Care domnitor al Moldovei a murit de ciudă că i s-au furat banii? E înmormântat la mănăstirea Cetățuia din Iași

sâmbătă, 07 septembrie 2024, 11:10
4 MIN
 Care domnitor al Moldovei a murit de ciudă că i s-au furat banii? E înmormântat la mănăstirea Cetățuia din Iași

Care domnitor al Moldovei a murit de ciudă că i s-au furat banii? În istoria Țărilor Române există un voievod care, deși de origine modestă și fără a fi „os domnesc”, a reușit să conducă de mai multe ori, atât Moldova, cât și Muntenia. Dar cauza decesului său a fost „de poveste”.

Gheorghe Duca a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – august 1672; noiembrie 1678 – decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie 1674 – noiembrie 1678.

Era un grec originar din Rumelia (Anatolia), născut la 1620, de origine modestă, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 – 1653) îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească.

O căsătorie reuşită cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija, îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic  chiar în timpul domniei lui Dabija Vodă (1661 – 1665).

După moartea acestuia, soacra sa reuşeşte, prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru ginerele ei.

La prima urcare pe tron, Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmînd să se bucure de înlesniri fiscale.

„Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce, conform unitischimbam.ro.

Totuși, prima domnie nu ține mult. Duca ste acuzat pe nedrept de trădare de otomani, deți chiar marele vizir îl pusese să pretindă că e interesat de o alianță cu țarul Moscovei, pentru a-l prinde în capcană pe hanul tătarilor, fiind mazilit în mai 1666.

În a doua domnie, pe care o obține cheltuind mari sume de bani prin labirintul puterii Imperiului Otoman, Duca s-a confruntat cu o revoltă a locuitorilor din ținuturile Orhei, Soroca și Lăpușna, nemulțumiți de numărul mare de greci din anturajul său.

Nevoit să se retragă la sud de Carpați, în 1672 a înăbușit apoi răscoala cu ajutorul tătarilor. Dar, în același an, reclamațiile unor boieri i-au adus mazilirea de către sultanul Mehmed IV, aflat în trecere prin Moldova, în timpul unei campanii contra Poloniei, scrie galeriaportretelor.ro.

După alți doi ani petrecuți „pe bară”, ajutat de intervențiile la Poartă ale Cantacuzinilor, Gheorghe Duca este numit din nou numit domn, dar, de această dată, în Țara Românească.

S-a menținut în domnie vreme de patru ani, până în noiembrie 1678. Dar răcirea relației sale cu puternica familie a Cantacuzinilor a avut consecințe, Șerban Cantacuzino dorind tronul țării pentru sine.

Gheorghe Duca primește drept „recompensă”, tot în același an, pentru a treia oară, conducerea Moldovei. Dacă la început se arată îngăduitor cu țara și boierii, din vara lui 1679, domnitorul „schimbă placa” mărind impozitele și introducând dări noi.

Boierul și cronicarul Nicolae Costin – fiul lui Miron Costin – considera că Duca Vodă era supărat pe Moldova, căci „îi făcuse ruşine de-l gonise din domnie; a doua, că şi din firea lui era rău şi pismătoru, îndelungăreţu la mînia şi lacomu la avuţie”.

Pe de altă parte, Duca avea nevoie de mari sume de bani cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobîndirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care turcii o cuceriseră de curând.

Iar strategia dă roade, în 1681 otomanii numindu-l hatman al Ucrainei, având curțile domnești peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii.

Începând din acel moment, Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”.

Stăpânirea sa în această regiune a durat puțin, până la sfârşitul anului 1683, perioadă suficientă, însă, pentru ca multe familii de moldoveni să se strămute aici, întemeind sate noi și refăcând localitățile distruse în timpul ostilităților ruso-turce.

În aprilie 1683, vrând-nevrând, Duca merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății, aceștia încercând să facă ceea ce nu reușise nici măcar Suletman Magnificul, cu 150 de ani înainte.

În lipsa lui din Moldova, dar și din cauza insuccesului turcilor în fața zidurilor Vienei, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.

Gheorghe Duca are parte de un sfârșit trist. Este prins la întoarcerea în Moldova , la 25 decembrie 1683, și dus în Polonia, la Lvov, unde moare în închisoare, în aprilie 1685. Motivul decesului a fost, însă, „de poveste”. Se pare că fostul domn a făcut un atac de apoplexie (atac cerebral) după ce a aflat că banii trimiși de soția sa pentru a-i răscumpăra libertatea de la polonezi fuseseră opriți în Transilvania. Duca a ctitorit mănăstirea și biserica Cetățuia din Iași, unde a și fost, ulterior, înmormântat. (newsweek.ro)

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii