Canonizare
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 14.05.2021

Canonizare

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Dispariţia mea fizică devenise o urgenţă istorică... Iată că pigmeii mă venerează în sfârşit! Îmi pun numele pe plăcuţe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine şi ei! Ei, muritorii prosternaţi în admiraţie pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul - nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspiraţi!”

O tragedie a lovit secţia de Jurnalism Cultural a Universităţii. A murit, într-un cumplit accident de maşină, petrecut pe Cheile Bicazului, în apropiere de Lacul Roşu, profesorul Hermes Lepăduş, o somitate naţională a domeniului. Se pare că, într-una dintre cumplitele serpentine ale zonei, marele teoretician al ziaristicii cu ştaif intelectual, a pierdut controlul propriului automobil şi a căzut într-o prăpastie de 30 de metri. Era noapte şi ceaţă. Nimeni nu ştia motivul pentru care Hermes se aventurase acolo în condiţiile respective. Maşina a ars până dimineaţă. Totul s-a făcut scrum, inclusiv trupul lui Lepăduş, din care a fost înhumată ulterior, cu ceremonial academic, doar o mână de cenuşă. Pierderii deosebit de grele comunitatea universitară (locală şi nu numai) i-a răspuns cum se cuvine. S-au organizat festivităţi de omagiere şi simpozioane dedicate operei defunctului S-a scris la superlativ despre el peste tot în România. Un amfiteatru gigantic a primit numele său, iar un faimos sculptor a promis că-i va realiza bustul, pentru a fi pus alături de cele ale părinţilor noştri fondatori. Mai multe teze de doctorat, cu teme din gândirea profesorului, s-au anunţat, solemn, în Facultate... În mod clar, Hermes Lepăduş intrase într-un necesar şi firesc proces de canonizare culturală. Se încadra, post mortem, pas cu pas, în galeria înaintaşilor providenţiali.

De aceea trebuie să-mi înţelegeţi reacţia în cele ce urmează! Deunăzi, pe înserat, am parcat pe o străduţă dintr-un cartier mărginaş al oraşului. Am ieşit din maşină şi am început să caut o vulcanizare din vecinătate, despre care auzisem lucruri bune. Deodată observ, prelingându-se pe lângă ziduri, o siluetă familiară. Privesc atent şi mai-mai să sufăr o sincopă în mijlocul pustietăţii! „Fugarul” în cauză era Hermes! Într-adevăr, bărbos, ceva mai slab şi cu privire de animal hăituit, dar indubitabil el! Am crezut că mă întîlnisem cu o fantomă şi primul impus a fost să o iau la sănătoasa. Apoi, am sesizat că „entitatea” mă văzuse la rândul ei şi, speriată, se pusese pe fugă. Ceva se dovedea a fi prin urmare putred. Mi-am învins teama şi m-am repezit după „strigoi”. Nu mai sunt sportivul de altădată, însă bizara apariţie se mişca anemic, aşa încât am ajuns-o din urmă şi am prins-o, cu un curaj nebun, de gulerul ponosit. „Hermes?” am strigat ascuţit. Tipul s-a oprit învins şi a murmurat, cu tremur în glas: „Da, eu sunt, omule. Te rog mult, te implor să te comporţi normal! Să nu atragi cumva atenţia asupra noastră!” M-am conformat, cu sentimentul intens că particip la o acţiune conspirativă, de spionaj internaţional elitist. Lepăduş m-a îndrumat spre un gang obscur.

„Bătrâne”, a spus acolo, aparent epuizat, „este crucial să nu mă trădezi! Am încredere în caracterul tău integru, de om şcolit în spaţiul principialilor şerifi americani. Dacă se află secretul meu, pe lîângă oprobriul public, aş putea suporta şi rigorile legii... Da, mi-am înscenat moartea. Cu sacrificii imense. Am renunţat la toate bunurile personale şi am cumpărat complicitatea unor legişti, poliţişti şi ciocli. Nu mai aveam cum să stau în viaţă! Nedreptatea era strigătoare la cer. Viu fiind, trebuia să accept un egalitarism sufocant. Trăiam în aceeaşi oală cu toţi impostorii, mediocrii, leneşii şi anonimii. Toţi ne legitimam - vorba vine -, laolaltă, drept profesori universitari de jurnalism cultural şi, invariabil, drept personalităţi academice. Blasfemie! Mă cunoşti de atâta timp - indivizii ăştia nu meritau să-mi lege şireturile! Păi eu, în existenţa mea, am redactat în jur de 8-9.000 de pagini sclipitoare, de eseu, de teoria/practica ziaristicii de opinie etc. Ei abia dacă ştiau să-şi scrie corect cererile de acordare a multiplelor scutiri de la diversele sarcini academice! Şi se credeau în aceeaşi ligă cu mine. Îmi erau, chipurile, colegi. O nebunie! Mă îmbolnăveam, secundă cu secundă, sub presiunea unei astfel de injustiţii. Mă temeam să nu ajung să sparg capul vreunuia dintre marţafoi!”

Hermes a răsuflat adânc, cu obidă, după care a revenit, mai senin: „Dispariţia mea fizică devenise o urgenţă istorică... Iată că pigmeii mă venerează în sfârşit! Îmi pun numele pe plăcuţe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine şi ei! Ei, muritorii prosternaţi în admiraţie pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul - nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspiraţi! Furia mi-a trecut aşadar. Astăzi mă simt liniştit. Am primit, finalmente, ceea ce mi se cuvenea de multă vreme. De aceea, te rog fierbinte să nu mă deconspiri! Nu-mi ruina frumoasa glorie postumă! În plus, dacă tot ne-a fost hărăzit să ne întâlnim, vreau să te mai rog ceva... Dă-ş mie patru-cinci sute de lei! Ştii, de când am murit, stau cam prost cu banii, bătrâne.” I-am dat, dar, după cum se vede, l-am şi trădat aici. Motivul? Nu sunt „şerif american”.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Toni HRIŢAC

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Când interesul privat este mare, iar responsabilitate aproape inexistentă, expertiza liberalilor urcă la cote ameţitoare. Când urgenţa publică cere însă sacrificiu, iniţiativa lor dispare. Reglementările devin sfinte. Lipsa de iniţiativă a autorităţilor în vremuri cu totul excepţionale ar intra mai degrabă la zădărnicirea combaterii bolilor decât nepurtarea măştilor.

Filmuletul zilei

opinii

„Viaţa mea e un roman”

Alexandru CĂLINESCU

„Viaţa mea e un roman”

Am expus aici o părere strict personală. Şi ca să nu existe nici o ambiguitate: nu ţin jurnal, nu-mi voi scrie memoriile, dar citesc cu plăcere şi cu interes - atunci când merită - jurnale şi memorii.

Lenin şi Ştefan cel Mare

Radu POPESCU

Lenin şi Ştefan cel Mare

Socialiştii şi medalia de AUR.

Complexul Cultural Ieşean

George PLEȘU

Complexul Cultural Ieşean

În timpul unei dezbaterii pe care am organizat-o anul trecut, intitulată „Cultura şi oraşul”, l-am întrebat pe Ştefan Teişanu, directorului Centrului Cultural Clujean, despre oportunitatea înfiinţării unei astfel de instituţii la Iaşi. Răspunsul primit a deranjat orgoliile unei părţi din publicul prezent, dar a atins un subiect sensibil, pe care rar avem curajul să-l abordăm pe plan local. Astfel, în glumă, a sugerat ca instituţia similară din Iaşi să fie numită „Complexul Cultural Ieşean”, cu referire la modul în care fosta capitală culturală a României se raportează la statutul demult pierdut.

pulspulspuls

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Iacătă, dragilor, că nu degeaba îl remarcam aicea la rubricuţă în Postul Mare pe junele conţilier USR de 26 de ani în comiţia Cozetei, la ieşirea de la negocierile cu Chirica, pe viitorul acuzat de trădare Mr. Ciorăpel! 

Caricatura zilei

Lupii manifestanți

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.