Menționăm, că cesiunea de creanță este definită în art. 1566 alin. 1 Cod Civil ca reprezentând convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț. Pentru valabilitatea cesiunii de creanță, nu este necesar consimțământul debitorului cedat, acesta find terț față de contractul încheiat între cedent și cesionar, în schimb pentru ca cesiunea de creanță să fie opozabilă terților, inclusiv debitorului cedat, ținut să plătească cesionarului valoarea creanței trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate expres reglementate de legiuitor în art. 1578-1581 Cod Civil.

Referitor la efectele juridice ale cesiunii acestea se produc atât între cedent și cesionar, ca părți a contractului – principalul efect fiind transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar, cât și față de terți.

Cesiunea produce efecte față de terți numai în momentul notificării făcute în condițiile Codului Civil sau al acceptării ei de către debitorul cedat prin înscris sub semnătură privată cu dată certă. Sunt considerați terți atât debitorul cedat, cesionarii ulteriori și succesivi ai aceleiași creanțe  și creditorii cedentului.

Până la notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat poate să ignore, în sensul că poate plăti în mod valabil cedentului (art. 1578 alin.2 Cod Civil). Altfel spus, cesiunea îi va fi inopozabilă debitorului cedat până în momentul notificării sau acceptării cesiunii, el putându-se libera de executarea obligației numai prin plata făcută creditorului său, adică cedentului.

Având în vedere inopozabilitatea cesiunii până în momentul notificării sau acceptării acesteia de către debitorul cedat, se  impun unele precizări: dacă cedentul îl iartă de datorie pe debitor, chiar cu titlu gratuit, iertarea de datorie este valabilă; debitorul va putea invoca împotriva creditorului cedent compensația sau prescripția extinctivă, la fel cum debitorul cedat se va putea apăra față de cesionar prin invocarea chitanțelor liberatorii provenind de la cedent, chiar dacă, au dată ulterioară cesiunii. În schimb aceste chitanțe trebuie să aibă dată anterioară notificării sau acceptării.

Orice modificări intervenite în legătură cu creanța ca urmare a înțelegerii dintre cedent și debitorul cedat înainte de notificarea cesiunii sau de acceprarea acesteia îi vor fi opozabile creditorului cedent, cu excepția cazului în care debitorul a cunoscut transferul creanței.

După îndeplinirea cerințelor cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii , debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului, astfel încât nu mai poate plăti în mod valabil cedentului pentru a se libera de executarea obligației. Potrivit art. 1582 C. Civil efectele cesiunii între cesionar și debitorul cedat sunt urmăroarele:

• debitorul poate opune cesionarului toate mijloacele de apărate pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului. În virtutea acestui efect, debitorul îiva putea opune cesionarului plata făcută cedentului înainte de notificarea cesiunii sau înainte de acceptarea acesteia, nulitatea actului din care rezultă dreptul de creanță, efectele pe care le-ar fi putut învoca și împotriva cedentului, imposibilitatea fortuită a actului de executare, remiterea de datorie precum și orice alte mijloace de apărare care i-ar fi la îndemână;
• debitorul poate opune plată făcută cu bună credință de el sau de un fideiusor unui creditor aparent, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile cerute pentru a face opozabilă cesiunea debitorului și terților, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1582 alin. 2 Cod Civil. Creditor aparent poate fi cedentul care, deși încheie un contract de cesiune, nu îl notifică pe debitor, asttfel încât acesta din urmă îi face planta cedentului, la fel cum creditor aparent poate fi orice persoană care deține titlul constatator al creanței  și îl poate convinge pe debitor că este adevăratul său creditor aparent, cesionarul se va putea îndrepta împotriva acestuia din urmă în vederea recuperării plății făcute de debitorul cedat, în temeiul art. 1645 C. Civil, adică al restituirii prestațiilor;
• în cazul când  debitorul acceptă cesiunea prin înscris cu dată certă, nu va mai putea opune cesionarului compensația pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul. În acest caz suntem în prezența unei excepții de la regula înscrisă în art. 1582 alin. 1 Cod Civil, debitorul putând opune compensația numai în cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin notificare.

În caz de cesiuni succesive, atunci când cedentul a transmis aceeași creanță mai multor cesionari succesivi, debitorul se va libera efectuând plata în temeiul cesiunii care i-a fost comunicată mai întâi sau pe care a acceptat-o mai întâi prin înscris cu dată certă ( art. 1583 alin.1 Cod Civil ).

În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceeași creanțe, art. 1583 alin. 2 Cod Civil prevede că va fi preferat cesionarul care și-a înscris mai întâi cesiunea în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, neinteresând data cesiunii sau data comunicării acesteia către debitorul cedat.

În ce îi privește pe creditorii cedentului, până în momentul notificării sau acceptării cesiunii de către debitor, ei vor fi terți față de cesiunea realizată de debitorul lor. Fiind terți, cesiunea le este inopozabilă, astfel încât vor putea urmări creanța pe care o are cedentul împotriva debitorului cedat, deoarece aceasta face parte din garanția lor generală. În schimb, după îndeplinirea formalităților de publicitate, dreptul de creanță iese din patrimoniul cedentului, astfel încât creditorii acestuia nu vor mai putea urmări creanța, singura posibilitatea a creditorilor fiind atacarea cesiunii de creanță pe calea acțiunii pauliene, dacă pot dovedi fraudarea intereselor lor.

Biroul teritorial Iaşi

Instituţia Avocatul Poporului

Expert Paula Iekel