Cărămidă cu cărămidă

Nu ştiu daca te-ai întrebat vreodată ce trebuie sa facă creierul pentru a obţine ceea ce noi luam absolut de-a gata. Creierul nostru face mulţi paşi intr-un proces foarte complex pentru a produce vorbirea naturala – inclusiv găsirea cuvintelor pe care vrem să le spunem, planificarea mişcărilor tuturor muşchilor si articulaţiilor la intensitatea necesara pentru producerea vocalizării dorite. Cum se întâmplă de obicei, trebuie ca doar unul din mecanisme sa nu funcţioneze cum trebuie si rezultatele sunt adeseori devastatoare pentru cel care le suferă. In ciuda complexităţii acestui proces. creierul uman realizează aceste fapte surprinzător de rapid (aproximativ trei cuvinte pe secundă, în vorbire naturală) cu extrem de puţine erori. Este unul din „miracolele” pe care creierul le produce zilnic cu o „uşurinţă” aparenta dezarmanta. La unii chiar intr-un exces la fel de fascinant.

In ciuda ubicuităţii sale si a aparentei simplităţi in producere, era unul din misterele cele mai provocatoare ale funcţionării creierului. Spun era pentru ca tocmai ce s-au ridicat o mare parte din valurile care îl acopereau. Folosind tehnici avansate de înregistrare a activităţii creierului, un nou studiu condus de cercetătorii de la Spitalul General Massachusetts, afiliat la Universitatea Harvard, demonstrează modul în care neuronii din creierul uman lucrează împreună pentru a le permite oamenilor să se gândească la ce cuvinte vor să spună şi apoi să le producă cu voce tare prin vorbire. Lucrarea arată cum neuronii reprezintă unele dintre cele mai de bază elemente implicate în construirea cuvintelor rostite – de la sunete simple de vorbire numite foneme până la asamblarea lor în şiruri mai complexe, cum ar fi silabe.

De exemplu, consoana „da”, care este produsă prin atingerea limbii de palatul dur din spatele dinţilor, este necesară pentru a produce cuvântul dalta. Înregistrând neuroni individuali, cercetătorii au descoperit că anumiţi neuroni devin activi înainte ca acest fonem să fie rostit cu voce tare. Alţi neuroni au reflectat aspecte mai complexe ale construcţiei cuvintelor, cum ar fi asamblarea specifică a fonemelor în silabe. Autorii studiului au arătat că este posibil să ştim cu precizie sunetele de vorbire pe care indivizii le vor rosti, înainte ca ei sa le articuleze. Cu alte cuvinte, putem prezice ce combinaţie de consoane şi vocale va fi produsă înainte ca acele cuvintele să fie rostite efectiv. Această capacitate ar putea fi valorificată pentru a construi proteze artificiale sau interfeţe creier-maşină capabile să producă vorbire sintetică, de care ar putea beneficia o gamă largă de pacienţi.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi

Publicitate și alte recomandări video