Când pleci din familie și te muți la casa ta? Frustrările tinerilor în căutare de rost în viață – explicațiile unui psihoterapeut ieșean

Realitatea este că drumul de la viața de student la cea de adult independent nu este nici ușor, nici liniar. Piața muncii este competitivă, presiunile sociale sunt apăsătoare, iar responsabilitățile devin din ce în ce mai multe. Această tranziție nu este doar profesională, ci și psihologică, implicând schimbări profunde în identitatea tinerilor, în încrederea lor în sine și în felul în care își percep viitorul. Tinerii de azi se confruntă cu diverse provocări în această etapă, parte din ele fiind detaliate și într-un articol „Ziarul de Iași” anterior.

Piața muncii îți cere experiență, dar nu ți-o oferă

 Una dintre cele mai mari frustrări ale tinerilor absolvenți este reprezentată de cerința de experiență în anunțurile de angajare. După ani de studii și examene, mulți tineri descoperă că diplomele lor nu sunt suficiente pentru a-i convinge pe angajatori. Majoritatea locurilor de muncă destinate începătorilor cer minimum 1-2 ani de experiență, ceea ce creează un paradox greu de depășit.

Psihoterapeutul Raluca Gînju a descris în profunzime acest fenomen, subliniind frustrarea resimțită de tinerii absolvenți atunci când se confruntă cu o astfel de situație de criză, și nu numai.

„Mulți sunt refuzați încă din start, iar sentimentul de inutilitate și descurajare se instalează rapid. Mulți simt că sunt prinși într-un cerc vicios: nu pot obține un job fără experiență, dar nici nu pot dobândi experiență fără un job. În lipsa unei oportunități clare, unii aleg să accepte joburi sub calificarea lor, ceea ce poate aduce o scădere a stimei de sine. Alții, neavând alternative, continuă să trimită CV-uri fără succes, ceea ce duce la frustrare, anxietate și creșterea neîncrederii în propria persoană”, a declarat specialistul.

„Oare mi-am ales greșit cariera?”

 Un alt moment de criză apare atunci când tinerii realizează că domeniul pe care l-au studiat nu oferă suficiente oportunități de angajare, sau pur și simplu nu li se potrivește.

„După ani de muncă și efort investit într-o anumită direcție, această descoperire poate fi descurajantă și poate aduce: regrete – «Dacă aș fi ales altceva, acum aș fi avut mai multe oportunități»; frici (de exemplu, frica de a nu dezamăgi) – «Părinții mei au investit în studiile mele, iar eu nu reușesc să îmi găsesc un job»; sau chiar îndoiala de sine, rușinea și vinovăția – «Dacă nu sunt suficient de bun? Dacă nu voi reuși niciodată? Dacă reușita din acest moment este doar o coincidență și, mai devreme sau mai târziu, își vor da seama că nu sunt suficient de competent». Această nesiguranță duce, adesea, la evitarea interviurilor, la amânarea aplicării pentru joburi sau chiar la refuzul unor oportunități, din teama că nu vor face față”, a adăugat aceasta.

Presiunea socială: când toți par să știe încotro merg, iar tu nu

 Încă un factor care amplifică frustrarea, neîmplinirea, anxietatea chiar, este presiunea socială. Atunci când prietenii și colegii par să fi făcut deja primii pași în carieră, cei care încă nu și-au găsit un job pot simți că rămân în urmă.

„Conversațiile despre salarii, experiențe la birou sau planuri de viitor pot deveni inconfortabile pentru cineva care încă nu are o direcție clară. Acest sentiment de «a fi în plus» în grupul de prieteni poate duce la izolare și la o scădere semnificativă a încrederii în sine. Presiunea este amplificată și de «modelele sociale de «succes» promovate pe rețelele de socializare. Efectele vor fi vizibile prin tendința de a face ușor compromisuri, o stare continuă de stres, încordare, nemulțumire de sine, ele putând facilita tranziția către adicții”, a subliniat psihoterapeutul.

Presiunea familială: „Când te angajezi? Când te muți la casa ta?”

 Pe lângă presiunea socială, există și așteptările părinților, care își doresc să își vadă copiii realizați profesional. Pentru mulți tineri, sprijinul financiar al familiei a fost esențial pe parcursul anilor de studii, iar momentul absolvirii vine cu presiunea de a deveni independenți financiar.

„Părinții, deși bine intenționați, pot pune involuntar o povară emoțională asupra copiilor lor, așteptându-se ca aceștia să se angajeze rapid și să aibă un venit stabil. Sentimentul de vinovăție, rușinea de a mai cere ajutor financiar sau teama de a nu-și îndeplini așteptările pot deveni factori de stres majori pentru un absolvent aflat în căutarea unui loc de muncă”, a subliniat Raluca Gînju.

Povara responsabilităților: chirie, facturi și realitatea vieții de adult

 În plus față de aceste presiuni, după finalizarea studiilor mulți tineri se confruntă pentru prima dată cu responsabilitățile financiare reale.

„Dacă până acum au locuit cu părinții sau s-au bazat pe sprijinul lor, după absolvire apare nevoia de a-și asigura un trai independent. Costurile chiriei, facturile, mâncarea și alte cheltuieli devin brusc o realitate de care trebuie să țină cont. Mulți se confruntă cu dilema de a accepta un job care nu le place doar pentru a putea acoperi aceste cheltuieli, sau de a mai rămâne o perioadă dependenți de părinți, ceea ce poate aduce un sentiment de eșec personal”, a menționat specialistul.

Cum poate fi mai ușoară tranziția de la viața de student la cea de adult

 Deși perioada de tranziție poate părea copleșitoare, psihoterapeutul Raluca Gînju consideră esențial ca tinerii să înțeleagă că nu trebuie să aibă toate răspunsurile imediat.

„Este  firesc să te simți nesigur și să ai momente de îndoială. Astfel, este important să explorezi și să nu te concentrezi doar pe găsirea «jobului ideal» Implică-te în proiecte mici, internshipuri sau cursuri care îți pot deschide perspective pe care nu le-ai considerat inițial. Un aspect important vizează evitarea comparației cu ceilalți. Fiecare persoană are propriul ritm, propriile provocări și oportunități. Deși poate părea că fostul coleg a reușit rapid să își găsească un job bine plătit, acest lucru nu înseamnă că succesul tău are o valoare mai mică. Rețelele sociale pot crea o realitate distorsionată, arătând doar rezultatele, nu și procesul din spatele acestora. Așadar, concentrează-te pe propria ta cale și stabilește obiective realiste pe termen scurt și lung!

În plus, este esențial să nu subestimezi importanța sprijinului emoțional. Fie că vorbim cu prietenii, familia sau un specialist în sănătate mintală (psiholog/psihoterapeut), exprimarea îngrijorărilor poate aduce claritate și te poate ajuta să îți gestionezi mai bine stresul. Așadar, acordă-ți timp să evoluezi, să te adaptezi și să înveți din experiențele tale!”, a conchis psihoterapeutul.

Publicitate și alte recomandări video