anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 30.11.2022

Dosar suplimentul „Iasul in Afaceri”

Când va reuşi cultura ieşeană să producă profit?

Succesul economic al oraşului depinde de o piaţă reală a evenimentelor

GALERIE
foto1foto 2Foto Anca Dragoi Credit Adi BulboacaDragos Basca_Credits Miluta FluerasMihai Chirica
  • foto1
  • foto 2
  • Foto Anca Dragoi Credit Adi Bulboaca
  • Dragos Basca_Credits Miluta Flueras
  • Mihai Chirica
- +

„Iaşul în afaceri” a invitat în această ediţie la dialog o serie de actori-cheie în organizarea, finanţarea, promovarea şi susţinerea în cadrul comunităţii a evenimentelor culturale. Este un exerciţiu de familiarizare cu câteva dintre problemele pe care le întâmpină specialiştii din domeniu, cei care îşi propun să creeze o punte de legătură între mediul antreprenorial şi organizatori, dar şi autorităţi locale – adeseori generatoare de evenimente culturale (nu doar finanţatoare).
Redacţia noastră consideră că o dezbatere aprofundată privind agenda culturală şi de evenimente a Iaşului este extrem de necesară şi priveşte mediul antreprenorial într-o măsură mai mare decât s-ar putea bănui. Satisfacţia unui angajat în diversele ramuri economice ale oraşului nu ţine doar de nivelul de salarizare, bonificaţii sau de atmosfera de la locul de muncă, ci este în mod puternic legată de capacitatea oraşului în care munceşte de a-i oferi soluţii diverse de petrecere a timpului liber – concerte, spectacole, festivaluri de amploare. Clujul atrage anual tot mai mulţi studenţi din bazinul „clasic” al Iaşului (zona Moldovei) datorită vitalităţii sale culturale, la fel stând lucrurile şi în privinţa forţei de muncă calificate.

 

Argument

Într-o ediţie recentă a „Iaşului în a­fa­ceri“, medicul neurochirurg Bog­dan Iliescu explica cititorilor că oraşul Houston nu a putut reţine în cadrul centrului său medical cei mai buni specialişti din lume până când nu a reuşit să construiască un centru cultural generator de evenimente de înaltă ţinută. Bani pentru elita medicală există peste tot în lume, însă diferenţa o face adeseori viaţa culturală a unei metropole.

Oraşul Iaşi se zbate deja de prea mulţi ani între diverse opţi­uni şi soluţii. Există aproape unanimitate la nivelul administraţiei, mediului politic şi al societăţii civile în privinţa unui aspect: avem ne­voie de cât mai multe evenimente culturale de amploare care să pună Iaşul pe harta lumii. În a­celaşi timp, însă, lipseşte un consens privind soluţiile practice prin intermediul cărora am putea ajunge acolo.

Între „etatişti” şi „radicali”

Există voci care susţin că administraţia publică (Primărie, Consiliu Ju­deţean) este cea care este da­toa­­re să genereze şi susţină financiar festivaluri de anvergură. Iar dacă voinţă şi bani există la ni­velul instituţiilor amintite, spe­cia­liştii lipsesc: ar fi imposibil de găsit în rândul aparatului birocratic al unei instituţii publice personal pregătit care să aibă experienţă internaţională în derularea u­nor festivaluri de talie europeană sau mondială. Nici legislaţia nu este una foarte precisă în privinţa gra­dului de implicare al unei primării sau al unui consiliu judeţean în astfel de manifestări, recentele rapoarte ale Curţii de Conturi privind finanţarea evenimentelor cul­turale din ultimii ani de la Cluj-Napoca fiind grăitoare. O stare de panică la nivelul autorităţilor poate fi înţeleasă din acest punct de vedere, mai ales într-o perioadă complicată precum cea pe care o traversăm.

Un punct de plecare într-o dezbatere fundamentală mai amplă

Există şi „radicalii“, cei care susţin că zona publică ar trebui să se retragă de tot din sfera organizării şi finanţării de evenimente, iar acestea ar trebui organizate şi finanţate exclusiv în sfera privată. Aici există două probleme, la prima vedere: pe de o parte, mediul privat es­te încă reticent în a susţine cu sume consistente manifestări cul­tu­rale (putând deschide şi o altă paranteză în privinţa profesionalismului şi argumentelor celor care merg spre mediul privat pentru a atrage finanţări), pe de altă parte publicul ieşean ar fi încă reticent în Iaşi în a plăti sume consistente pentru a a­sis­ta la un concert sau la un festival la rându-i foarte costititor.

Altfel, „agenda culturală” a oraşului este plină de evenimente fără anvergură, fără adresabilitate în rândul generaţiilor active (fie tineri antreprenori sau angajaţi în companii multinaţionale şi nu numai) şi fără vreo brumă de e­cou dincolo de graniţele judeţului. Se consumă în continuare de la bu­getul local sau de la bugetul judeţului sume importante anual pentru evenimente culturale, însă împărţite în finanţări mici care „să ajungă la toată lumea“. Va reuşi noua administraţie a Iaşului să depăşească această „cutumă“? Publicăm în această ediţie răspunsurile pri­ma­rului municipiului Iaşi, Mihai Chirica. De asemenea, în paginile a­ces­tui dosar vă veţi întâlni cu Anca Drăgoi, fondator „Parteneriat pentru arte“, o platformă ONG care îşi pro­pune să fie o punte de dialog între mediul antreprenorial şi organizatorii de evenimente (Anca Drăgoi este în acest moment secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii şi a întrerupt activitatea în cadrul platformei).

Nu în ultimul rând, vă recomandăm să citiţi cu atenţie răspunsurile lui Dragoş Bâscă, cel care, alături de fratele său, Răzvan, a început în Iaşi a­cum mulţi ani un business în domeniul organizării de evenimente – „Twin Arts“ –, unul pe care l-au mu­tat ulterior din oraşul nostru în Bucureşti din motive pe care le veţi regăsi în interviu. Totodată, în pagina a 8-a a „Iaşului în afaceri“ puteţi citi despre cea de-a III-a ediţie a Campaniei „Oamenii Timpului“, organizată de Asociaţia Revistei „Timpul“, care s-a extins anul acesta la nivel naţional. Este un exemplu de eveniment de elită care poa­te reprezenta cu succes Iaşul în concertul naţional cultural. Cam­­pania este finanţată atât din surse publice, cât şi private, şi a primit în 2016 recunoaşterea a unor instituţii de prestigiu ale României, precum Casa Regală sau Ministerul Culturii, unul dintre partenerii deja de tradiţie fiind şi Institutul Cultural Român. 

Sperăm ca acest dosar să fie un punct de plecare într-o dezbatere viitoare mai amplă între organizatori, autorităţi şi mediul de business privind susţinerea unei agende culturale coerente a oraşului. Este credinţa noastră, a editorilor publicaţiei „Iaşul în afaceri“, că numai adoptând optica interesului comunitar vom înceta să mai stabilim vinovăţii şi că ieşenii vor găsi calea prin care să depăşească un handicap evident în faţa unor oraşe precum Cluj, dar şi Sibiu sau Timişoara şi că, nu foarte departe de acest an, vom avea o serie de evenimente cu care să ne mândrim şi care să atragă zeci de mii de spectatori, dacă nu chiar sute: ieşeni, turişti din ţară şi din străinătate.


„Aducerea mediului privat aproape de actul cultural va duce la creşterea calităţii acestuia“

interviu cu Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi

Care sunt, în acest moment, liniile de finanţare deschise către operatorii culturali (strict pentru evenimente culturale) care doresc susţinerea financiară a municipalităţii?

Proiectele culturale pot fi fi­nan­ţate prin programul municipal de finanţare a proiectelor societăţii civile – domeniul cultură, în baza Legii 350/2005 şi a Regulamentului propriu referitor la finanţarea proiectelor societăţii civile, publicat pe pagina web a municipa­lită­ţii, www.primaria-iasi.ro, sec­ţiu­nea „Relaţia cu societatea civilă” (se găseşte în bara principală a meniului site-ului). Noua abordare a municipalităţii în privinţa susţine­rii financiare a iniţiativelor operatorilor culturali independenţi implică şi posibilitatea cofinanţării din fonduri publice locale a proiectelor culturale sau artistice care inten­ţio­nează accesarea de finan­ţări externe (naţionale, europene ori de alt gen), un exemplu în acest sens fiind proiectul „De la Noaptea albă a Galeriilor la Luna plină a spaţiilor creative”, propus şi implementat de Asociaţia Culturală AltIaşi.

În acord cu prevederile legale pri­vitoare la proiectele culturale, cum ar fi OG 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, Primăria Iaşi, prin Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „M. Ursachi”, a dezvoltat şi un program de finanţare a proiectelor culturale prioritare, care sunt analizate prin prisma unui set de criterii generale împărţite pe două planuri, şi anume criterii referitoare la organizatori, respectiv criterii referitoare la programele/proiectele/evenimentele prioritare. Menţionăm că aceste criterii au fost elaborate în faza iniţială încă din anul 2009, după modelul programului prioritar al Ministerului Culturii şi Cultelor de la acea vreme.

În afara acestor programe de finanţare, municipalitatea ieşeană susţine financiar, prin parteneriate bilaterale,  şi alte proiecte/evenimente cultural-artistice, în cadrul unor calendare de evenimente tradiţionale, aprobate în şe­din­ţele de plen ale Consiliului Local Iaşi, aici fiind exemplificatoare pro­gramele deja consacrate ale Ia­şu­lui: Sărbătorile Iaşului, Festivalul Internaţional al Educaţiei, Sărbătorile de Iarnă. Primăria Municipiului Iaşi a susţinut financiar Festivalul International de Literatură şi Tra­ducere, o manifestare cu o anvergură excepţională, ce a evoluat an de an. Un alt exemplu de parteneriat de succes e reprezentat de Campania „Oamenii Timpului“, sus­­ţinută de Primăria Iaşi şi organizată de Asociaţia Revistei „Timpul“. Această campanie a reuşit să promoveze la nivel naţional per­so­na­lităţi şi organizaţii din plan local care şi-au dovedit excelenţa în 10 domenii ale vieţii culturale şi sociale, contribuind decisiv la dezvoltarea culturală şi instituţională a spa­ţiu­lui public românesc.

Susţinerea Primăriei la adresa culturii ieşene nu se rezumă însă doar la aceste aspecte. În momentul de faţă, în directa subordine şi finanţare a municipalităţii se află trei instituţii de cultură ce derulează nemijlocit proiecte şi programe culturale proprii, cu adresabilitate locală, naţională şi inter­na­ţională, aici făcând referire la Ateneul Tătăraşi, Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „M. Ursachi” şi Editura Junimea. De asemenea, având în vedere că Iaşul a reprezentat şi considerăm că reprezintă şi în continuare un creuzet al culturii scrise, al cărţii, publicisticii şi jurnalismului cultural, am dezvoltat şi un program de susţinere şi finanţare a culturii scrise, prin care, anual, revistelor culturale de tradiţie ale Iaşului, dar şi publica­ţi­ilor noi, care promovează tânăra generaţie de scriitori şi publicişti, li se oferă şansa de a accesa fondurile necesare în vederea editării lor pentru publicul larg, incluzând aici şi Diaspora.

Cum sunt tratate cererile de finanţare care vin spre Primărie? Cu cât timp înainte ar trebui depuse şi care este, în general, cota de finanţare pe care municipalitatea este dispusă să o aloce unui eveniment? Care sunt criteriile în funcţie de care un eveniment cultural devine eligibil pentru finanţare din fonduri publice?

Cererile de finanţare înaintate către Primăria Iaşi sunt evaluate de către o comisie specializată, formată din cinci persoane (trei specialişti externi propuşi de Universitatea de Arte „G. Enescu”, un reprezentant al autorităţii finan­ţa­toare şi un reprezentant al Consiliului Local Iaşi), în baza unei grile de evaluare care face parte integrantă din Regulamentul local de finanţare (menţionat şi la întrebarea anterioară).
Cererile de finanţare se depun după un calendar anual care este a­nunţat public de municipalitate în primul trimestru, program care poate conţine mai multe termene de depunere a proiectelor. Pentru exem­plificare, programul municipal de finanţare a proiectelor din domeniul culturii conţine două termene, şi anume 25 aprilie şi 2 septembrie 2016.

"Este nevoie de companiile care se dezvoltă în comunitate şi care dezvoltă economic comunitatea, să se implice şi în planul cultural al oraşului, deoarece, aşa cum putea vedea din exemplele europene elocvente, cultura reprezintă o resursă economică importantă a oricărei comunităţi, dacă est expoatată strategic, după direcţii de dezvoltare clar stabilite."  afirmă Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi.

În urma mai multor rapoarte ale Curţii de Conturi privind finanţarea unor evenimente culturale la Cluj-Napoca a reieşit că banii ar fi fost acordaţi de Primărie şi Consiliul Judeţean în mod nelegal, atât timp cât acestea nu au avut intrarea liberă, ci au presupus plata unui bilet. Împiedică legislaţia actuală subvenţionarea unui eveniment plătit? Cum se raportează Primăria Iaşi la această situaţie?

Primăria Iaşi a încurajat realizarea de evenimente cultural-artistice des­chise publicului larg, cu „intrare liberă”, şi va continua să o facă şi în viitor. Este edificator pentru a­ceas­tă atitudine faptul că evenimentele din cadrul FIE sau din pro­gramul Sărbătorilor Iaşului nu sunt condiţionate de bilete de acces pentru public. Este o chestiune care ţine de politica noastră publică, deoarece dorim să creştem consumul cultural la nivelul publicului local, dar să şi atragem public din regiune către evenimentele cu impact internaţional organizate la Iaşi. În acelaşi timp, nu putem impune unor operatori culturali publici sau privaţi să implementeze acest sistem cu regim permenent, deoarece veniturile proprii realizate, spre exemplu, de instituţii de spec­tacole ca Teatrul Naţional, Opera ori chiar Ateneul Tătăraşi, a­jută la îmbunătăţirea calităţii actului artistic, dar şi la dezvoltarea infrastructurii de spectacol.

În ultimii ani, o serie de evenimente culturale pe plan local au fost iniţiate, organizate şi finanţate de municipalitate. Este aceasta o situaţie cauzată de o scenă locală a organizării de evenimente lipsită de dinamism? Altfel spus: este rolul Primăriei şi acela de a iniţia evenimente, nu doar de a susţine?

Este unul din atributele primarului, aşa cum este de altfel şi prevăzut în lege, să ia decizii şi să aibă iniţiative în domenii precum edu­caţia, cul­tura sau sportul, aşa că proiectele cultural-artistice ini­ţiate şi organizate de Primăria Iaşi sunt un semn al normalului, ba chiar un exemplu de bună practică, mai ales că vorbim de Iaşi, o urbe profund academică, ce se hrăneşte şi poate creşte dintr-un calendar cultural bogat şi divers, în care este bine să fie implicaţi cât mai mulţi actori instituţionali, chiar şi cei din administraţia publică locală.

Mediul privat local pare încă destul de reticent în a sprijini iniţiative culturale, acest sprijin părând a fi lăsat, mai degrabă, pe seama autorităţilor locale. Ar putea comunitatea de afaceri să fie un actor mai implicat în scena culturală ieşeană?

Aşa cum arătam şi mai înainte, pentru a avea un program cultural consistent, cu impact la nivelul publicului consumator, este necesar să fie implicaţi în crearea, susţi­ne­rea şi finanţarea acestui calendar de evenimente cât mai mulţi actori, iar aducerea mediului privat aproape de actul cultural cred că va duce la creşterea calităţii acestuia. Existenţa mai multor surse, diversificarea resurselor unui proiect vor conduce şi spre profesionalizarea acestuia şi a echipei de implementare, la asigurarea sus­te­na­bilităţii pe termen mediu şi la posibilitatea de maximizare a efectelor multiplicatoare. Este nevoie de companiile care se dezvoltă în comunitate şi care dezvoltă economic comunitatea, să se implice şi în planul cultural al ora­şului, deoarece, aşa cum putem vedea şi din exemplele europene eloc­vente, cultura reprezintă o resursă economică importantă a oricărei comunităţi, dacă este exploatată strategic, după direcţii de dezvoltare clar stabilite.


„Fundraising-ul ţine de relaţii şi reţele sociale“   

interviu cu Anca Drăgoi, fondator „Parteneriat pentru arte“

Care este misiunea principală a „Parteneriat pentru arte”, cărei nevoi răspunde? Sunt două lumi care ajung prea rar pe aceeaşi lungime de undă – mediul antreprenorial şi cel al organizării de evenimente?

Misiunea „Parteneriat pentru arte“ este să a­ducă împreună artele şi companiile private care să le finanţeze. Din fericire, cele două medii ajung să lucreze împreună tot mai des sub forme tot mai variate şi mai originale. Tin­dem să cred că nevoia companiilor de a se diferenţia pe o piaţă concurenţială face ca evenimentele culturale şi artistice, prin po­tenţialul lor creativ şi dinamica lor, să fie un punct de atracţie pentru mediul de afaceri, ceea ce face ca cele două lumi să func­ţioneze pe aceeaşi lungime de undă.

Cum ar putea funcţiona mai bine legătura dintre companiile private şi organizatorii de evenimente?

De-a lungul timpului, prin experienţă, ne-am dat seama că nu există o reţetă care să poată fi aplicată şi să asigure succesul. Fundraising-ul ţine de relaţii şi reţele sociale care ţin, la rândul lor, de oameni şi  gradul de încredere pe care îl dezvolţi în interiorul acestor sisteme. Credem însă că, pentru a obţine bani privaţi, trebuie urmaţi câţiva paşi :
- definirea companiilor către care evenimentul se îndreaptă pentru a cere bani: este foarte important ca între o companie potenţial sponsor şi un eveniment să existe o zonă de compatibilitate care se poate traduce în valori, public, arie geografică, grupuri de interes;
- scrierea şi transmiterea unei oferte de sponsorizare personalizate care să cuprindă informaţii despre eveniment, date privind publicul, dar şi o propunere clară de vizibilitate pentru potenţialul sponsor;
- urmărirea ofertei în sensul stabilirii unei întâlniri cu un reprezentant al companiei.
Return on investment-ul poate fi uşor de calculat atât timp cât obiectivele sponsorizării sunt clar definite încă din faza negocierilor. Investiţia financiară se poate regăsi în obiective precum atingerea unui public cât mai numeros, promovarea unui produs/serviciu către un anumit public sau altele asemenea.

Care ar fi mixul ideal de fonduri publice şi private în finanţarea unui eveniment?

Un mix ideal între fondurile publice şi cele private ar presupune un mecanism de tip matching funds în care statul alocă, prin instituţiile sale responsabile, o sumă de bani care este garantată de o alocare a unei sume similare din bani privaţi.

Din experienţa „Parteneriat pentru arte” – pentru ca o companie să accepte finanţarea unui eveniment cultural, care sunt criteriile de bază pe care o solicitare ar trebui să le îndeplinească?

Aşa cum am menţionat anterior, fundraising-ul ţine de o practică îndelungată şi de relaţii sociale bine consolidate. Însă, pentru un eveniment care porneşte de la 0 şi care doreşte să atragă fonduri private, în acest proces ar trebui să se ţină cont de: compatibilitatea cu compania căreia se adresează, acurateţea şi fezabilitatea propunerilor de vizibilitate pe care le poate acorda companiei-sponsor, date clare despre evenimentul pentru care se solicită sponsorizarea (titlu, spaţiu, perioadă, tip de public, alţi sponsori sau parteneri pe care evenimentul îi are), solicitarea unei întâlniri faţă în faţă.

Are un eveniment aflat la prima ediţie şanse să atragă finanţare privată? A nu avea un trecut la care să te raportezi se poate dovedi un obstacol major?

Da, este cumva evident că lipsa unui istoric scade din şansele evenimentului de a fi finanţat. Fără a descuraja proiectele la început de drum, trebuie luată în considerare reţinerea şi lipsa de încredere  pe care companiile o pot avea în acest caz. Însă, această lipsă de track record a evenimentului în sine poate fi compensată de experienţa echipei, noutatea şi originalitatea tipului de eveniment propus sau propunerile originale de asociere şi vizibilitate garantate.

Cum vedeţi, pe viitor, rolul „Parteneriat pentru arte“? Cum vedeţi consolidarea acestei activităţi?

Ne-am dori să ne putem consolida rolul de facilitator între arte şi mediul de afaceri, crescând, în acelaşi timp, componenta de consultanţă pentru business-uri care poate să aducă venituri constante care să permită diversificarea segmentelor de activitate. Este încă un demers dificil, cu sincope şi poticniri, dar care are şansa să se consolideze în următorii trei ani.


„Nu e normal ca instituţiile de stat să organizeze evenimente gratuite cu artişti a căror cotă trece de zeci de mii de euro“

interviu cu  Dragoş Bâscă, fondator „Twin Arts“


Twin Arts a plecat ca o iniţiativă locală, apoi a migrat spre Bu­cu­reşti, propunând publicului spectacole de mare amploare. Care au fost motivele pentru care aţi plecat din Iaşi?

După 6 ani de activitate în Iaşi am plecat spre Bucureşti pentru că trebuia să ne dezvoltăm. Trebuia să învăţăm, să îndrăznim să facem evenimente un pic mai mari şi să lucrăm cu artişti importanţi în toată lumea, nu doar în România. Iaşul nu era, şi nu este nici acum, o piaţă pentru ce facem noi. Aici co­n­tinuăm să învăţăm şi să lucrăm într-o piaţă mult mai competitivă.

Cât de importantă este atragerea unor sponsori care să asigure o „subvenţie” a biletului?

În general, biletul este arareori suficient pentru a susţine un eveniment şi e nevoie de multă creativitate, fler şi şansă pentru a reuşi să aduci un eveniment pe break-even sau pe profit. La Bucureşti situaţia este diferită de restul ţării şi merită o analiză separată. Aici eveni­men­tele vând mai multe bilete şi la preţuri mai mari faţă de restul ţării, ceea ce e absolut normal având în vedere numărul de locuitori şi veniturile lor. Cu toate acestea, a atrage sponsori cărora să le poţi oferi ceva valoros în schimb este o muncă permanentă şi absolut necesară.

În măsura în care finanţează evenimente culturale, autorităţile locale pot solicita ca intrarea la acestea să fie liberă. Cât de mult „perturbă” o piaţă normală de evenimente concertele gratuite?

Cred că autorităţile ar trebui să înţeleagă că organizatorii de evenimente nu pot să presteze pro bono, oricât de ataşaţi ar fi de comunităţile pentru care lucrează proiecte. E un volum de muncă uriaş, şi oamenii care ştiu să facă asta bine sunt extrem de puţini, de ordinul zecilor, poate sutelor, în toată ţara. Ghidurile de finanţare mi se par un pic prohibitive în condiţiile în care dacă primeşti finanţare nu ai voie să vinzi bilete, iar multe cheltuieli nu se pot deduce. A obţine profit în loc să fie un deziderat legitim a ajuns un fel de sperietoare. În mod normal, organizatorii ar trebui să poată să  reinvestească pro­fitul în ediţiile următoare ale evenimentului. Nu mai vorbesc de faptul că, uneori şi cu finanţare şi cu bilete vândute, un eveniment poate ieşi pe zero, sau minus, deci vânzarea de bilete nu înseamnă automat profit. E natural să existe şi un anumit tip de evenimente gratuite pe care primăriile pot şi trebuie să le susţină. Nu e însă normal ca instituţiile de stat să concureze companiile private şi să organizeze evenimente gratuite cu artişti a căror cotă trece de zeci de mii de euro. Asta afectează toată piaţa.

Cum ar putea funcţiona mai bine legătura dintre companiile private şi organizatorii de evenimente? Cum ar putea cele două părţi să ajungă la „deal”-uri mai bune, iar companiile să poată calcula mai simplu acel „return on investment” (ROI)?

Cred că e important ca un organizator să aibă o propunere valoroasă pentru o  companie în a cărei stra­tegie de marketing intră cultura. Sunt companii care investesc în sport, în educaţie, în sănătate etc. E important să te documentezi un pic înainte şi să nu iroseşti timpul nimănui. Să nu crezi că dacă aduci un artist interesant e suficient, trebuie să şi să pregăteşti puţin terenul, astfel încât brandul care va investi să comunice cât mai bine cu publicul pe care tu îl aduci la eveniment. Dacă aşteptările sunt realiste de ambele părţi, atunci nu calcularea ROI-ului va fi o problemă.

Care ar fi mixul ideal de fonduri publice şi private în finanţarea unui eveniment?

Probabil că nu există un mix ideal. Organizatorul trebuie să facă toate eforturile ca un eveniment să devină fezabil şi asta înseamnă fonduri proprii, sponsorizări, vânzare de bilete şi fonduri publice. O companie profesionistă care îşi asumă riscuri financiare şi de imagine va încerca să fie eficientă şi transparentă atât în relaţia cu finanţatorii, cât şi în relaţia cu publicul, ceea ce e foarte bine.

Ce rol au autorităţile locale în susţinerea unui eveniment? Ar trebui să fie aceasta doar simbolică, de imagine, ori este necesară şi cofinanţarea? Şi în ce termeni?

În primul rând, ar trebui făcută o departajare între evenimentele pur comerciale şi cele cu un caracter socio-cultural. Dacă vrei să organizezi un eveniment comercial cu zero impact în comunitate, e greu de înţeles de ce ai primi finanţări publice. Aici girul simbolic al Primăriei probabil că e de ajuns. Dacă însă vorbim de evenimente culturale coerente care s-au dovedit a fi sustenabile, care au un impact în oraş şi care au potenţial de creştere, atunci da, finanţarea e necesară. E una să organizezi un festival de muzică de cameră, de rock sau jazz şi alta să faci concerte cu one hit wonders din anii ’90.
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Upgrade pe flancul estic al NATO

Lucian DÎRDALA

Upgrade pe flancul estic al NATO

Agenda miniştrilor de externe nu se putea limita la situaţia din estul Europei, dată fiind anvergura geopolitică globală a Alianţei. Vom vedea, probabil, un efort de consolidare a unei poziţii unitare faţă de China, principalul competitor strategic al Occidentului.

opinii

Mândru că sunt

Florin CÎNTIC

Mândru că sunt

De Ziua Naţională, pe lângă pocnetele sticlelor de şampanie şi exploziile artificiilor, mai stăruie un zgomot de fond: concertul înfundat al pumnilor bătuţi în piept de compatrioţii care, asemenea popcornului în tigaia încinsă, se înfoaie bombastic, „mândri că sunt români”.

Să nu-i jignim pe ruşi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Să nu-i jignim pe ruşi

Aşa spunea preşedintele Macron cu ceva timp în urmă: Vai, vai, să nu-i jignim pe ruşi!

Muzicieni români în lume

Alex VASILIU

Muzicieni români în lume

Este titlul potrivit unei rubrici săptămânale de ziar, al unei emisiuni radiofonice cu acelaşi ritm de difuzare pentru că, fără intenţia părtinirii Eutherpei faţă de alte muze artistice, în limbajul sonor cult se exprimă pe înţelesul auditorilor de pretutindeni cei mai mulţi autori şi interpreţi români. Aleg numai câteva exemple:

pulspulspuls

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Multă lume îl sună pe amicul nostru Archibald Tănasă ca să pună o vorbă bună în dreptul părintelui Calistrat, căruia după moliftelnic i s-ar mai putea spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”, în engleză „Master of monk’x boxing”, sau „Ninja de la Vlădiceni”, după ce a pocnit şi a trântit la pământ una sau două enoriaşe la intrarea în mănăstirea unde slujea. 

Caricatura zilei

Iohannis, cu așteptările înșelate

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.