Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Canonizare

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Dispariţia mea fizică devenise o urgenţă istorică... Iată că pigmeii mă venerează în sfârşit! Îmi pun numele pe plăcuţe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine şi ei! Ei, muritorii prosternaţi în admiraţie pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul - nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspiraţi!”

O tragedie a lovit secţia de Jurnalism Cultural a Universităţii. A murit, într-un cumplit accident de maşină, petrecut pe Cheile Bicazului, în apropiere de Lacul Roşu, profesorul Hermes Lepăduş, o somitate naţională a domeniului. Se pare că, într-una dintre cumplitele serpentine ale zonei, marele teoretician al ziaristicii cu ştaif intelectual, a pierdut controlul propriului automobil şi a căzut într-o prăpastie de 30 de metri. Era noapte şi ceaţă. Nimeni nu ştia motivul pentru care Hermes se aventurase acolo în condiţiile respective. Maşina a ars până dimineaţă. Totul s-a făcut scrum, inclusiv trupul lui Lepăduş, din care a fost înhumată ulterior, cu ceremonial academic, doar o mână de cenuşă. Pierderii deosebit de grele comunitatea universitară (locală şi nu numai) i-a răspuns cum se cuvine. S-au organizat festivităţi de omagiere şi simpozioane dedicate operei defunctului S-a scris la superlativ despre el peste tot în România. Un amfiteatru gigantic a primit numele său, iar un faimos sculptor a promis că-i va realiza bustul, pentru a fi pus alături de cele ale părinţilor noştri fondatori. Mai multe teze de doctorat, cu teme din gândirea profesorului, s-au anunţat, solemn, în Facultate... În mod clar, Hermes Lepăduş intrase într-un necesar şi firesc proces de canonizare culturală. Se încadra, post mortem, pas cu pas, în galeria înaintaşilor providenţiali.

De aceea trebuie să-mi înţelegeţi reacţia în cele ce urmează! Deunăzi, pe înserat, am parcat pe o străduţă dintr-un cartier mărginaş al oraşului. Am ieşit din maşină şi am început să caut o vulcanizare din vecinătate, despre care auzisem lucruri bune. Deodată observ, prelingându-se pe lângă ziduri, o siluetă familiară. Privesc atent şi mai-mai să sufăr o sincopă în mijlocul pustietăţii! „Fugarul” în cauză era Hermes! Într-adevăr, bărbos, ceva mai slab şi cu privire de animal hăituit, dar indubitabil el! Am crezut că mă întîlnisem cu o fantomă şi primul impus a fost să o iau la sănătoasa. Apoi, am sesizat că „entitatea” mă văzuse la rândul ei şi, speriată, se pusese pe fugă. Ceva se dovedea a fi prin urmare putred. Mi-am învins teama şi m-am repezit după „strigoi”. Nu mai sunt sportivul de altădată, însă bizara apariţie se mişca anemic, aşa încât am ajuns-o din urmă şi am prins-o, cu un curaj nebun, de gulerul ponosit. „Hermes?” am strigat ascuţit. Tipul s-a oprit învins şi a murmurat, cu tremur în glas: „Da, eu sunt, omule. Te rog mult, te implor să te comporţi normal! Să nu atragi cumva atenţia asupra noastră!” M-am conformat, cu sentimentul intens că particip la o acţiune conspirativă, de spionaj internaţional elitist. Lepăduş m-a îndrumat spre un gang obscur.

„Bătrâne”, a spus acolo, aparent epuizat, „este crucial să nu mă trădezi! Am încredere în caracterul tău integru, de om şcolit în spaţiul principialilor şerifi americani. Dacă se află secretul meu, pe lîângă oprobriul public, aş putea suporta şi rigorile legii... Da, mi-am înscenat moartea. Cu sacrificii imense. Am renunţat la toate bunurile personale şi am cumpărat complicitatea unor legişti, poliţişti şi ciocli. Nu mai aveam cum să stau în viaţă! Nedreptatea era strigătoare la cer. Viu fiind, trebuia să accept un egalitarism sufocant. Trăiam în aceeaşi oală cu toţi impostorii, mediocrii, leneşii şi anonimii. Toţi ne legitimam - vorba vine -, laolaltă, drept profesori universitari de jurnalism cultural şi, invariabil, drept personalităţi academice. Blasfemie! Mă cunoşti de atâta timp - indivizii ăştia nu meritau să-mi lege şireturile! Păi eu, în existenţa mea, am redactat în jur de 8-9.000 de pagini sclipitoare, de eseu, de teoria/practica ziaristicii de opinie etc. Ei abia dacă ştiau să-şi scrie corect cererile de acordare a multiplelor scutiri de la diversele sarcini academice! Şi se credeau în aceeaşi ligă cu mine. Îmi erau, chipurile, colegi. O nebunie! Mă îmbolnăveam, secundă cu secundă, sub presiunea unei astfel de injustiţii. Mă temeam să nu ajung să sparg capul vreunuia dintre marţafoi!”

Hermes a răsuflat adânc, cu obidă, după care a revenit, mai senin: „Dispariţia mea fizică devenise o urgenţă istorică... Iată că pigmeii mă venerează în sfârşit! Îmi pun numele pe plăcuţe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine şi ei! Ei, muritorii prosternaţi în admiraţie pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul - nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspiraţi! Furia mi-a trecut aşadar. Astăzi mă simt liniştit. Am primit, finalmente, ceea ce mi se cuvenea de multă vreme. De aceea, te rog fierbinte să nu mă deconspiri! Nu-mi ruina frumoasa glorie postumă! În plus, dacă tot ne-a fost hărăzit să ne întâlnim, vreau să te mai rog ceva... Dă-ş mie patru-cinci sute de lei! Ştii, de când am murit, stau cam prost cu banii, bătrâne.” I-am dat, dar, după cum se vede, l-am şi trădat aici. Motivul? Nu sunt „şerif american”.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri