Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Candidatul de vârf

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

„Capul de listă” şi Spitzenkandidat-ul ar însemna acelaşi lucru: cei ai învinşilor rămân în Parlamentul European, cel al învingătorului (partidul care obţine majoritatea, fie ea şi relativă) primeşte învestitura pentru a forma Comisia Europeană.

Un recent articol de opinie publicat pe platforma politico.eu de Denis MacShane, fost ministru pentru afaceri europene în perioada Tony Blair, se intitulează „E timpul ca Spitzenkandidat-ul să moară”. Personajul la care face referire MacShane este, evident, „candidatul de vârf” al familiilor politice pentru şefia Comisiei Europene, o demnitate atribuită întotdeauna pe baza rezultatelor la alegerile europarlamentare. 

Desigur, autorul articolului nu are nimic cu „originalul” german, unde modelul pare să funcţioneze destul de bine. Spre exemplu, în Germania se ştie foarte clar care este persoana ce va deveni cancelar în cazul victoriei unui anumit partid politic. La toamnă, bătălia se va da între o Spitzenkandidatin (Angela Merkel) şi un Spitzenkandidat (Martin Schulz), iar viitoarea coaliţie de guvernare se va construi în jurul uneia dintre aceste două personalităţi. Votul popular avizat este factorul decisiv: pe alte teme pot exista negocieri de culise între şi în partide; pe aceasta - nu.

Importul acestui mecanism în sistemul comunitar l-a făcut pe MacShane să afirme că, prin comparaţie, „alegerea împăratului Sfântului Imperiu Roman, în epoca medievală, pare transparentă şi democratică”. Poate că aşa este, dar nu neapărat din vina principiului candidatului de vârf, ci pentru că a fost încorporat într-un sistem neprielnic.

Sistemul este neprielnic în primul rând din cauza faptului că modelul Spitzenkandidat-ului nu completează democratic vechea logică a negocierilor discrete între şefii de state şi guverne: prin tratatul de la Lisabona, aceştia sunt obligaţi să ţină cont de rezultatul alegerilor europarlamentare în stabilirea persoanei care va deveni şef al Executivului comunitar. Aşadar, candidatul euro-partidului clasat pe primul loc ar trebui să primească mandatul de formare a Comisiei. Această interpretare este corectă procedural, dar trece sub tăcere faptul că toţi candidaţii de vârf sunt desemnaţi de elitele euro-partidelor respective, iar membrii obişnuiţi nu au aproape nicio influenţă.

Corect şi logic ar fi fost ca familiile politice europene să îşi dezvolte întâi o prezenţă democratică mai semnificativă, dincolo de cea a partidelor naţionale afiliate. Grupurile mari - socialiştii, popularii, liberalii, chiar şi ecologiştii - au făcut câţiva paşi interesanţi în această direcţie, dar nu este suficient. Ideea că liderii unei formaţiuni politice europene pot vorbi în numele membrilor sau simpatizanţilor respectivei familii din toate statele membre nu poate fi susţinută. Acelaşi lucru se poate spune şi despre conducătorii grupului respectiv din Parlamentul European - cel mai adesea, aici se găseşte adevăratul său centru de putere.

Apoi, ar fi normal ca partizanii acestui model să se decidă. Riguros vorbind, principiul Spitzenkandidat-ului ar fi reclamat ca numele lui Jean-Claude Juncker, Martin Schulz, Guy Verhofstadt şi ale celorlalţi competitori să apară pe lista pentru Parlamentul European în ţara al cărei cetăţean este respectivul competitor. Asta ne-ar ajuta şi să scăpăm de incomodul termen „candidat de vârf”, înlocuindu-l cu binecunoscutul „cap de listă”. Domnul Juncker, spre exemplu, nu a candidat, dar Martin Schulz a făcut o repetiţie utilă pentru cursa naţională din această toamnă.

Evident că scrutinul nu este unul pan-european, ci juxtapunerea a 28 (în curând, 27) consultări naţionale. De aici şi o slăbiciune intrinsecă a modelului Spitzenkandidat-ului: el nu ajunge niciodată să-şi câştige o legitimitate democratică dincolo de graniţele propriei ţări. În mod normal, partizanii sistemului ar trebui să aibă curajul de a merge mai departe (poate chiar până la capăt) cu propriile raţionamente. Nu se pune problema să votăm cu toţii şase sau şapte sute de nume, în cadrul unor alegeri unice. Dar ne-am putea închipui, de exemplu, un sistem prin care alegerile au loc tot ca până acum, doar că 27 de locuri (sau 54 etc.) nu mai sunt ocupate în baza scrutinelor naţionale, ci pe baza unui vot proporţional dat unor liste pan-europene de către toţi cetăţenii UE. Pe lista respectivă ar urma să fie reprezentate toate ţările - desigur, cu condiţia ca grupul politic respectiv să aibă un partid afiliat. „Capul de listă” şi Spitzenkandidat-ul ar însemna acelaşi lucru: cei ai învinşilor rămân în Parlamentul European, cel al învingătorului (partidul care obţine majoritatea, fie ea şi relativă) primeşte învestitura pentru a forma Comisia Europeană. Ar fi o procedură mai puţin ambiţioasă decât alegerea directă a Preşedintelui Comisiei, pentru care acum nu există suficient sprijin politic, dar ar avea o mai mare încărcătură democratică decât varianta actuală.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri