Călin Georgescu, la fel de riscant ca Hitler. Ne putem asuma consecințele?

Adolf Hitler a ajuns la putere în urma unui proces electoral susținut în mod democratic și a unei erori de judecată, când președintele Paul von Hindenburg l-a acceptat pentru funcția de cancelar. Ce a urmat știm cu toții: violență extremă, pagube de neimaginat și, fără nicio exagerare, munți de cadavre.

În timpul dictaturii lui Hitler au fost inventate și abominabilele fabrici ale morții, execuțiile în masă au făcut un salt neînchipuit de brutal, iar moartea a fost depersonalizată și a devenit un act fără nicio semnificație. Emoțiile și trăirile absolut firești la trecerea unui om în neființă au fost transformate în calcule extrem de reci.

Până să ajungă să pună mâna pe putere, au fost câteva ocazii în care Hitler putea fi oprit. A fost condamnat penal și a făcut câțiva ani de închisoare. A scris o carte, „Mein Kampf – Lupta mea”, în care și-a expus ideile criminale în mod clar, nu a ascuns nimic, și, cu toate astea, inimaginabilul dinainte de 1933 s-a produs. Gazarea și arderea evreilor dimineața, urmate de mersul la picnic după-masă sau la o bere au devenit o practică absolut normală printre naziști. Era ca și cum mergem noi dimineața la muncă, iar spre seară ne întâlnim la restaurant.

Nici Călin Georgescu nu a ascuns nimic. Este ca o carte deschisă. Nu s-a controlat în niciun fel și ne-a prezentat teorii, care de care mai sărite de pe fix, despre informație și apă, nanocipuri în Pepsi sau despre cum limba română ar fi fost precursoarea celorlalte limbi de pe Pământ.

Apoi, ne-a spus, nu o dată, că lumina vine de la mama Rusia și că trebuie să ne închinăm într-acolo. Da, da, așa a spus și nu s-a sfiit nicio clipă. Nu i-a fost rușine de bunicile pângărite de ruși și nici de bunicii duși în lagăre de concentrare, înfometați, bătuți sau uciși pur și simplu. Nu! Cum să-i fie? Despre masacrul de la Fântâna Albă, niciun cuvânt. Absolut nimic. Dacă va spune că românii s-au împușcat singuri, iar rușii au încercat să-i oprească, să nu ne mirăm prea tare. Nu a ezitat să țină discursuri de inspirație legionară și nici nu s-a temut prea tare să facă salutul nazist/legionar la ieșirea de la audieri. Umblă înconjurat de forțe paramilitare și răspunde doar la întrebările comode ale ziariștilor. Când ceva nu-i convine, închide pur și simplu ochii și dă a silă din mână. Era supărat și pe America înainte de venirea lui Trump la putere. Imediat s-a sucit și a început să vânture teoria oamenilor plătiți de Soros.

În ciuda dovezilor copleșitoare, în numele democrației, ne cere pur și simplu să-l lăsăm să candideze. Păi la fel a cerut și a obținut și Hitler. Vrem asta din nou? Ce fel de democrație ar mai fi și asta, când un personaj inedit, cu accente conspiraționiste, derapaje identitare și idolatrizare deschisă a regimurilor opresoare ar ajunge la putere?

Mulți nu cred că Georgescu poate deveni un mic Hitler. Întrebarea nu este dacă poate sau nu, ci dacă ne putem permite riscul ca el să pună mâna pe putere. Rolul unui președinte nu este limitat, așa cum am putea crede. O forțare a limitelor Constituției, desigur, i-ar putea permite aducerea în Guvern a unei persoane precum Horațiu Potra.

Ce spuneți de Potra ministrul Apărării sau ministrul de Interne? Sunt părți din armată, din Poliție sau din Servicii care nu ar avea nicio ezitare să-l slujească pe Potra. Unii l-au votat pe Georgescu și îl așteaptă pe Potra să le fie șef. Mai putem vorbi despre democrație în aceste condiții? Credeți că Potra, omul înarmat până-n dinți, va ezita să ne arunce în brațele rușilor sau ale ungurilor, dacă i s-ar cere? Ne-ar vinde pe doi lei. Amintiți-vă numai cum a procedat cu mercenarii pe care i-a dus în Congo! A trebuit să intervină statul român să-i repatrieze, Potra și-a pus valizele cu bani în seif și dus a fost.

Democrația nu se face cu violență. Democrația are nevoie de reguli care să fie respectate, are nevoie de o Constituție care să fie recunoscută și de oameni care să pună legile în aplicare fără ezitare sau discriminare. Are nevoie de oameni vigilenți care să miroasă și să oprească dictatorii, nebunii sau nevolnicii intelectual. Realitatea ne-a arătat, de-a lungul timpului, că unii dintre cei numiți mai sus au ajuns să conducă țara, dar nu putem experimenta la infinit, mai ales atunci când lucrurile sunt extrem de clare și de limpezi. Unele hotărâri ale instituțiilor statului ni se pot părea nedrepte, dar asta nu înseamnă că trebuie să arzi țara întreagă. Nu dai foc la casă din cauză că bărbatul vine beat acasă sau soția te-a înșelat, din simplul motiv că lași copiii fără acoperiș deasupra capului. Mult mai facil este să scapi de împricinat. Așa și în cazul nostru: nu punem la conducere un adulator de ruși, ci încercăm, până reușim, să facem curat în rândul clasei politice.

Publicitate și alte recomandări video