pe la jumătatea drumului, una, ce să vezi, cu alt cd aruncat pe geam:Viaţa mea e o povestecu Maria Constantin. Din aceeaşi colecţie de muzică, adică Taifasuri. Mda.

După o oră de mers pe jos, am ajuns pe podul peste A1, pod neprevăzut nicicum şi pentru a fi traversat în siguranţă de către pietoni (de, cine să se gândească că mai sunt unii care fie vor, fie sunt nevoiţi să meargă pe jos de la Amnaş la Gara Sălişte) şi pe care-l traversez pe partea stângă pentru că banda de siguranţă între carosabil şi balustradă e mai lată acolo. Aşa şi acum. Iar pe la mijlocul podului, mă trezesc că opreşte o maşină în dreapta mea, şoferiţa (o femeie de vreo 35 de ani, cu ochelari, frumuşică) coboară geamul şi mă-ntreabă dacă poate să mă ia undeva!?

- Mulţumesc, zic, dar eu merg la gară! Ocazie cu care arăt cu mâna spre clădirea gării ce se află la 3-4 minute distanţă.

Femeiea cea drăguţă şi-a văzut de drum, iar eu, desigur, la fel - nu fără a mă-ntreba cum de s-o fi oprit ea în dreptul meu fix pe pod? Aşa, din drum, îndeobşte încă la oareşce depărtare de gară ori de intersecţia mare de pe DN1 cu cele două moteluri şi două benzinării ori de Sălişte (sunt peste 2 km de la gară până-n oraş!) m-au mai luat şoferi, dar oferta de pe pod a reprezentat o premieră! Hm. M-o fi crezut vreun turist rătăcit (era înainte de Paşti) şi cine ştie, te pomeneşti că are chiar ea însăşi vreo pensiune?

Ajuns la gară, mi-am schimbat cămaşa transpirată şi maioul ud de-a dreptul cu un maiou şi-o cămaşă uscate: altă viaţă!

Mi-am aprins o ţigară şi abia apoi mi-a venit (of, ca de atâtea ori!) în minte replica faină ce-ar fi trebuit s-o rostesc atunci când şoferiţa m-a întrebat dacă poate să mă ia undeva:

- Doar dacă mergeţi la Iaşi!

Păi, nu? Nu ştiu, dar ceva mă face să cred că ar fi gustat gluma.

PS. Evident că am mai făcut ceva poze aşteptând trenul - printre ele, una cu nişte nume scrijelite pe unul dintre pereţii clădirii gării. Prea mi-a plăcut combinaţia „Mefisto + Faustina”!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vocile Europei

Lucian DÎRDALA

Vocile Europei

Pentru ca proiectul CVE să nu eşueze în irelevanţă, toate vocile Europei, inclusiv cele care displac establishment-ului de la Bruxelles, trebuie să se poată face auzite.

Filmuletul zilei

opinii

Uitarea vinovată: Pogromul de la Iaşi (I)

Florin CÎNTIC

Uitarea vinovată: Pogromul de la Iaşi (I)

Ca ieşean, simt nevoia acum, la opt decenii de la acele evenimente tragice, să meditez la ce înseamnă rana istorică a pogromului pentru memoria noastră. Cu îngăduinţa cititorilor mei, voi relua, în trei episoade, cele câteva lucruri pe care am găsit de cuviinţă să le scriu în anii din urmă, tot aici, pe acest subiect greu de epuizat.

Domnul Savaste

Radu PĂRPĂUȚĂ

Domnul Savaste

Lumea asta formată din oameni - era convins domnul Savaste - e singurul lucru care nu se poate lăsa în urmă. Ea este ceea ce ne ajunge întotdeauna. Voia să spună realitatea, nu lumea, - înţelegeam eu. Şi - mai zicea domnul Savaste - toată lumea e bună sau rea după împrejurări. „Bunioară, eu: beau şi fac urât, altădată beau şi sunt ca pâinea caldă - mă ştiu toţi copiii din cartier. De la BPR (aşa zicea el la Bodega Podu Roş) şi până acasă am juma de kilometru - la toţi le dau bomboane. Anume îmi ies dracii înainte, că ştiu că eu cumpăr bomboane pentru ei. Na!”

Muzică de toate felurile?

Alex VASILIU

Muzică de toate felurile?

Iată o întrebare ce îşi merită răspunsul ambivalent: da şi nu. 

pulspulspuls

Întrebarea dimineţii: au fost sau n-au fost mascaţii la ficiorul premarelui niţos?

Întrebarea dimineţii: au fost sau n-au fost mascaţii la ficiorul premarelui niţos?

Fierbe piaţa politichiei liberale de câteva zile încoa’, stimaţi telespectatori, toţi întrebându-se dacă e adevărat au ba ceea ce se tot aude din ce în ce mai insistent şi mai cu detalii picante: au fost au ba zilele trecute mascaţii de la Ţaigheria din Copou acasă la ficiorul premarelui Niţos, cel la care ar fi ajuns felia cea mai groasă din caşcavalul afacerii schimbului de terenuri în care e băgat şi Peni Hill de la Iaşi? 

Caricatura zilei

Tort imobiliar

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.