Când se face stadion în Iași? 3000 de oameni „murați” în Copou, la meciul Poli – Craiova

joi, 19 septembrie 2024, 03:10
2 MIN
 Când se face stadion în Iași? 3000 de oameni „murați” în Copou, la meciul Poli – Craiova

Ecourile victoriei obținute duminică de Politehnica Iași în fața Universității Craiova, 2-0 în etapa a IX-a a Ligii I de fotbal, s-au stins, gândurile fanilor, jucătorilor, antrenorilor și conducătorilor ieșeni fiind acum îndreptate spre duelul de luni, cu UTA, din runda a X-a.

Dacă meciul cu oltenii a „murit”, rapid, și, la fel ca altele, a intrat deja în sertarul de amintiri, un element care a „îmbrăcat” partida rămâne actual. Este vorba de modul în care arată stadionul „Emil Alexandrescu”. Fardată excelent pentru vârsta ei, bătrâna arenă, inaugurată pe 23 august 1960, este incapabilă să ofere însă un grad minim de confort ieșenilor, care în anul 2024, într-un oraș important al unui stat european, sunt obligați să stea în ploaie pentru a urmări echipa orașului.

Dincolo de emoționantul atașament față de Poli etalat de cei 3 000 de oameni care au fost „murați” bine, dar bine tare, de puternica ploaia ce a șfichiuit Copoul, este jenant ca de atâția amar de ani să nu fie găsită o soluție de acoperire a tribunelor, să nu mai vorbim de construirea unui stadion nou.

La București, Cluj, Craiova, Ploiești, Arad ori Sibiu au apărut arene moderne, ba chiar și la Târgu Jiu s-a putut, la Constanța și Pitești și în alte orașe lucrările la noile stadioane sunt la un pas de a începe. Numai la Iași există, la acest capitol, doar o machetă cu o coroană, criticată de numeroși arhitecți, mutată dintr-un cartier într-altul, toate departe de vatra fotbalului ieșean, Copoul. Asta în condițiile în care în toate celelalte orașe din România s-a mers pe păstrarea tradiției, noile stadioane apărând exact pe locurile cu rădăcini adânci, din care s-a extras, decenii la rând, sevă de calitate. Lucru care reamintește și de modul în care sunt prețuite în Iași ale simboluri capitale, precum clubul înființat în 1945 și, implicit, memoria celor care au trudit pentru a-l face un nume respectat în România.

Revenind la subiectul principal, modul în care arată „Emil Alexandrescu”, glumind amar, până când lucrurile se vor mișca și la Iași și vor intra pe un făgaș normal, singurii câștigați din faptul că stadionul nu este în stare să ofere un minim de confort sunt vânzătorii de umbrele și pelerine de ploaie. Trist, dar adevărat.

 

Citește și: 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii