anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Candidatul bavarez

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Alegerile pentru Parlamentul European par îndepărtate, dar grupurile politice ne semnalează deja intrarea în dispozitivul de campanie. Atenţie la alegerile din Germania!

Alegerile pentru Parlamentul European par îndepărtate, dar grupurile politice ne semnalează deja intrarea în dispozitivul de campanie. Până în luna mai 2019 vom asista la un crescendo electoral, iar una din temele cheie va fi personalitatea candidatului de vârf (Spitzenkandidat) propus de fiecare dintre ele. Astăzi, dacă nu se întâmplă ceva deosebit în ultimul moment, reuniunea de la Bruxelles a conducerii Partidului Popular European (PPE) va consemna intrarea în cursă a lui Manfred Weber, liderul acestei facţiuni din PPE şi exponent al Uniunii Creştin-Sociale (CSU) bavareze, formaţiune înrudită cu partidul doamnei Merkel.

De-a lungul timpului, am supus atenţiei cititorilor acestei pagini mai multe consideraţii despre modelul Spitzenkandidat, importat de UE din politica germană. Ideea centrală este aceea că o anumită familie de partide europene selectează o personalitate pe care, în caz că va obţine primul loc în clasamentul mandatelor, va încerca să o propulseze în fruntea Comisiei, forul executiv al Uniunii. Există numeroase complicaţii şi controverse politice şi instituţionale asupra cărora vom avea ocazia să revenim şi care ne spun lucruri interesante despre procesul democratic comunitar.

Deocamdată, să ne oprim asupra celei mai importante componente ale acestei informaţii: domnul Weber este german. Germania a avut până acum un singur preşedinte al Comisiei (în acea vreme, Comisia CEE), pe Walter Hallstein, cu o „guvernare” de aproape un deceniu, între 1958 şi 1967. Pentru comparaţie, o ţară precum Luxemburg a avut nu mai puţin de trei şefi ai Executivului comunitar. E greu de spus dacă a fost vorba de rezerve ale europenilor faţă de Germania: mandatele consecutive ale lui Hallstein vin în faza de început a integrării, când neîncrederea postbelică era încă apăsătoare. S-ar putea afirma că guvernele germane (cel al RFG după 1967, apoi cel al Germaniei reunite) au preferat să nu preseze pentru învestirea la Bruxelles a unor conaţionali, din dorinţa de a preîntâmpina eventualele îngrijorări ale partenerilor.

În schimb, forţa politică a partidelor germane s-a făcut simţită tot mai mult în Parlamentul European, fenomen favorizat şi de reprezentarea lor consistentă, pe baza criteriilor demografice. Iar pe măsură ce Parlamentul şi-a întărit poziţia în angrenajul instituţional comunitar, vocea politicienilor germani a devenit tot mai puternică. Procedura Spitzenkandidat-ului, care reflectă în mare măsură ambiţiile europarlamentarilor, a constituit de la bun început o rampă utilă pentru politicienii germani cu baza la Bruxelles şi Strasbourg – desigur, cu condiţia ca liderii naţionali de la Berlin să le avizeze ambiţiile. Astfel că, la scrutinul din 2014, Partidul Socialiştilor Europeni (PSE) a defilat cu Martin Schulz, pe care şefii social-democraţi de la Berlin au fost mai mult decât încântaţi să-l sprijine, în condiţiile în care eşecul în încercarea de a dobândi şefia Comisiei nu era considerat o tragedie (situaţia era, oricum complicată pentru PSE), ci îi deschidea drumul unei noi Spitzenkandidatur, de data aceasta în legislativele naţionale din 2017. Ştim că, până la urmă, domnul Schulz a pierdut ambele bătălii. Dar, pentru argumentul acestui text, important este faptul că niciun alt politician socialist european nu a concurat împotriva domnului Schulz, în 2014.

Cu totul altfel par să stea lucrurile astăzi, în tabăra popularilor: ar fi de aşteptat ca domnul Weber să aibă parte de competiţie, dacă anunţul candidaturii se va concretiza. Din partea lui Michel Barnier, fost aspirant la şefia Comisiei, ne-am putea aştepta la o renunţare, dacă evaluarea şanselor va da rezultate negative. Dar fostul premier finlandez Alexander Stubb şi alţi câţiva politicieni interesaţi de funcţie nu au nimic de pierdut, astfel că ar trebui să ne aşteptăm la alegeri interne. Oricât de respectat este domnul Weber în PPE, nu a avut timp şi ocazii să-şi afirme personalitatea într-o manieră care să facă inutilă competiţia. Ar fi o notă proastă pentru întreaga formaţiune – mai proastă decât a fost, pentru PSE, candidatura unică a domnului Schulz, în 2014.

Pe de altă parte, discuţiile despre un candidat german al popularilor au fost interesante şi din perspectiva raporturilor tensionate dintre Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi aripa sa bavareză (CSU), în cadrul guvernului de la Berlin. S-a speculat mult pe tema dorinţei doamnei Angela Merkel de a sprijini un politician din CDU. Apariţia declaraţiei neoficiale a cancelarului – oficial, ea trebuie să vină de la partid – în sprijinul domnului Weber a dat deja naştere altui tip de întrebări: nu cumva doamna Merkel vrea să lovească în autoritatea liderului politic al CSU, Horst Seehofer, ministru de interne în guvernul federal? Se ştie că acesta din urmă este un critic al liniei adoptate de Angela Merkel în domeniul migraţiei. şi aşa mai departe, pentru că politica germană din aceste zile este extrem de complicată.

Fapt este că, începând din această seară, am putea avea un candidat înscris oficial în cursă. Evident că vor fi multe de discutat pe marginea ofertei politice europene: nu doar popularii, ci şi socialiştii, liberalii sau dreapta dură vor veni cu nume interesante. Mai există o temă de discuţie ce s-ar putea dovedi utilă, dacă domnul Weber va ajunge candidatul oficial al PPE: profilul în politica naţională. După epoca Jacques Delors – aşadar, după Maastricht – toţi cei învestiţi la şefia Comisiei fuseseră prim-miniştri ai guvernelor naţionale (facem abstracţie de interimatul din perioada martie – septembrie 1999). Nu ar fi exclus ca anul 2019 să aducă mai multă flexibilitate în acest sens, mai ales că există şi demnitatea de preşedinte al Consiliului European, cu o fişă a postului ce pare mai adecvată pentru veterani.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.