Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Când începeau să vină americanii…

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Intenţionez să revin asupra cărţii, mai ales că autorul aduce în multe privinţe o perspectivă nouă, graţie şi investigaţiilor pe care le-a făcut în arhive, inclusiv în arhivele Securităţii. Pe de altă parte, unele pagini ale cărţii au un rol asemănător madlenei proustiene declanşând, aşadar, mecanismul rememorărilor.

Recent apăruta carte a istoricului Bogdan Jitea, Cinema în RSR. Conformism şi disidenţă în industria ceauşistă de film (Polirom), este o cercetare amplă, insistând asupra marelui proiect al Conducătorului - „epopeea naţională”, dar abordând o mulţime de alte aspecte, legate de cenzură, de imixtiunea forurilor de partid, de atitudinea Securităţii, de formele de rezistenţă pe care le-au încercat unii cineaşti etc. Intenţionez să revin asupra cărţii, mai ales că autorul aduce în multe privinţe o perspectivă nouă, graţie şi investigaţiilor pe care le-a făcut în arhive, inclusiv în arhivele Securităţii. Pe de altă parte, unele pagini ale cărţii au un rol asemănător madlenei proustiene declanşând, aşadar, mecanismul rememorărilor. Fireşte, n-am nici o amintire de la proiecţiile cu Dacii, Columna sau Mihai Viteazul pentru simplul motiv că nu mergeam la astfel de filme. Le-am văzut totuşi ulterior, din curiozitate, la televiziune şi toate relele mele aşteptări au fost confirmate. În schimb, am fost entuziasmat de filme precum Reconstituirea ori Croaziera pe care, ca un cinefil adevărat care se respectă, le-am văzut în sălile de cinema.

Dar amintirile se pot ivi atunci când te aştepţi mai puţin. La începutul cărţii, Bogdan Jitea prezintă, sintetic, anii de relativ dezgheţ de după perioada stalinistă, în speţă finalul epocii Dej şi începutul epocii Ceauşescu. Aflăm astfel că primele două filme americane au rulat pe ecranele româneşti, după o foarte lungă întrerupere, în 1957; cele două filme sunt Sarea pământului şi Stan şi Bran studenţi la Oxford. Despre Stan şi Bran studenţi la Oxford (A Chump at Oxford) îmi amintesc perfect că l-am „vizionat” cu delicii şi chiar că m-am dus să-l văd de mai multe ori. Filmul avusese premiera în 1939 şi a fost nevoie de aproape două decenii ca să ajungă în România… Despre celălalt film n-am absolut nici o amintire şi sunt convins că nu l-am văzut. Şi asta nu fiindcă ar fi fost nepotrivit pentru băiatul de 11 ani care eram atunci; cred, mai curând, că auzisem că e un film cu teză, precum multe dintre filmele sovietice care rulau în acele vremuri în România. L-am văzut acum, pe internet: da, e un film tezist, aproape realist-socialist, dar e făcut bine şi are o incontestabilă forţă de impact. E vorba de o grevă a minerilor de origine mexicană care lucrează într-o mină din SUA, sunt discriminaţi, protestează, iar când sunt puşi în situaţia să înceteze greva, soţiile lor preiau ştafeta, preiau şi revendicările minerilor la care adaugă propriile lor revendicări. Nu degeaba filmul este considerat de criticii „angajaţi” un film feminist, anticapitalist şi antiimperialist. Asta explică de ce puterea comunistă l-a ales drept primul film american care merita să fie proiectat în România. Sarea pământului (Salt of the Earth) a fost realizat în 1954 de regizorul Herbert J.Biberman (1900-1971) după un scenariu de Michael Wilson (1914-1978). Ambii realizatori erau în colimatorul Comisiei pentru activităţi antiamericane. Bănuit a fi membru al partidului comunist american (cu siguranţă că era), Biberman a avut de tras, fiind pus - era perioada maccarthysmului - pe o listă neagră. Totuşi, filmul a avut premiera în SUA în luna martie 1954, în Mexic în toamnă, iar în Franţa în anul următor.

Încă din epoca Dej încep coproducţiile şi „schimburile de experienţă” între cineaştii români şi cei occidentali. În 1962 este organizată o Gală a filmului american, cu care ocazie vin la Bucureşti producătorul Frank McCarthy, precum şi actorii Jack Lemmon şi Shirley MacLaine. Atunci să fi intrat oare în cinematografele noastre filmul Apartamentul, care îi avea drept protagonişti pe cei doi uriaşi actori? Apartamentul (The Apartment) a fost un mare succes în România, îmi amintesc sala plină până la refuz, ceea ce nu era de mirare - filmul fusese un triumf şi în Statele Unite (luase vreo şase premii Oscar). Regizor era celebrul Billy Wilder, iar scenariul era semnat de colaboratorul său apropiat, scenaristul I.A.L. Diamond (1920-1988), născut aici la noi, la… Ungheni! Shirley MacLaine devenise, fără să vrea, un personaj important în timpul faimoasei vizite din 1959 a lui Nikita Hrusciov în Statele Unite. Printre altele, oaspetele sovietic a fost dus să viziteze Hollywood-ul şi întâmplarea a făcut să asiste la turnarea unei scene din filmul Can-Can, cu Shirley MacLaine în rolul principal. Nikita Sergheievici a fost profund dezgustat de ceea ce vedea şi a declarat presei că în nici un caz femeile sovietice n-ar accepta să-şi dea fustele peste cap. Nu ştim însă ce credeau despre asta femeile sovietice.

Bogdan Jitea aminteşte şi alte nume mari - producători, regizori, actori (Jean Negulescu, Orson Welles etc.) invitaţi în România în ideea că s-ar fi putut astfel pune la cale viitoare coproducţii. Printre ei şi Kirk Douglas, care a venit la Bucureşti în 1966. Şi iată cum se potrivesc uneori lucrurile. Făceam pe atunci periodic câte o „cură” de capitală, prilej să-mi administrez totodată şi o „cură” de spectacole teatrale. M-am dus, astfel, să văd - la Teatrul de Comedie - fabuloasa montare a lui David Esrig cu Troilus şi Cresida. O distribuţie de vis: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Mircea Albulescu, Mihai Pălădescu etc. Graţie unui prieten actor, aveam locuri chiar în faţă. Întorc capul şi pe cine văd în rândul din spatele nostru - pe Kirk Douglas însoţit de o doamnă distinsă (era soţia lui). Alături de ei, pe post de ghid şi translator, era un tânăr înalt, cu tenul măsliniu, ochi negri migdalaţi, păr tuns scurt, foarte volubil, extrem de dezinvolt. Peste doi ani, când îmi satisfăceam - după terminarea facultăţii - serviciul militar, l-am reîntâlnit (şi i-am aflat numele) pe tânărul brunet şi dezinvolt, şi el proaspăt licenţiat (făcuse secţia de Engleză la Bucureşti): era scriitorul Petru Popescu, care mi-a devenit, în cei câţiva ani până la plecarea lui definitivă din România, prieten.

N-ai ce să faci, trebuie să dai dreptate clişeului: lumea e mică…

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri