Capul Haitei

Sâmbătă seara, la ora 21,00, primarul Mihai Chirica a postat un anunţ pe pagina personală de Facebook în care a făcut referire la „Ziarul de Iaşi”. El a răspuns astfel la articolul „Primarul susţine că ANI i-a verificat averea şi totul e în regulă. Botezul cu imobiliari sau casa bebeluşului intră la «treacă-meargă»”, publicat în ediţia de sâmbătă a ziarului. Articolul relata conferinţa de presă în care el a anunţat că Agenţia Naţională de Integritate i-a verificat activitatea din ultimii şase ani şi nu a găsit semne de încălcare a legislaţiei privind conflictele de interese în materie administrativă. Numindu-ne „deontologi” şi oameni care cred că trăiesc într-o atmosferă „foarte rarefiată”, primarul a vrut să ne dea o replică ironică, să ne aducă cu picioarele pe pământ dintr-un presupus văzduh idealist în care trăim. Postările edilului la ore curioase nu sunt o noutate. Nici atacurile la adresa jurnaliştilor, nici explicaţiile pe jumătate, insinuările compromiţătoare, ironia ieftină sau lipsa de logică. De altfel, cu greu mai poţi gasi ceva nou la Mihai Chirica.

Nu voi insista pe fondul raportului ANI, pe care, în treacăt fie spus, nici nu l-a dat publicităţii. Ziarul nostru nu a spus că a încălcat legislaţia privind conflictul de interese. Am spus, la vremea respectivă, că a folosit funcţia publică pentru a strânge bani de la imobiliari sub pretextul că şi-a botezat copilul. Că a făcut o manevră care ridică suspiciuni de diminuare artificială a averii, trecând un teren ultracentral pe numele copilului de numai nouă luni la vremea „donaţiei”. Legea din România permite asemenea lucruri, prin urmare am considerat că şi ANI a trecut astea la categoria „treacă-meargă”. Este însă perfect legitim şi deontologic să supui discuţiei critice asemenea „tranzacţii” ciudate. Cu cât vorbim mai mult despre acestea, cu atât vor fi mai bine asimilate critic de public şi poate reglementate ceva mai riguros de către legiuitor. În SUA, de exemplu, tocmai au început demersurile unui impeachment la adresa preşedintelui, pe motiv că ar fi facilitat îmbogăţirea fiului său prin participări la mese cu oameni de afaceri şi discuţii frugale, de salut, prin telefon, cu partenerii acestuia. Deşi legea nu-i interzice asemenea prezenţe, subiectul este considerat de interes public, iar presa relatează critic, atât de pe poziţii liberale, cât şi conservatoare.

Primarul Mihai Chirica şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat în urmă cu trei săptămâni. Gestul său nu a stârnit însă ropote de aplauze. Probabil electoratul l-a considerat prematur, făcut într-o perioadă în care altele păreau a fi priorităţile. Guvernul anunţă introducerea de taxe şi impozite, tăieri de posturi, iar primarul spune că vrea un nou mandat: iată un gen de nepotrivire, de „ţara arde şi baba se piaptănă”. Anunţul său nu a stârnit reacţii nici în propriul partid. La două zile după prezentarea intenţiei de a candida, vârful partidului s-a reunit cu scopul de a pregăti viitorul alegerilor locale, dar primarul nu a fost văzut la adunare. De altfel, senzaţia de „ignore” cu care este tratat Mihai Chirica în partid – unde încă este văzut ca un corp străin – îi dă frisoane. Nesiguranţa şi neliniştea sa transpar din fiecare postare pe care o face pe reţelele de socializare. Unii ar spune că şi orele târzii, câteodată noaptea spre dimineaţă, când le face publice coincid cu momentele din zi în care se manifestă acut anxietatea. Cu toate acestea, sondajele spun că intenţiile de vot îi sunt net favorabile. Probabil că acest hiatus între suportul public şi ignore-ul organizaţional îl descumpăneşte.

Edilul oraşului are baza, dar a pierdut vârful. Nu controlează locurile unde se face opinie şi unde se iau decizii în ce îl privesc. Este un trend început cu mai bine de cinci ani în urmă şi nu ştie să îl managerieze. În ultimii ani a făcut cetăţeni de onoare ai oraşului pe bandă rulantă. Foamea de recunoaştere din partea liderilor comunităţii îl împinge la asta. Dar, cum stă de cele mai multe ori situaţia în rândul intelectualilor, aceştia nu se uită la cine le dau titluri sau medalii. Ei consideră că în asemenea momente le sunt recunoscute meritele. Când li se sugerează să întoarcă favorul, cei mai mulţi dintre ei devin precauţi. Nu vor să rişte critici publice pentru că se asociază cu personaje controversate. Investiţia primarului în proiectul „cetăţeni de onoare” nu are astfel cine ştie ce randament: ipocrizie bagă, ipocrizie scoate.

Ca în multe alte locuri din lume, organizarea politică, în special la vârf, are structură de haită. Eficienţa acesteia este formidabilă, câtă vreme este unită şi fiecare îşi ştie locul. Masculul alfa dă tonul şi domină grupul. El este responsabil şi de coeziunea găştii. Când nu o mai poate face, se pune în pericol. Haita simte că „alfa” nu mai are viitor. Într-o scurtă încăierare este dat la o parte de către un rival care i-a pândit de mult timp privilegiile. La Vaslui, capul haitei a fost trădat de bătrâneţe. Dumitru Buzatu şi-a pierdut instinctele de precauţie, exersate vreme de peste 30 de ani de politică îngălată cu afaceri. Un veteran din rândul doi, om de afaceri, dar şi socru de prefect şi deputat din acelaşi partid, i-a făcut fulgerător felul. Iată o lecţie din care Mihai Chirica poate învăţa multe. Poate de aceea reacţionează aşa de precipitat. Sau cel puţin aşa se vede din „văzduh”.

Publicitate și alte recomandări video