CAMPANIE ZDI: Fii Moş Crăciun pentru ”piticii” din Lungani! Aflați ce copii minunați sunt
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

CAMPANIE ZDI: Fii Moş Crăciun pentru ”piticii” din Lungani! Aflați ce copii minunați sunt

GALERIE
_DAN6327_DAN6248_DAN6243_DAN6250_DAN6259_DAN6260_DAN6264_DAN6270_DAN6272_DAN6300_DAN6306_DAN6309_DAN6316_DAN6351_DAN6344
  • _DAN6327
  • _DAN6248
  • _DAN6243
  • _DAN6250
  • _DAN6259
  • _DAN6260
  • _DAN6264
  • _DAN6270
  • _DAN6272
  • _DAN6300
  • _DAN6306
  • _DAN6309
  • _DAN6316
  • _DAN6351
  • _DAN6344
- +

Vă invităm la campania de Crăciun, să punem mână de la mână şi să luăm fulare, mănuşi şi ghetuţe pentru cei 84 de copii de la Şcoala cu clasele I-IV din Lungani, comuna Voineşti.

Ca să ajungi în satul Lungani, din comuna Voineşti, ai de mers, pe un drum pietruit, câţiva kilometri prin câmp. Doar indicatorul de la strada principală îţi spune că la capătul drumului vei găsi o aşezare de oameni. Casele sunt răsfirate pe dealuri şi prin văi, de parcă Dumnezeu a aruncat, ca dintr-o desagă, oamenii acolo, iar aceștia au prins, cumva, rădăcini. Şcoala cu clasele I-IV din Lungani e şi ea pe una dintre coline şi acolo dai şi de o bucăţică de asfalt. Ţine exact cât este curtea instituţiei de învăţământ, iar cei 84 de prichindei ai şcolii şi-au făcut aici, din deal în vale, patinoar.

Trei dintre ei, ieşiţi în pauză doar în nişte pulovere subţiri, se fugăresc prin zăpada de un deget. Sunt roşii în obraji şi nu par să fie deranjaţi prea tare de frig. Au învăţat să-l îndure, căci dimineaţa, până apucă sobele vechi să se încălzească, buzele le sunt vineţi de frig. Abia pe la ora 10 dacă se încumetă să renunţe la geci şi fulare. Sălile de clasă sunt largi şi încăpătoare, iar cadrele didactice le-au ornat cum au putut mai bine. Iarna, însă, clasele mari devin un chin, iar sobele, chiar şi umplute cu lemne, reuşesc cu greu să-i dezmorţească pe pitici.

La 16 ani, mamă pentru cei trei fraţi

La grădiniţă, aflată în ultima sală a clădirii, copiii sunt strânşi la mesele micuţe şi aşteaptă ca educatoarea, Iosefina Ciubo­tariu, să treacă pe la fiecare dintre ei. Aceasta lucrează de aproape 30 de ani în învăţământ, la Şcoala din Lungani, iar acum are grijă de prichindeii primilor ei elevi. În două cutii de carton, nu mai mari de două sau trei palme, şi pe o măsuţă mică sunt strânse singurele lor jucării. Sunt vechi şi roase şi parcă prea puţine pentru a ajunge pentru fie dintre ei, dar sunt mai multe decât au acasă. „Pe tatăl lui Ştefan l-am avut şi pe el la şcoală şi atât de bine seamănă cu tatăl lui, că în primele zile i-am zis Dănuţ. Pe cei mai mulţi dintre părinţii copiilor de aici i-am avut în clasă“, îmi spune educatoarea zâmbind larg, ca o bunică fericită că poate să-şi aştepte în fiecare zi nepoţii.  

Astăzi (n.r. 7 decembrie) multe dintre locuri sunt însă goale. Câţiva dintre copii au răcit, ori părinţii nu s-au încumetat să-i lase să înfrunte frigul de afară tocmai din capătul satului. Chiar şi aşa, în ciuda distanţei mari, cei mai mulţi dintre prichindeii şcolii înfruntă gerul şi zăpada pentru cornul şi pentru laptele pe care-l primesc aici. De multe ori învăţătoa­rele sunt nevoite să-l dea mai repede, căci mulţi nu au mâncat acasă. Le mai aduc cadrele didactice uneori, din buzunarul lor, covrigi sau dulciuri din oraş, iar atunci, pentru copii, pare că-i sărbătoare. Părinţii îşi permit mai rar să-i răsfeţe pe cei mici, pentru că, pentru cei mai mulţi, singura sursă de venit sunt alocaţiile copiilor sau ajutoarele de la primărie. Cei care au însă peste un hectar de teren, singura sursă de bani este din agricultură sau dacă mai lucrează cu ziua prin sat la persoanele mai înstărite.

Cele câteva mame pe care le-am găsit la şcoală au câte un copil sau doi aproape în fiecare clasă, şi poate unul sau doi şi la Şcoala din Voineşti, unde continuă cu clasele V-VIII şi apoi, dacă părinţii îşi mai permit, şi liceul. Fiecare dintre părinţi are câte o problemă, fiecare dintre ei are câte o poveste care îţi trezeşte noduri în stomac şi-ţi face pielea să se strângă. Întrebaţi care sunt familiile cu cele mai mari probleme, lista pare că nu se mai termină. Un puhoi de voci îmi indică tot felul de nume. „Pe vale e o familie părăsită de mamă. Se cresc copiii ăia unii pe alţii, pentru că tatăl este plecat mereu la muncă. Mamă le este fata cea mare, de 16 ani. Ea le face mâncare şi-i îngrijeşte“, îmi spune una dintre mame.

Alta îmi povesteşte de o familie cu nouă copii, alta de una fără curent sau care stau îngrămădiţi în una sau două camere. Începi să te întrebi dacă nu cumva Dumnezeu şi-a vărsat aici năduful pe oameni, iar păcatele lumii întregi nu au fost puse în cârca oamenilor din Lungani. Soarele începe să se vadă printre nori şi să răzbată, prin ferestre, până în clase. În bănci copii stau însă tot cu gecile pe ei ori trag mânecile până peste degete.

Două clase într-o singură sală

La grădiniţa amenajată într-o singură cameră vine şi un copil cu autism. Ar avea nevoie de ajutor specializat, dar educatoarea, doamna Iosefina, încearcă să-l înveţe pe băieţel cum poate. În primele săptămâni nu-l putea să-l lase nicio clipă pentru că plânge de fiecare dată când ieşea din clasă. Acum s-a obişnuit însă cu ceilalţi copii, a început să mai vorbească, chiar dacă stă retras într-un colţ de cameră. Mai are încă trei fraţi acasă, iar singurele surse de venit ale părinţilor sunt alocaţiile sau ce mai câştigă, sezonier, din agricultură. Nu au o casă a lor şi stau la părinţi, înghesuiţi în câteva camere. În celelalte clase stau copiii din I-IV. În două dintre ele, pentru că nu sunt destui elevi, se învaţă la simultan.

La clasa I se face lucru manual, iar cei de-a III-a fac nişte exerciţii la Limba Română. Învăţătoarea se împarte între copii, împarte orele în jumătate şi încearcă să nu-l lase pe nici unul dintre ei să rămână în urmă. Cumva, reuşeşte să respecte programa, chiar dacă uneori este nevoită să mai rămână o oră în plus. O altă învăţătoare este din Iaşi şi zilnic face naveta. Acesta este al treilea an în care predă aici şi, idiferent de vreme, în­cearcă să ajungă mereu la ore. S-a întâmplat să mai întârzie în zilele în care zăpada s-a aşternut prea gros, ori când gerul muşca prea tare şi din oţelul maşinilor, dar mereu ajungea la prichindeii din Lungani, care încă mai au puterea să zâmbească chiar şi atunci când singura lor masă sigură este bucata de pâine şi cutia de lapte primite la pauza mare.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să ajute în această campanie sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga, nr.35. Mai multe detalii la telefon:0232/271 271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre numărul de cont de trezorerie de care aparţine şcoala din satul Lungani, dar şi despre eventualele contracte de sponsorizare tip, în dublu exemplar, care sunt necesare în aceste situaţii și care pot fi transmise, la cerere, chiar şi prin fax. Din banii strânşi, „Ziarul de Iaşi“, împreună cu reprezentanţii şcolii, va cumpăra ghetuţe, fulare şi mânuşi. În cazul în care vor mai rămâne fonduri, ele vor fi donate şcolii pentru achiziţia de materiale didactice necesare. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Spiritul critic se află în moarte clinică

Alexandru LĂZESCU

Spiritul critic se află în moarte clinică

Scepticismul, spiritul critic sunt în pragul extincţiei într-un peisaj în care conformismul, alinierea cuminte la abordările predominante ale momentului sunt în ascensiune rapidă.

Filmuletul zilei

opinii

Iaşul marilor Uniri în viziunea lui Victor Bejan

Nichita DANILOV

Iaşul marilor Uniri în viziunea lui Victor Bejan

Având o astfel de istorie în spate, cartea-album este document îmbibat cu dragoste faţă de Iaşi şi România, un imn închinat istorie dulcelui Târg, menit să echilibreze, prin atmosfera şi sentimentele pe care le degajă, acele atitudini şi acele cărţi ce privesc istoria noastră dintr-un unghi din ce în ce mai derizoriu.

Efecte şi reacţii

Dana ȚABREA

Efecte şi reacţii

Nu numai că „Jocul de-a măcelul” de Eugen Ionescu pare să anticipe reacţiile oamenilor pe timp de pandemie, dar cei de la Teatrul Studenţesc Thespis au avut inspirata idee de a realiza un spectacol. Până la urmă, e spectacolul vieţilor noastre de aproape un an de zile. Cine şi-ar fi imaginat că o viaţă comună, normală, aşa cum am avut până la izbucnirea pandemiei de Covid ar putea fi dezideratul vremurilor pe care le traversăm?

2+2=4 pastile media

Michael ASTNER

2+2=4 pastile media

Orice şedere a mea la ţară înseamnă şi un fel de cură mediatică de detelevizare, în sensul că timp de două-trei săptămâni ori chiar timp de două luni nu mă uit la televizor. Desigur, mă mai „dau” pe net, da. Dar în principiu legătura mea cu ţara se face prin intermediul radioului. Care radio merge non-stop cât îs în casă (inclusiv noaptea, când dorm), iar asta invariabil pe RRA. În principiu, pot s-o spun, sunt mulţumit de mixul oferit dintre ştiri şi muzică etc.

pulspulspuls

Pe senatoarea Baubau de la Iaşi ştim bine că o ştiţi. Dar pe mama ei?

Pe senatoarea Baubau de la Iaşi ştim bine că o ştiţi. Dar pe mama ei?

Câteva informaţii pe azi şi despre noii aleşi ai ieşenilor mai puţin cunoscuţi publicului în ce priveşte viaţa lor privată. 

Caricatura zilei

Cerere

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.