Caută 
4 MIN
Interviul nostru de marți se isprăvea cu destăinuirile domnului care vindea diverse produse pe o plajă românească și care a recunoscut, până la urmă, că nu e localnic:
– Eu turist sunt, de prin părțile Hârlăului! Deci, am venit la mare, în concediu, că am fost concediați toți de la serviciu, a dat faliment, deci am venit și am stat până am terminat banii, după care am început să vând. Am vândut mai întâi salteaua pneumatică, după aia pompa de umflat, colacii copiilor, sutienul de la costumul de baie al soacrei…
– Și ce face doamna fără sutien?
– Mi-a propus un domn fotograf de plajă să i-o închiriez, să se pozeze turiștii cu ea, că așa, cu cămila, cu maimuța sau cu puiul de leu, s-a plictisit lumea!
Ei, bine, ne aflăm acum în exact același loc, pe aceeași plajă românească plină. Că tot veni vorba despre fotografii de plajă: tocmai a apărut un asemenea domn; pe dată a fost înconjurat de zgomotoasă ceată de turiști, dornici să aibă o amintire de la mare, din vacanță, acum, chiar la început de sezon estival. Ne apropiem și noi:
– Bună ziua! Cum vă descurcați? Mai vrea lumea poze acum, când fiecare român are măcar un smartphone, cu care se fotografiază și chiar filmează?
– Aveți dreptate, sunt din ce în ce mai puțini cei care vor să investească în artă…
– Cum e meseria de fotograf de plajă? Vă mai aduce satisfacții acum?
– Acum, la mare, e jale fără un animal, un extraterestru, un monstru, ceva.
– Sau o corabie! Tocmai a intervenit un domn mic și chel, ținând în slip țigările, portofelul și cheia de la cameră, cu breloc mare, din lemn, în formă de pară.
– Ce vreți să spuneți, despre ce corabie e vorba?
– Corabie! Ca în „Toate pânzele sus!”. Eu, când merg la mare cu nevastă-mea, mă pozez cu „Corabia Piraților”, de obicei. E frumoasă, mare, albastră… Din carton colorat…
– Și?
– Și eu bag capul printr-o gaură, ea bagă prin altă gaură, iar în poză iese cum eu, ca un pirat cu picior de lemn și papagal pe umăr, îi tai capul cu sabia… Toate, repet, sunt desenate!
– Și?
– Și ea se sperie, normal! În fiecare an mă întreabă „Da, Costică, da’ dacă scăpai sabia și chiar mă omorai, îmi luai gâtul cu ea?”. Eu îi răspund că e pictată, dar ea… Înțelegeți…
– Ce spuneți despre asta, domnule fotograf? Iată, părerea unui om din public…
– Exact! Un om din publicul de pe plajă, care e atras anual. La fel ca el sunt mii, iar eu vreau să le vin în întâmpinare cu ceva original, unic și atractiv.
– Cu ce? Vă văd singur, fără maimuță sau palmier gonflabil…
– Anul trecut am luat cu mine pe litoral capra cu trei iezi, să se pozeze cu ei ăia mici, copiii, și să învețe, totodată, basmele românești. Și nu așa, împăiați, cu roți din rulment, arătări: vii, de la cumătru’, de la țară! Io știu cum am cărat patru animale cu Loganul, că mi-au păscut toată bancheta din spate și părul meu de pe ceafă! Când am ajuns, scandal, nu mă primea în hotel, după aia mi-au dat și amendă pentru căcăreze în cameră, pe hol și la recepție…
– S-a pozat lumea?
– Câțiva, da. Niște copii cu mama lor, care avea părul vopsit verde și a rămas fără, au lăsat-o cheală, apoi alt micuț, la care i-au mâncat slipul și colacul, apoi și-au ros sforile cu care erau legate și au plecat de nebune pe plajă.
– Și ce s-a întâmplat cu capra și cu iezii săi?
– Poate că mai țineți minte titlurile de știri „Litoralul groazei”, „Plaja blestemată”, dintr-astea. S-a cam exagerat, totuși, că nu erau monștri. Capre! Căpriță și iezișori!
– Dar ce-a fost, de fapt? Nu mai țin minte titlurile de știri despre care amineați.
– Animalele, de-abia venite în stațiune din sat de la cumătrul, s-au speriat de soare, mulțime, mare, nisip, muzică. Mai întâi s-au repezit la o doamnă mai conlocuitoare, cu porumb fiert la găleată, i-au mâncat păpușoiul și punga cu bani, după care s-au dat la un nene, care vindea nămol de reumatism. Avea două genți pline. Nu l-au mâncat, dar s-au tăvălit prin el, de s-au porcăit și capra și iezii, cu nămol negru, lucios și puturos!
– Și ce e de groază aici?
– Păi turiștii de pe plajă, când au văzut o jivină neagră, cu coarne, barbă și copite, mirosind a pucioasă, cu alte trei jivine mai mici, dar cam la fel, normal, au crezut că e dracul, venit să-i ia, cu trei drăcușori după el! De-aici și toată panarama!
– Până la urmă, ce s-a întâmplat cu animalele?
– Până la urmă, le-am vândut ieftin la un alt fotograf, care avea un leu. Nu cred că le-a luat pentru decor, ci pentru meniu, că era leul cam slab…
– Iar acum ce faceți? Că vă văd singur, fără animale, fără nimic.
– Acum am venit să mă întâlnesc cu un domn, care zicea că poate mi-o închiriază pe soacra lui: dacă arată chiar cum spune el, o pot da ușor drept „Muma Pădurii”, „Chupacabra”, „Baba Hârca” sau alte personaje îndrăgite din basme, cu care să se pozeze turiștii.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
