Candidatul la prezidențiale care e homosexual versus deficit bugetar

România va termina anul cu un deficit, cel mai probabil, de 8%, aproape de nivelul record de 8,5% înregistrat în urmă cu 15 ani. 2009 a fost an electoral, s-a votat pentru alegerea președintelui. Sigur vă mai aduceți aminte de „Mihaela, dragostea mea!”. Nu aveți cum să uitați. Cuvintele au devenit celebre doar prin simplul fapt că au fost rostite de Mircea Geoană, candidat și la aceste alegeri. El s-a culcat atunci președinte și s-a trezit a doua zi învins de Traian Băsescu.

În 2024 am trecut deja prin alegeri locale și europarlamentare și mai urmează să ne dăm votul la parlamentare și la prezidențiale. Și atunci, și acum, subiectele abordate în campanie au fost printre cele mai diverse. În 2009 s-a discutat intens cu cine s-a văzut Geoană înainte de alegeri și cu cine a fost la SPA. Întâlnirea cu infractorul Sorin Ovidiu Vântu, celebru atât pentru loviturile dinainte de Revoluție, cât mai ales pentru cele de după, i-a fost fatală lui Geoană și i-a adus o victorie la limită lui Băsescu. Momentul a fost comentat în fel și chip de toți analiștii politici. Nimeni nu a scăpat subiectul, a fost întors pe toate fețele, s-a vorbit, pe bună dreptate, despre naivitatea arătată de Geoană și de șiretenia lui Băsescu.

Acum, în 2024, se vorbește despre ruși, despre război, americani, naționaliști, homosexuali, non-binari, UE sau suveraniști. Șoșoacă urlă la Simion că a trădat cauza suveraniștilor, Simion, la rândul lui, acuză în stânga și-n dreapta fără o țintă directă și promite o cultură de apartamente mai ceva ca porumbul, din care nu se va vedea capul călărețului, după cum se lăudau comuniștii lui Ceaușescu. Ciucă îi dă o smetie virtuală lui Ciolacu și spune că el nu va mai guverna în veci cu PSD, cu toate că nu a scos un cuvânt cât a fost premier alături de „hoții” din PSD, iar Lasconi mârâie la toți și, în același timp, îi curtează pe liberali, spunând că, dacă va ajunge președinte, îl va desemna pe Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor din partea PNL, candidat la funcția de premier. Geoană, venit după două mandate de adjunct la NATO, se simte în putere și face gafă după gafă, parcă vrând să confirme eticheta de „prostănac” ce i-a fost agățată de gât de fostul președinte Ion Iliescu. Ceilalți candidați la funcția de președinte dau și ei din coate, care mai de care, poate, poate îi vede și pe ei cineva. Un adevărat talmeș-balmeș, fără cap și fără coadă, o mâncare care nu are nici sare și nici piper, nu e mic dejun și nici cină și, pe deasupra, nu satură pe nimeni.

Istoria ne dă de fiecare dată lecții prețioase. De exemplu, aventura domnului Geoană cu domnul Vântu, spre satisfacția domnului Băsescu, s-a dovedit a fi un fâs, nu o nucleară, cum nu a fost nici măcar o bombiță. Mai degrabă pistol cu apă. Ca și acum, în 2009 țara termina anul cu un deficit enorm. Ce s-a întâmplat anul următor e deja istorie: tăieri masive de salarii, creșteri de taxe, șomaj în masă și oameni nevoiți să-și caute de muncă prin Occident. „Doamne ferește”, vorba Elenei Lasconi. Politicienii, analiștii sau chiar oamenii simpli au preferat însă să discute despre cravata violet purtată de Băsescu la dezbaterea dinaintea alegerilor sau despre aventura la SPA a lui Geoană. Despre deficit, venituri și cheltuieli bugetare, creșteri sau scăderi de taxe s-a discutat puțin spre deloc. Cu siguranță că Băsescu știa ce-l așteaptă în 2010, la fel știa și Geoană, dar amândoi au preferat să ascundă subiectul sub preș, fiindcă soluția ar fi fost aceeași și oamenii s-ar fi trezit înainte de ziua votului că nu știu pe cine să pună ștampila. Au preferat să le dea ceva pâine și mult, mult circ.

Nu-i așa că aveți senzația de déjà-vu? Nu-i așa că parcă vedeți că 2025 va fi un an al naibii de greu? Dacă nu, atunci sunteți prinși de fentele cu suveranitatea, homosexualitatea, politica verde a UE sau sclavii americanilor. Problema deficitului bugetar și, mai ales, cum va fi el acoperit este una discutată marginal în această campanie ca și cea din 2009, nimeni nu prea vrea să-și bată capul cu cheltuieli și venituri. Mai rău este că unii candidați vin și vorbesc despre reduceri de taxe, ca și cum asta chiar ar putea fi o soluție fezabilă. Ca să fie și mai credibil, Marcel Ciolacu spune că își va face un tatuaj dacă crește TVA-ul. „Mă tatuez pe mână”, afirmă premierul. Se vede din spațiu și fără binoclu că circul este arma preferată a politicienilor când se pune problema unei discuții serioase și aplicate. Totuși, dezbaterea despre nivelul taxelor ar trebui purtată mult mai apăsat. Este important să știm ce se întâmplă mâine sau măcar să avem habar ce va face X sau Y cu nivelul taxelor dacă va ajunge să aibă puterea necesară de a înclina balanța într-o parte sau alta, iar dacă spunem că nu ne interesează sau ni se pare o temă prea abstractă, atunci ne merităm soarta. Nici măcar scuza că nu înțelegem subiectul nu stă în picioare, este de datoria noastră să ne informăm asupra unei teme indiferent cât de tehnică pare.

Publicitate și alte recomandări video