Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
„Capul de listă” şi Spitzenkandidat-ul ar însemna acelaşi lucru: cei ai învinşilor rămân în Parlamentul European, cel al învingătorului (partidul care obţine majoritatea, fie ea şi relativă) primeşte învestitura pentru a forma Comisia Europeană.
Un recent articol de opinie publicat pe platforma politico.eu de Denis MacShane, fost ministru pentru afaceri europene în perioada Tony Blair, se intitulează „E timpul ca Spitzenkandidat-ul să moară”. Personajul la care face referire MacShane este, evident, „candidatul de vârf” al familiilor politice pentru şefia Comisiei Europene, o demnitate atribuită întotdeauna pe baza rezultatelor la alegerile europarlamentare.
Desigur, autorul articolului nu are nimic cu „originalul” german, unde modelul pare să funcţioneze destul de bine. Spre exemplu, în Germania se ştie foarte clar care este persoana ce va deveni cancelar în cazul victoriei unui anumit partid politic. La toamnă, bătălia se va da între o Spitzenkandidatin (Angela Merkel) şi un Spitzenkandidat (Martin Schulz), iar viitoarea coaliţie de guvernare se va construi în jurul uneia dintre aceste două personalităţi. Votul popular avizat este factorul decisiv: pe alte teme pot exista negocieri de culise între şi în partide; pe aceasta - nu.
Importul acestui mecanism în sistemul comunitar l-a făcut pe MacShane să afirme că, prin comparaţie, „alegerea împăratului Sfântului Imperiu Roman, în epoca medievală, pare transparentă şi democratică”. Poate că aşa este, dar nu neapărat din vina principiului candidatului de vârf, ci pentru că a fost încorporat într-un sistem neprielnic.
Sistemul este neprielnic în primul rând din cauza faptului că modelul Spitzenkandidat-ului nu completează democratic vechea logică a negocierilor discrete între şefii de state şi guverne: prin tratatul de la Lisabona, aceştia sunt obligaţi să ţină cont de rezultatul alegerilor europarlamentare în stabilirea persoanei care va deveni şef al Executivului comunitar. Aşadar, candidatul euro-partidului clasat pe primul loc ar trebui să primească mandatul de formare a Comisiei. Această interpretare este corectă procedural, dar trece sub tăcere faptul că toţi candidaţii de vârf sunt desemnaţi de elitele euro-partidelor respective, iar membrii obişnuiţi nu au aproape nicio influenţă.
Corect şi logic ar fi fost ca familiile politice europene să îşi dezvolte întâi o prezenţă democratică mai semnificativă, dincolo de cea a partidelor naţionale afiliate. Grupurile mari - socialiştii, popularii, liberalii, chiar şi ecologiştii - au făcut câţiva paşi interesanţi în această direcţie, dar nu este suficient. Ideea că liderii unei formaţiuni politice europene pot vorbi în numele membrilor sau simpatizanţilor respectivei familii din toate statele membre nu poate fi susţinută. Acelaşi lucru se poate spune şi despre conducătorii grupului respectiv din Parlamentul European - cel mai adesea, aici se găseşte adevăratul său centru de putere.
Apoi, ar fi normal ca partizanii acestui model să se decidă. Riguros vorbind, principiul Spitzenkandidat-ului ar fi reclamat ca numele lui Jean-Claude Juncker, Martin Schulz, Guy Verhofstadt şi ale celorlalţi competitori să apară pe lista pentru Parlamentul European în ţara al cărei cetăţean este respectivul competitor. Asta ne-ar ajuta şi să scăpăm de incomodul termen „candidat de vârf”, înlocuindu-l cu binecunoscutul „cap de listă”. Domnul Juncker, spre exemplu, nu a candidat, dar Martin Schulz a făcut o repetiţie utilă pentru cursa naţională din această toamnă.
Evident că scrutinul nu este unul pan-european, ci juxtapunerea a 28 (în curând, 27) consultări naţionale. De aici şi o slăbiciune intrinsecă a modelului Spitzenkandidat-ului: el nu ajunge niciodată să-şi câştige o legitimitate democratică dincolo de graniţele propriei ţări. În mod normal, partizanii sistemului ar trebui să aibă curajul de a merge mai departe (poate chiar până la capăt) cu propriile raţionamente. Nu se pune problema să votăm cu toţii şase sau şapte sute de nume, în cadrul unor alegeri unice. Dar ne-am putea închipui, de exemplu, un sistem prin care alegerile au loc tot ca până acum, doar că 27 de locuri (sau 54 etc.) nu mai sunt ocupate în baza scrutinelor naţionale, ci pe baza unui vot proporţional dat unor liste pan-europene de către toţi cetăţenii UE. Pe lista respectivă ar urma să fie reprezentate toate ţările - desigur, cu condiţia ca grupul politic respectiv să aibă un partid afiliat. „Capul de listă” şi Spitzenkandidat-ul ar însemna acelaşi lucru: cei ai învinşilor rămân în Parlamentul European, cel al învingătorului (partidul care obţine majoritatea, fie ea şi relativă) primeşte învestitura pentru a forma Comisia Europeană. Ar fi o procedură mai puţin ambiţioasă decât alegerea directă a Preşedintelui Comisiei, pentru care acum nu există suficient sprijin politic, dar ar avea o mai mare încărcătură democratică decât varianta actuală.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |