S-a dus puţina zăpadă ce ne dădea senzaţia de curăţenie, deşi ascundea sub albu-i imaculat mizeria oraşului. Aşa că ne-am trezit deodată în gunoaie, mocirlă şi glod, exact în oraşul ce se doreşte în 2021, capitală culturală europeană. Mai avem noroc că, gunoaiele reciclabile sunt strânse de amărâţii care îşi duc traiul de pe o zi pe alta, amărâţi care “nu vor” să profite de milionul de locuri de muncă. Dar ce ne facem cu mocirla, cu glodul, fiindcă acestea nu sunt reciclabile?
 

Cu foarte mici excepţii, oraşul arată ca o pubelă, în care se învârt neputincioşi homo sapiens, adică plătitorii tăcuţi de taxe şi impozite locale. Aceste rânduri cred că merită să se constituie într-o scrisoare deschisă către mai marii urbei, care mereu găsesc scuze penibile pentru starea de fapt. Mereu ni se spune că ar fi de vină serviciul de salubritate ori că ar fi de vină cetăţenii. Aceste aşa-zis argumente ar trebui să dispară, fiindcă administraţia are rolul de a ... administra cât mai bine în folosul majorităţii şi chiar de a face educaţie constrânsă cu cetăţenii certaţi cu civilizaţia. Am o comparaţie nu prea elegantă, dar foarte plastică: nicio mamă nu dă vina pe copil şi nu stă cu mâinile în sân pentru că acesta, din nefericire, face în pampers. Dacă are un copil destul de mare, îi aplică o corecţie şi tot încearcă să rezolve problema. Ideea este că nu stă cu mizeria sub nas pretextând că cel mic nu poate sau nu ştie să folosească oliţa.
 

E de ajuns să faci doi paşi din centru spre periferia oraşului şi constaţi că trebuie să umbli la portofel spre aţi cumpăra o pereche de cizme de cauciuc. În atari condiţii ferice de vânzătorii de astfel de articole. Dacă eşti nevoit să mergi pe jos până la serviciu, trebuie să pleci de acasă în echipament de protecţie, iar în servietă eşti nevoit să îndeşi pantofii şi pantalonii de schimb.
 

Zilele trecute, într-o parcare de cartier săpată de-a lungul şi de-a latul de un alt serviciu public şi care semăna mai mult a ştioalnă, o tânără distinsă şi-a parcat maşina. Am avut puţină răbdare să văd cum se va descurca la coborârea din autoturism. Spre stupefacţia mea, avea în dotare cizmele de cauciuc. La rândul lor, părculeţele de joacă pentru copii au devenit adevărate focare de infecţie. Pe lângă inesteticul şi ineficienţa lor, dar făcute pe mulţi bani împrumutaţi, acum acestea mai găzduiesc şi gunoaie, şi şobolani, şi glod. Nu mai vorbesc de şantierele deschise cu duiumul în oraş, şantiere unde constructorii nu au nimic în comun cu regulile pe care ar trebui să le respecte, în ceea ce priveşte curăţenia ori poluarea fonică.
 

Se spune că: «Civilizaţia, cultura şi educaţia trebuie să se manifeste şi la toaletă». Atunci cum stăm la capitolele civilizaţie, cultură şi educaţie în capitala Moldovei aspirantă la statutul de capitală culturală europeană?
 

Fără doar şi poate astăzi suntem – capitala culturală a … glodului!  

 

Ing.dr.ec Traian Dobre