Care este soluția ecuației 2x+5=17? Citiți acest text după ce l-ați aflat pe x

Dezbaterea privind accesul copiilor și adolescenților pe rețelele de socializare au intrat în linie dreaptă pe „bătrânul” continent. După inițiativa revoluționară a Australiei, care a impus restricții tinerilor sub 16 ani, mai multe țări europene, printre care Franța, Spania și Grecia, au pus la punct un cadru legislativ rigid de acces pe rețelele consacrate. Discuția a devenit, în ultimul an, o prioritate și pentru Bruxelles, cu abordări relativ diferite între Parlamentul European și Comisia Europeană. Legislativul a propus o restricție generală pentru minorii sub 16 ani, executivul lucrează la o aplicație ce ar permite utilizatorilor să verifice dacă au depășit vârsta minimă fără a dezvălui data exactă a nașterii. Dezbaterile au ajuns de la începutul anului, cum altfel, și în România. Iar răspunsul decidenților a fost, cum altfel, „poate, discutăm, mai vedem”.

Dar de ce o interdicție totală în funcție de vârstă? De ce presupunem că un adolescent de 15 ani este astăzi invariabil mai imatur, mai incapabil să evite capcanele rețelelor de socializare, decât un adult trecut de prima tinerețe? Până la urmă, primul s-a născut cu telefonul în mână, al doilea a fost șocat când a văzut primul telefon „fără fir”.

O soluție mai elegantă și, cred, mai practică ar fi un filtru de acces pe rețelele de socializare care ar evalua succint maturitatea cognitivă și digitală a utilizatorilor. O întrebare cu trei variante de răspuns a, b, c – cu grad de dificultate scăzut/mediu pentru un adolescent de 16 ani. Spre exemplu, pentru maturitatea cognitivă, întrebări de cultură generală aleatorii din geografie, istorie, matematică etc. „Care este capitala Canadei? a) Toronto b) Detroit c) Ottawa”. Sau „Ce eveniment este considerat începutul oficial al Revoluției Franceze? a) Încoronarea lui Napoleon b) Asaltul asupra Bastiliei c) Semnarea Tratatului de la Versailles”. Sau „Care este soluția ecuației 2𝑥+5=17? a) x = 6 b) x =12 c) x=11”.

Pentru maturitatea digitală a utilizatorilor – „Primești un mesaj de la cineva pe care nu îl cunoști, conținând un link suspect care promite premii gratuite. Ce ar trebui să faci? a) Dai click imediat ca să vezi despre ce e vorba b) Ignori mesajul sau raportezi linkul c) Trimiți linkul mai departe prietenilor să verifice și ei”.

Cum ar funcționa filtrul? Răspunsul greșit ar asigura automat o interdicție de acces pe rețeaua socială pentru următoarele 10 minute. Cinci răspunsuri consecutive greșite ar duce la un „ban” de 10 ore. Sigur, perioada propusă pentru restricții e mai mult orientativă, lăsăm loc și pentru finețuri psiho-pedagogice. La fel ca și raportul de 5 la 1 între întrebările de cultură generală și cele de maturitate digitală. În toate cazurile, scopul n-ar fi acela de a ține utilizatorul departe de rețea (decât în măsura unui grad ridicat de analfabetism funcțional sau pentru copiii aflați încă în stadiul de educație formală primară), ci transformarea „dependenței” de scroll într-un proces de învățare continuă, responsabilizare a acțiunilor sociale din online, stimulare a atenției și sancționare a impulsivității.

Costurile unui astfel filtru nu ar fi majore pentru giganții IT, tehnologia există, iar cele câteva zeci, eventual, sute de mii de întrebări nu ar genera un consum imens de energie și baze de date. Sigur, companiile din domeniu (o piață dominată de SUA și China) s-ar împotrivi pentru că ar scădea inițial numărul de utilizatori/interacțiuni și timpul petrecut pe platformă, vasăzică, profitabilitatea. Dar asta face și o interdicție generală în funcție de vârstă. În plus, dacă nu le convine, ura și la gară! Ar lăsa teren de explorat pentru companiile europene dispuse să ofere utilizatorilor un spațiu public de socializare/confruntare online mai „safe” și mai igienic. Că tot visează Europa la suveranitate digitală în raport cu SUA și China.

Principalul impediment în UE pentru adoptarea filtrului ar fi cu certitudine de natură politică. Extrema dreaptă s-ar împotrivi pentru că ar pierde din „dotările” principalelor instrumente de manipulare, propagandă și dezinformare online. Stânga și extrema stângă ar invoca principii egalitariste și ar urla că, vezi Doamne, agora digitală devine prea elitistă. De parcă să stai cu ochii beliți ca boul pe Facebook și TikTok e mai nou vreun drept fundamental.

P.S. I-am propus lui ChatGPT să calculeze probabilistic cu cât ar scădea conținutul de fake news, respectiv, de postări toxice, dacă acest filtru ar deveni obligatoriu în UE. I-am cerut ca scenariul să se aplice pe un număr de 200 de milioane de utilizatori. Răspunsul pe scurt, care trebuie citit cu precauțiile de rigoare dialogului cu o IA, a fost mai optimist decât mă așteptam. De la 109,5 miliarde de distribuiri fake news/an, filtrul ar duce la propagarea a 59,57 miliarde de minciuni virtuale, o reducere consistentă de circa 46%. O scădere procentuală chiar mai ridicată, de 48%, ar viza postările toxice.

Publicitate și alte recomandări video