Cămătarii cu legea în mână de la Iași: dobândă de 432% pe an, de 50 de ori mai mare ca la bancă. Pățania unui ieșean – un proces care te umple de revoltă
Intrat în malaxorul unor cămătari legali, IFN, un ieșean a ajuns să fie executat silit pentru o sumă de patru ori mai mare decât cea împrumutată. A apelat la justiție, apreciind că în contractul pe care îl semnase fuseseră incluse clauze abuzive. Faptul că a fost apărat de o casă de avocatură cunoscută nu l-a ajutat să câștige în fața judecătorilor pășcăneni. Își pune acum speranțele în apel.
În iulie 2023, Andrei B. a împrumutat de la Credius IFN SA o sumă de 3.500 de lei. Clientul a primit de fapt doar 3.000 de lei, întrucât 500 de lei a fost doar comisionul de analiză a dosarului. Banii trebuiau returnați în decurs de doi ani, dobânda nominală fiind de 150% pe an. Rata lunară de 465 de lei făcea ca de fapt dobânda anuală efectivă să se ridice la 432,48% anual. Pe scurt, pentru cei 3.000 de lei primiți, trebuia să returneze pe parcursul a doi ani 11.160 de lei. Dacă nu o făcea, creditorul îi putea aplica o dobândă penalizatoare de 0,42% pe zi. Ieșeanul nu a plătit, iar în decembrie, Credius IFN a cesionat creditul unei alte societăți, Finpro IFN SA. La acea dată, restanța era de 2.535 lei. De atunci a început coșmarul.
De la 3.000 lei primiți, executare silită pentru 14.062 lei
În februarie 2024, Finopro IFN a declarat scadența anticipată a creditului, somându-l pe Andrei B. să achite întreaga sumă de peste 11.000 lei. Notificarea s-a întors însă cu mențiunea „Nimeni să semneze”. Ca urmare, Finopro IFN a apelat la instanță, iar Judecătoria Pașcani a încuviințat în septembrie 2024 executarea silită a debitorului pentru suma de 14.062 lei, reprezentând datoria, dobânda remuneratorie, dobânda penalizatoare și cheltuielile de executare silită.
A fost rândul lui Andrei B. să se adreseze instanței, contestând executarea silită și cerând judecătorilor să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale și să le anuleze. Ieșeanul se referea la clauza referitoare la comisionul de analiză, la cea privitoare la dobânda anuală efectivă (DAE) și la dobânda penalizatoare. El a aprecizat că cei 500 de lei plătiți drept comision de analiză reprezentau de fapt o dobândă mascată, al cărei cuantum era disproporționat față de volumul și complexitatea documentației analizate. Mențiunile referitoare la dobânda anuală efectivă de 432,48% fuseseră redactate în contract într-o formă care nu-i permisese să înțeleagă exact cât va avea de plătit. Dobânda penalizatoare era excesivă și nu se justifica prin prejudiciul suferit de IFN. Caracterul abuziv al clauzelor era dat și de faptul că nu avusese posibilitatea de a le negocia. Contractul era unul standard, pe care trebuise să-l semneze ca atare.
Vestiții avocați de la „Cuculis și Asociații” nu l-au ajutat cu nimic
De cealaltă parte, pentru creditor, lucrurile erau clare. Toate costurile fuseseră precizate de la bun început, iar Andrei B. semnase contractul fără obiecțiuni. Nu se putea renunța la DAE, pentru că aceasta îngloba toate costurile. O eliminare a ei ar fi însemnat ca societatea financiară să nu primească nimic în schimbul banilor acordați ca împrumut. Dobânda penalizatoare era justificată de faptul că debitorul nu plătise nimic din credit. Nivelul ei era prevăzut expres în contract, iar nivelul său nu îl depășea cu mult pe cel al dobânzii curente. Legea îi acorda lui Andrei B. dreptul de a se retrage din contract în termen de 14 zile de la semnare, dacă aprecia că ceva era în neregulă.
În instanță, Andrei B. a fost reprezentat de Cuculis și Asociații, o societate de avocatură cunoscută din București. Faptul nu pare să-l fi ajutat prea mult.
Conform legii, pentru ca o clauză să fie considerată ca abuzivă, ea trebuie să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, iar impunerea ei să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prima condiție era evident îndeplinită. Andrei B. nu putuse influența niciuna dintre clauzele contractului, nu avuseseră loc niciun fel de discuții și nici nu fuseseră prezentate oferte alternative. Faptul că Andrei B. se putea adresa altei instituții financiare nu echivala cu negocierea.
„Chiar dacă respectivele clauze au putut fi cunoscute de către consumator de la momentul încheierii contractului, acest lucru nu este suficient pentru a înlătura lipsa negocierii, în condițiile în care consumatorul nu a avut posibilitatea efectivă de a influența conținutul respectivei clauze, putând doar să refuze încheierea contractului”, au arătat judecătorii.
Toate speranțele, în Apel
Pe de altă parte, comisionul de analiză nu putea fi considerat drept abuziv. El este precizat în mod expres în lege, deci putea fi perceput. Fusese menționat clar în contract, în sumă fixă, deci Andrei B. știuse clar ce își asumă. Și dobânda anuală efectivă fusese menționată clar ca procent în contract, astfel încât clientul avusese posibilitatea de a o compara cu ofertele altor IFN-uri sau bănci. Perceperea unei dobânzi penalizatoare în cazul neîndeplinirii angajamentelor asumate era și ea firească. Legea impune ca nivelul ei să nu-l depășească cu mai mult de trei procente pe cel al dobânzii curente. Or, dobânda curentă era de 150%, iar cea penalizatoare, de 150,87% anual, deci și această condiție era îndeplinită. „Față de cele arătate, instanţa apreciază că executarea silită este legală. Aşadar, instanţa va respinge atât cererea de chemare în judecată privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, cât şi contestaţia la executare”, au conchis magistrații Judecătoriei Pașcani. Apelul declarat de Andrei B. a intrat pe rolul Tribunalului joi, nefiind încă stabilit primul termen de judecată.
Publicitate și alte recomandări video