Captivi în postcomunism (III) – ultimii cincisprezece ani
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 23.04.2021

LABORATORUL DE ANALIZE

Captivi în postcomunism (III) – ultimii cincisprezece ani

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Am încercat o trecere în revistă a câtorva repere ale postcomunismului românesc, începând cu anii ’90 şi continuând cu evoluţiile din ultimii cincisprezece ani. Punctul de pornire al acestui ultim text (cuprinzând încă opt puncte) este criza economică globală de la sfârşitul deceniului trecut.

 

8. România este lovită de un puternic val populist care face ca, începând din 2009, conceptul de reformă economică în direcţia pieţei libere să fie delegitimat. Populaţia tinde să susţină tot mai puternic intervenţionismul statului, iar şefii exeutivului nu mai îndrăznesc să promoveze liberalizarea. Acordurile cu FMI sunt scuturi pentru guvernanţii confruntaţi cu presiunile alegătorilor (adesea, în urma demagogiei electorale).
 
9. Organizaţiile neguvernamentale rezistă, pe fondul unei vulnerabilităţi financiare tot mai mari. Tentativele de domesticire sau înregimentare (inclusiv prin alocări de fonduri guvernamentale) dau rezultate limitate. Orientarea spre analiza politicilor publice este benefică, contribuind la întărirea controlului profesionist asupra guvernanţilor. Se fac, însă, tot mai puţin auzite ONG-urile ce îşi propun să aducă în arena publică vocile oamenilor obişnuiţi.  
 
10. Partidele politice sunt prinse între două tendinţe contradictorii: pe de o parte, aceea de a se transforma în armate cu care liderii de vârf poartă bătăliile instituţionale şi personale; pe de altă parte, aceea de a servi diversele coaliţii de interese create la diverse niveluri pentru extragerea resurselor publice. Mesajul ideologic este extrem de diluat şi nu poate călăuzi acţiunea politică. Partidele sunt influenţate de mecanismele clientelare ce domină societatea românească şi, la rândul lor, le reproduc. Schimbările de lideri sau de alianţe, fuziunile sau sciziunile vin pe fondul unui pluralism intern ce derivă din interese divergente, mai degrabă decât din convingeri.
 
11. Cu câteva excepţii notabile, presa este afectată de înfeudare şi tabloidizare. Aspiraţiile omului obişnuit sunt marginalizate, iar tendinţa generală este aceea de a cere statului să facă mai mult, să cheltuiască mai mult. Reţelele sociale generează nuclee de solidaritate ce pot fi speculate electoral, dar nu schimbă logica esenţială a interacţiunii cetăţean - om politic, întemeiată pe neîncrederea primului şi dorinţa ultimului de a-i cumpăra tăcerea sau bunăvoinţa.          
 
12. Ţara este scindată între interese locale aflate într-o acerbă competiţie pentru resurse şi şanse de dezvoltare. Acestea sunt alocate arbitrar de la centru, pe criterii de regulă clientelare. Nu au existat încercări de a supune dezbaterii publice un model de echitate geografică. Proiectul eşuat de regionalizare şi dezbaterea pe tema investiţiilor în infrastructură atestă teama elitelor din zonele marginale că vor fi condamnate politic la statutul de eternă periferie. Aceste tensiuni se fac simţite şi în interiorul partidelor mari, influenţând guvernarea.
 
13. În gestionarea relaţiilor interetnice din Transilvania, s-a dovedit eficientă strategia dialogului şi colaborării cu UDMR, în paralel cu alocarea unui volum corespunzător de resurse către zonele cu comunităţi maghiare importante. Acest contract neoficial, puternic susţinut de partenerii europeni, a contribuit la menţinerea unui grad rezonabil de armonie interetnică, în ciuda exceselor şi a provocărilor.
 
14. Există un consens semnificativ în favoarea unei linii de politică externă principiale şi lipsite de stridenţe, în aproape toate direcţiile. Pornind de la abordarea principială a relaţiilor cu vecinii – inclusiv cu Republica Moldova, ale cărei eforturi de integrare europeană sunt recunoscute şi sprijinite – România a reuşit să-şi creeze o bună reputaţie regională. Pe măsură ce temele de securitate au redevenit dominante în Europa, România îşi poate practica stilul preferat de politică externă, urmând disciplinată leadership-ul actorilor importanţi şi afirmându-şi identitatea de partener aflat la graniţa geopolitică – aşadar, demn de o atenţie specială.
 
15. Ultimii cincisprezece ani au marcat începutul unei reconstrucţii a identităţii noastre colective. Europa şi Occidentul devin principalele repere, iar experienţa deceniilor de comunism îşi pierd, treptat, din relevanţă. Suntem, însă, europeni de rang secund (cel puţin deocamdată) şi occidentali problematici, iar aceste calificări nu pot fi înţelese fără referiri la postcomunism. Cât timp suntem obligaţi să ne gândim la comunism, suntem postcomunişti.     
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
  

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Primăria nu are proiecte de anvergură, consilierii se încaieră pe margine

Florin NICULA

Primăria nu are proiecte de anvergură, consilierii se încaieră pe margine

Aceleaşi idei au fost rostogolite de la un buget la altul de Mihai Chirica, doar că acum nu a mai fost consensul de altădată.

Filmuletul zilei

opinii

New York şi Bucureşti în oglinzi paralele

Alexandru CĂLINESCU

New York şi Bucureşti în oglinzi paralele

Scrisă alert, fructificând o documentaţie impresionantă (studiul a avut o primă ediţie apărută în 2016 la editura americană Common Ground), exploatând inteligent o ipoteză de lucru ce se dovedeşte fertilă, cartea Marianei Neţ ne oferă o lectură pasionantă. Este, fără dublii, unul dintre evenimentele editoriale ale acestui an.

Vuia (III)

Neculai SEGHEDIN

Vuia (III)

Biograful oficial al lui Traian Vuia a fost inginerul George Lipovan (1905-1972). Acesta a studiat la Şcoala Politehnică din Timişoara, Universitatea din Paris, şcoala de jurnalişti din Paris şi la şcoala militară aeronautică din Bucureşti. În 1925, Lipovan pleacă la Paris, unde îl întâlneşte pe Vuia, de care îl va lega o puternică relaţie de prietenie, dovadă fiind îndelungata corespondenţă dintre cei doi. Lui Lipovan îi datorăm seria de cărţi dedicate lui Vuia, bazate pe mărturiile inventatorului şi pe propriile sale cercetări documentare.

Competiţia mare

Nicolae CREŢU

Competiţia mare

Viaţa însăşi este, desigur, şi competiţie: dar înţelegând prin asta, din perspectiva valorilor omului (care îl disting de animalitate), nu malthusiana sfâşiere de homo hominilupus, ci un spirit al emulaţiei meritocrate definit prin fair play. Metaforism sportiv, da: fără „dopaj”, nici blaturi sau „arbitri” părtinitori, corupţi, fără trucaje şi măsluiri. 

pulspulspuls

Oare va ajunge scaunul de la ales la 100 de mii de coco au ba?

Oare va ajunge scaunul de la ales la 100 de mii de coco au ba?

O boare de semne de îngrijorare cică ar fi trecut zilele asteape deasupra viilor politice româneşti şi ieşene, stimaţi telespectatori, după ce pe piaţă ar fi apărut datele singurului sondaj politic credibil de la alegeri încoace. Iar acolo curioşii au putut vedea, cu oarecare surprindere, evident, că AUR a trecut sesizabil peste USR. 

Caricatura zilei

Urare

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.