Într-o casă cu doar două camere locuiesc 7 persoane: mama (Somna Măcinoi), tatăl (Brighiu Neculai), bunica şi cei patru copii (Cristian, David Ionuţ, Dragoş Ştefan, Gabriel Vlad). Trei dintre băieţi sunt încă la şcoală, în clasele I, a II-a şi a VI-a. Cel mare a terminat gimnaziul, însă nu a mai avut posibilitatea de a continua, chiar dacă şi-a dorit să meargă la liceu.

Fără ajutor social

Singurele venituri ale familiei Măcinoi sunt alocaţiile copiilor şi ceea ce câştigă din munca la zi. Părinţii pleacă în fiecare an să lucreze la ferma din Vereşti, la tăiat, la curăţat via sau la săpat. Primăvara, vara şi toamna încearcă să aibă un venit din munca la fermă, însă e un câştig de moment, nu unul stabil. În plus, din venitul pe care îl obţin acolo, plătesc o maşină care îi duce şi îi aduce zilnic.

Pentru a se putea descurca în ceea ce priveşte cheltuielile, l-au luat la fermă şi pe băiatul din clasa a VI-a la muncă şi din această cauză a rămas repetent. Ajutorul dat părinţilor l-a costat un an de şcoală, pentru că el ar fi trebuit să fie acum în clasa a VII-a, alături de colegii lui.

În mod normal, o familie într-o asemenea situaţie dificilă ar fi trebuit să primească ajutor social de la Primărie. Însă, faptul că au fost plecaţi la fermă şi au încercat să îşi facă un rost în viaţă, i-a costat refuzul Primăriei, care a considerat că nu au nevoie de ajutor social.

Când nu sunt plecaţi la Vereşti, Somna şi Neculai se mai duc la lucru cu ziua, însă tot nu este suficient pentru a acoperi toate cheltuielile şi pentru a-şi asigura un trai decent. În plus, bunica suferă de probleme cardiace şi trebuie să îi asigure şi ei medicaţia costisitoare, pentru că nu are pensie.

Acoperişul uzat nu îi mai apără de ploaie

Casa în care locuieşte familia Măcinoi pare că a fost lăsată pe pământ doar pentru a-i feri de vânt, fiindcă termenul confort nu poate exista în această situaţie. Nici măcar acoperişul nu-i mai apără de ploaie, pentru că este construit dintr-un azbest vechi, ce s-a uzat odată cu trecerea anilor. Primăria le-a asigurat termopane şi, astfel, frigul se simte puţin mai greu, însă în zilele ploioase, familia se roagă să nu intre apa în cele două camere.

Sunt şapte persoane care dorm pe patru paturi în două camere, iar în aceste două camere trebuie să gătească, să mănânce, iar copiii să îşi facă temele. Paturile sunt vechi, iar peste păturile şi pernele pe care le folosesc timpul a trecut necruţător. Ar fi de prisos să spunem ce mare nevoie ar avea aceşti oameni de pilote, perne şi lenjerii noi.

Nici măcar nu au un birou unde băieţii şi-ar putea face temele. Când am ajuns, l-am găsit pe unul dintre copii încercând să scrie pe un scaun uzat de bucătărie, lângă sobă. Era printre singurele scaune bune din toată casa. Mama lui, eleva bună în urmă cu mulţi ani, încerca să îl ghideze şi să îi explice.

Fără apă şi curent electric

Pentru că nu au acte pe casă, nu şi-au putut trage curent, însă chiar dacă ar fi avut acte, nu le-ar fi ajuns banii pentru asta. Au primit conexiune la electricitate de la un vecin, pentru a putea aprinde măcar două becuri în casă, dar nu au mai putut plăti factura la curent şi acum stau la lumânare sau la focul care arde în sobă, cu vreascuri şi crengi adunate cine ştie de pe unde, pentru că nu au suficiente lemne pentru iarnă. Pentru că nu au posibilitatea de a-şi face acte pe casă, singura variantă ar fi panourile solare, însă sunt costisitoare şi familia Măcinoi nu şi-ar permite niciodată o asemenea achiziţie.

Casă se află pe vârful dealului şi nu au acces la apă. O cară de la sute de metri cu coromâsla, adică folosesc o bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu crestături, de care atârnă găleţile, şi care se poartă pe umeri, fie iarnă sau vară, frig sau cald, noroi care ajunge până la glezne sau zăpadă care trece de brâu. Este singura modalitate prin care îşi pot asigura necesarul de apă.

Somna spală hainele copiiilor la mână, fiindcă nu au avut posibilitatea de a-şi achiziţiona o maşină de spălat. Chiar dacă le este greu să care apă de atât de departe, o maşină de spălat manuală ar scăpa-o de o grijă pe mamă.

Mâncarea o pregătesc afară, pe soba aflată într-un fel de magazie improvizată. Nu au aragaz unde ar putea găti şi se descurcă aşa cum pot cu soba de afară, chiar dacă abia le ajung lemnele pentru încălzirea celor două camere. Nu au reuşit să pună nimic deoparte pentru iarnă şi din puţinii bani pe care îi au vor fi nevoiţi să îşi cumpere alimentele necesare.

Rudele din curte

În curtea casei este amplasat un container adus de Primărie. Unchiul Somnei Măcinoi locuieşte acolo de ani buni şi împarte aceeaşi curte cu restul familiei. Tot în aceeaşi curte, puţin mai în spate, se mai află o construcţie dărăpănată, cu o singură cameră, în care stă băiatul unchiului. Sunt nouă persoane care stau fără apă, fără curent, fără electrocasnice de bază, cu puţine lemne şi cu grija zilei de mâine.

Cum putem să îi ajutăm

Cei care doresc să sprijine această campanie, cu orice sumă de bani, fie ea mai mică sau mai mare, sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii, la telefon 0232/271 271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre contracte de sponsorizare, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, şi prin fax sau email. Totodată, şcoala coordonatoare a deschis un cont bancar special pentru această campanie. Titularul este „Şcoala Gimnazială Dolheşti”, cod fiscal 17150231, cont RO02BRDE240SV65862922400, deschis la BRD, agenţia ANASTASIE PANU IAŞI. 

Ziarul de Iaşi organizează de peste 15 ani  Campania de Crăciun prin care ajută copiii şi familiile dintr-un sat cu nevoi. Anul acesta am ales satul Pietriş, locul unde am găsit 100 de şcolari şi copii de grădiniţă care au nevoie de câteva motive în plus pentru a zâmbi. Le vom cumpăra ghete îmblănite, mănuşI, căciuli şI fulare călduroase. În limita fondurilor, le vom lua geci groase, de iarnă, şI alte obiecte de îmbrăcăminte. Am stat de vorbă cu ei şi am aflat că îşi doresc rechizite şi cărţi pentru a putea să înveţe. Sunt copii dornici să absoarbă cât mai multă informaţie şi să devină adulţi responsabili, însă pentru asta trebuie să aibă şi condiţii.

Şcoala în care învaţă are multe lipsuri, începând cu rechizitele, precum caiete, creioane, carioci şi altele necesare, până la dispozitive electronice pentru desfăşurarea orelor într-un format cât mai actual. Au nevoie de laptop, videoproiector, sistem audio şi tablă uşor manevrabilă.

Cine s-a alăturat campaniei

Prof. univ. dr. Dan Caşcaval, rectorul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi susţine în fiecare an campania noastră. Poveştile copiilor şi familiilor implicate în Campania de Crăciun îl sensibilizează, iar el aduce mereu un gând bun şi o urmă de speranţă pentru aceştia. Anul acesta a donat 500 de lei.

T.V. a donat 2.000 de lei. Este o doamnă care a fost impresionată de campania ziarului şi vrea să fie alături de copiii din Pietriş.

Despre campania ZDI, citiți AICI

Bogdan Radu Balanişcu a donat 1.000 de lei pentru prichindeii din Pietriş. „Am răspuns cu bucurie invitaţiei lansate de Ziarul de Iaşi, care şi-a propus să aducă pe chipurile mai multor copii un zâmbet, în apropierea sărbătorilor. Această campanie, devenită o tradiţie, ne reaminteşte că cel mai frumos mod de a sărbători Crăciunul este dăruind şi având grijă de cei de lângă noi. Îi încurajez pe toţi colegii din politica şi administraţia ieşeană să ia parte la această iniţiativă, fiind conştienţi că împreună, într-un număr cât mai mare, putem să redăm prichindeilor din Pietriş bucuria sărbătorilor de iarnă. Îi felicit pe jurnaliştii Ziarului de Iaşi pentru faptul că, an de an, sunt promotorii binelui şi îi asigur de toată susţinerea mea şi în viitoarele demersuri”, a precizat Bogdan Radu Balanişcu.

Constantin Adăscăliţei, managerul grupului de firme Trident, i-a ajutat pe cei 100 de copii cu 1.500 de lei. „Ca în fiecare an, mă alătur acestei iniţiative a Ziarului de Iaşi. Sprijiniţi şi îndrumaţi prin educaţie aceşti copii cu nevoi astăzi şi vor fi mult mai determinaţi pentru a se integra în societatea de mâine”, a declarat Constantin Adăscăliţei. Acesta este şi vicepreşedinte al Federaţiei Române de Karate Tradiţional, care a atins performanţe cu foarte mulţi tineri prin educaţie şi disciplină sportivă.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să sprijine această campanie, cu orice sumă de bani, fie ea mai mică sau mai mare, sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii, la telefon 0232/271 271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre contracte de sponsorizare, care sunt necesare în aceste situaţii şi care pot fi transmise, la cerere, şi prin fax sau email. Totodată, şcoala coordonatoare a deschis un cont bancar special pentru această campanie. Titularul este „Şcoala Gimnazială Dolheşti”, cod fiscal 17150231, cont RO02BRDE240SV65862922400, deschis la BRD, agenţia ANASTASIE PANU IAŞI.

Lista onorabilă a donatorilor 

• Prof. univ. dr. Dan Caşcaval, rectorul TUIASI – 500 lei
• T.V. – 2000 lei
• Bogdan Radu Balanişcu – 1.000 lei
• Constantin Adăscăliţei – 1.500 lei
• Moldova Center – 5.000 lei
• M.S.V. – 2.000 lei
• Nicolaie Ivanciu – 1.000 lei
• Marian Şerbescu – 500 lei
• Vlad Ciobanu – 500 lei
• Anonim – 200 lei
• Anonim – 250 lei
• Viorel Blăjuţ, managerul Spitalului „Sfântul Sava” din Iaşi – 7.000 lei